Pe Anișoara Mârza (Gog) o putem întâlni destul de des la evenimentele și activitățile importante ce se desfășoară în Sighet. Ea s-a implicat și se implică în mai toate proiectele cu impact comunitar, are o energie incredibilă care, trebuie să recunoaștem, lipsește multor tineri. Am observat – și nu doar la activități “oficiale” – că are mereu, natural, zâmbetul încrederii și-al speranței pe buze.

Anișoara a învățat, s-a obișnuit și știe să lupte. S-a acomodat cu… provocările! Suntem mândri că această tânără, membră a Clubului Rotaract Sighet, reușește să fie un model pentru ceilalți, reușește să depășească niște bariere dure, pe care – din păcate – societatea noastră le ridică în calea persoanelor cu diverse dizabilități. Anișoara se implică în diverse proiecte filantropice dar, mai ales, își dorește pentru toți cei care fac parte din categoria persoanelor cu dizabilități, să-i facă să se simtă că aparțin unei societăți normale, că societatea îi respectă și le acordă în mod firesc, sprijinul necesar.

Anișoara Mârza (Gog) este pregătită pentru o nouă provocare! Acum parcurge ultima… sută de metri! Am fost martor, în aceste zile, la pregătirile pe care le face pentru participarea la un eveniment excepțional: Atipic Beauty Cluj 2019.

Inedita paradă de modă, Atipic Beauty, a ajuns la ediția a XIX – a iar sigheteanca “noastră” a lipsit doar la una dintre ele. Vor participa 14 modele, care vor defila în scaune rulante alături de multe personalități din Cluj Napoca. Modelele vor purta creații vestimentare ale unor importanți designeri români.

La această ediție, Anișoara Mârza (Gog) va face echipă cu designerul sighetean Ileana Vassiliev (Galeria de Artă Vassiliev Sighet). Ileana Vassiliev este implicată și găzduiește mereu la Galerie – cu discreție – multe acțiuni/ activități caritabile, lucru nu foarte cunoscut de concetățenii noștri. Rochia pe care Ileana Vassiliev a creat-o pentru acest eveniment de la Cluj este executată dintr-un material fabricat în India, iar broderia este făcută manual.

Evenimentul se va desfășura la Casinoul din Parcul Central din Cluj Napoca, marți, 18 iunie 2019, ora 19:00, intrarea fiind gratuită.

Îi invităm pe toți sighetenii și maramureșenii care se află la Cluj să participe la evenimentul de săptămâna viitoare și să-și exprime solidaritatea cu acești tineri care sfidează prejudecățile!

Ion MARIȘ

Peste 150 de copii din mediul rural vin la Bucurie în Mișcare, Sighetu Marmației!

Festivalul Bucurie în Mișcare are loc în 15 și 16 iunie, în parcul Grădina Morii.

Festivalul Bucurie în Mișcare, organizat de Asociația 11even cu sprijinul Kaufland România, ajunge în premieră, weekendul acesta, la Sighetu Marmației. Asociația Szmisz, partenerul local de organizare al evenimentului, a pregătit pentru cele două zile de festival o serie de momente care îi vor bucura pe participanți. Între acestea se numără atelierele susținute de Cnejii din Maramureș și Asociația Maramorus Barbarorum, două ONG-uri locale ce au drept scop păstrarea și promovarea tradițiilor și culturii din perioada medievală, care vor prezenta în fața participanților costumul și armamentul specific perioadei și vor simula lupte și tradiții militare medievale.

În prima zi a evenimentului vor ajunge la festival în jur de 150 de copii din mediul rural, de la școlile din Șieu și Strâmtura, județul Maramureș și Dumitrița, județul Bistrița-Năsăud, care au câștigat o excursie gratuită la eveniment, drept răsplată pentru că au participat la competiția „Fă mișcare în pauza mare!”. Ei fac parte din cei peste 1300 de elevi din mediul rural invitați să participe la cele 13 festivaluri Bucurie în Mișcare organizate anul acesta și să se alăture, astfel, zecilor de mii de copii, tineri și adulți așteptați să ia parte la cea mai mare campanie de promovare a mișcării în masă din țara noastră.

„Promovarea unui stil de viață sănătos este o prioritate în strategia noastră de responsabilitate socială și ne bucurăm să fim parte din festivalurile Bucurie în Mișcare, pentru al cincilea an consecutiv. Copiii de toate vârstele descoperă prin joacă cât de importantă este mișcarea și, în plus, le oferim posibilitatea de a-și testa abilitățile pentru a afla ce sport li se potrivește”, spune Katharina Scheidereiter, CSR Manager Kaufland România.

Bucurie în Mișcare oferă în premieră părinților și profesorilor care participă la festival posibilitatea de a testa gratuit înclinația copiilor între 5 și 16 ani către un anumit sport, prin SportAnalytik. Dezvoltată în cooperare cu Universitatea Charles din Praga, metoda este utilizată, în acest moment, în peste 16 țări la nivel mondial pentru a-i ajuta pe copii să-și găsească sportul preferat.
Înscrierile se fac la fața locului în amândouă zilele de festival, la cortul SportAnalytik.

Iată ce se va întâmpla în cele două zile de Bucurie în Mișcare la Sighetu Marmației:

SÂMBĂTĂ, 15 IUNIE
10:30 Start Bucurie în Mișcare
11:00 Demonstrație și atelier interactiv BOX – CSS
11:30 Jocurile Bucurie în Mișcare
12:00 Competiție volei – CSS
13:00 Cupă basket – CSS
14:30 Cupă mini-fotbal
15:30 Cnejii de Maramureş
16:00 Antrenament TRX – Academia Robert Turda
16:30 Demonstrație Kickbox – Ultimate Kickboxing
17:00 Clasă Kangoo Jumps – Kinga Ardelean, Kangoo Club România
18:00 Asociația Maramorus Barbarorum
18:30 Muzică și dans – petrecere în aer liber

DUMINICĂ, 16 IUNIE
10:30 Jocurile Bucurie în Mișcare
11:00 Crosul Bucurie în Mișcare -CSS
12:00 Competiție volei – CSS
13:00 Cupă basket – CSS
14:30 Cupă mini-fotbal
15:00 Demonstrație Kickbox – Ultimate Kickboxing
15:30 Cnejii de Maramureş
16:00 Demonstrație Kickbox – Academia Robert Turda
17:00 Demonstrație Zumba – ACDS Misterele Dansului Sighet
17:30 Dans – ACDS Misterele Dansului Sighet
18:00 Moment Artistic

PE PARCURSUL AMBELOR ZILE:
Evaluare abilități fizice copii – SportAnalitik
Panou de cățărare, mini-fotbal, tir cu arcul, fun basketball, fotbal target, ski pe
asfalt/iarba, fun tenis, slow biking, ștafete, tenis cu piciorul, badminton, volei, circuit cu
obstacole pentru cei mari și pentru cei mici, tombola cu premii Carnețelul de Mișcare.

Cu sprijinul Kaufland România, anul acesta festivalurile Bucurie în Mișcare s-au desfășurat în perioada 4 mai-16 iunie după următorul program:

4-5 mai – Timișoara
11-12 mai – Craiova și Roman
18-19 mai – Galați și Arad
25-26 mai – Râmnicu-Vâlcea
1-2 iunie – Constanța, Reșița și Târgoviște
8-9 iunie – Bacău și Satu Mare
15-16 iunie – Sighetu Marmației și Alexandria

Despre Bucurie în Mișcare
Construim comunități mai puternice, mai sănătoase, mai fericite

Nu facem suficientă mișcare – mai mult de jumătate dintre români sunt obezi sau supraponderali și peste un milion suferă de boli metabolice. Nu mai știm să ne conectăm – socializarea din curtea blocului sau de pe uliță a fost înlocuită de rețele sociale virtuale. Nu mai apreciem activitățile afară – în România, un copil petrece aproape 23 de ore pe săptămână în faţa unui ecran (calculator sau televizor).

Programul Bucurie în Mișcare s-a născut pentru a ne aminti că și cele mai complicate probleme au soluții simple și se bazează pe faptul că comunitățile care participă la sport și recreere dezvoltă legături sociale puternice, sunt locuri mai sigure, iar oamenii care trăiesc în ele sunt, în general, mai sănătoși și mai fericiți decât comunitățile în care activitatea fizică nu este o prioritate.

Lansat în 2012, programul înseamnă acum evenimente cu zeci de mii de participanți derulate în peste 40 de orașe din România și Republica Moldova și proiecte speciale care dau o dimensiune concretă misiunii noastre de a contribui la dezvoltarea unor comunității mai puternice, mai sănătoase, mai fericite.

Comunicat de presă

*****
Vânt în gol alpin –
două umbre pe omăt
sărutându-se.

*****
Ultimul pătrar –
linii adânci în palmă,
față în față.

*****
Fulgi de nea în Mai,
lumânări albe-n castani –
rătăcind Iarna.

*****
Pruni înmuguriți,
așternuturi de hotel –
da, prietene!

*****
Păpădii în toi,
barză singură în cuib –
aniversare.

*****
Umbre captive –
într-un salon de spital
fețe senine.

*****
Frunzele căzând…-
nu-i nimeni în stație
spre mănăstire.

*****
Livadă în Mai –
trec ore cu umbrele
în nemișcare.

*****
Luna nouă-n zori –
Soarele risipind-o
ascuns după Deal.

*****
Asfințit roșu –
creste înzăpezite
cu schiori cuminți.

Marius VOINAGHI

Pe străzile de la Lausanne ca și pe străzile de la Sighet putem întâlni oameni și culturi diferite, fără a parcurge mii de kilometri. Se poate lega ușor o conversație, un dialog care suprimă frontierele.

Ne putem imagina că la Sighet ca și la Lausanne (de unde vă trimit această fotografie!) avem un potențial cultural deosebit… am putea spune un adevărat ADN cultural…. Alături de multe alte valențe, potențialul cultural pare a fi la ora actuală cea mai prețioasă și mai dezirabilă comoară.

După potențialul intelectual (QI) și după cel emoțional (QE), potențialul cultural (Quotient Culturel) este la modă, susținut fiind și cultivat de noile posibilități virtuale de comunicație: să poți discuta ore în șir în fața unui ecran… să cauți să afli informațiile cele mai rare sau cele mai banale… extraordinar! … în viața noastră de zi cu zi, în schimb, o privire, un gest, o atitudine, nepotrivite, pot compromite într-o clipă și pe termen lung o coexistență, o convivialitate, o întâlnire…

Așadar, după ce „am spart gheața” cu cei doi călugări din Tibet (din fotografie) salutându-i (Namasté), aș încheia acest mesaj cu un călduros și prietenesc: Servus, Endre Bandi Terdik! (n.r. găsiți scrisoarea lui Endre Terdik, AICI)

„Namasté”: mă înclin în fața voastră, dragi sigheteni de pretutindeni!

Gafia GALAY-COMAN
Absolventă a Liceului „Dragos Voda”, promoția 1968
profesoară HES-SO (Haute École Spécialisée de Suisse Occidentale), Lausanne

În urmă cu doar câteva zile (10 iunie 2019), Clubul Rotaract Sighet a donat Spitalului Municipal Sighetu Marmației, mai exact Secției de Boli Infecțioase, un aparat de monitorizare a funcțiilor vitale a pacienților aflați în stare gravă.

Aparatul “Vital Signs” ce poate determina parametri multipli, este o linie mică non-invazivă de monitoare a pacienților. „Vital Signs” poate monitoriza parametri fiziologici vitali, tensiune arterială (BP), puls, saturația în oxigen (SpO2), electrocardiograma (ECG), temperatura (TEMP) și capnography (ETCO2).

Banii pentru achiziționarea echipamentului medical (5.900 lei) au fost strânși prin proiectul “O cană de fericire”! “Ținta” inițială a proiectului a fost renovarea unei băi din cadrul secției de Psihiatrie Bărbați dar, pentru că baia urma să fie renovată de către spital și schimbându-se astfel prioritățile, a fost identificată necesitatea dotării cu aparatul anterior menționat.

Inimoșii tineri rotaractieni sigheteni au oferit “mica” dar foarte importanta lor donație în cadrul unei întâlniri cu reprezentații Secției de Boli Infecțioase. Gestul lor este de apreciat, ținând cont că s-au implicat activ, cu foarte mult entuziasm, în proiectul lor devenit tradițional, “O cană de fericire”.

Clubul Rotaract Sighet pregătește și pe viitor proiecte și acțiuni/activități prin care încearcă să ofere “stropul” și/sau cana de filantropie atât de necesare oricărei comunități.

Clubul Rotaract Sighet mulțumește sighetenilor care au donat la acțiunea lor din luna decembrie din anul trecut și care, implicit, au participat la proiectul “O cană de fericire”.

Salut, Sighet!

Bineînţeles că am primit e-mail-ul tău din 23 mai 2019 în care îmi sugerai să citesc un articol (“Vocile noastre au greutate”, o americancă… la Sighet, scris de Emily Greenspan). Bineînţeles, că l-am citit o dată, de două ori, l-am tradus în maghiară, şi l-am citit şi nevestei şi fiicei. Şi, bineînţeles: am căzut un pic pe gînduri… Şi scuze, că numai acuma… reflectez. Nu nostalgia mă îndeamnă să scriu. Deloc!

Mă simt bine în pielea mea, am ceea ce mi-am dorit, sînt mulţumit cu mine însumi. Dar faptul că m-am născut în Maramureş, mai precis în Sighet, îmi impune o datorie faţă de acei oameni, care habar n-au despre regiunea noastră, oraşul nostru, despre oamenii „de acolo”. Sînt fooarte sigur că nu greşesc! În afară de faptul că am trăit aproape 30 de ani într-un loc cu munţi, păduri, rîuri etc., am învăţat un lucru, pe care nu cred că l-aş fi putut învăţa în altă parte.

Faptul că în Sighet (şi împrejurimi) trăiesc 7 (şapte!) naţionalităţi, şi cine ştie cu câte religii, m-a făcut să-mi dau seama că numai două categorii de oameni există: Buni şi Răi! Atâ! Aceşti „oameni diferiţi”, din Maramureş, au putut şi pot şi astăzi să trăiască împreună, cot la cot, cu sau fără bere (ţuică) etc.

Sunt fericit că am avut ocazia, darul, prilejul, să fiu parte şi eu din acea dispoziţie, experienţă, acel entuziasm…
Sunt mîndru că fiica noastră ştie ce-nseamnă să mănînce mici la Sâmbră, să culeagă ciuperci (bureţi) pe Hera, să facă baie la Coştiui (Şugătag), să meargă pe strada Izei, să urce Solovanul, să se joace la Grădina Morii şi să vadă „Datini şi obiceiuri de iarnă” în decembrie.

Nu se poate altfel. Nu e bine „altfel”!

Spor la treabă, Ioane!

Mai trimite-mi scrisori, documente, reportaje, interviuri! Le citesc cu mult interes.

Bandi TERDIK, absolvent Liceul “Dragoș Vodă”, promoția 1980
(profesor, Budapesta)

Primii ani ai Liceului de Băieţi „Dragoş” coincid cu primii paşi ai învăţământului secundar local românesc în condiţiile create de făurirea statului naţional român unitar. 

La 2 decembrie 1918, la Alba Iulia, în prima şedinţă a Consiliului Dirigent, s-a stabilit componenţa celor 12 resorturi, mai simplu, ministere, Instrucţiunea Publică revenindu-i lui Vasile Goldiş. Organigrama ministerului este definitivată în vara anului 1920. Astfel, potrivit Comunicatului publicat în Gazeta Oficială a Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria din 10 august 1919 de către secretarul general dr. Onisifor Ghibu pentru trebuinţele învăţământului secundar de stat, sunt numiţi patru directori regionali pentru circumscripţiile Sibiu, Oradea, Cluj şi Timişoara, respectiv directorii celor 28 de licee: Liceul „Gheorghe Şincai” (Baia Mare), Liceul „Traian Doda” (Caransebeş), Liceul „Andrei Mureşanu” (Dej), Liceul „Radu Negru” (Făgăraş), Liceul „Timotei Cipariu” (Ibaşfalău), Liceul „Coriolan Brediceanu” (Lugoj), Liceul „Gheorghe Lazăr” (Sibiu), Liceul „Regele Ferdinand” (Turda), Liceul „Mihai Viteazul” (Alba Iulia), Liceul „Gheorghe Bariţiu” (Cluj), Liceul „Aurel Vlaicu” (Orăştie), Liceul „Emanoil Gojdu” (Oradea), Liceul „Dragoş” (Sighet), Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (Târgu Mureş), Liceul „Moise Nicoară” (Arad), Liceul „Simion Bărnuţiu” (Şimleul Silvaniei), Liceul „Mihai Eminescu” (Satu Mare), Şcoala reală superioară (Braşov), Şcoala reală superioară (Deva), Şcoala reală superioară (Timişoara), Şcoala reală superioară (Oradea), Şcoala reală superioară (Arad), Liceul de fete Arad, Liceul de fete Cluj, Liceul de fete Sibiu, Liceul de fete Sighet şi Liceul de fete Oradea.

Din Anuarul numărul I al Liceului de Băieţi, aflăm că la Sighet, pe postul de director provizoriu a fost numit prin Ord. Nr. 10561-1919 al Consiliului Dirigent Resortul Cultelor şi Instrucţiunii, Dr. Eugen Széles. În perioada 15 august – 1 octombrie, data la care s-a preconizat debutul anului şcolar, a fost iniţiat un curs pregătitor de limbă ţinut de Corneliu Sânjoan. În curtea Liceului de Fete, azi, Liceul Pedagogic „Taras Şevcenko”, la 10 octombrie 1919 şi-au deschis porţile, în cadrul unei festivităţi solemne, cele două instituţii de învăţământ. Festivitatea de deschidere a început cu sfinţirea şcolii de către părintele vicar greco-catolic Ilarie Boroş, intonarea Imnului Regal şi cuvântul de deschidere al directorului. Liceul de Băieţi „Dragoş Vodă” a fost instalat la parterul şi primul etaj al clădirii preluate de la Liceul catolic de băieţi la 10 august 1920.

Timp de doi ani, liceul a funcţionat pe baza ordinelor Consiliului Dirigent de la Sibiu şi ale Directoratului General de la Cluj. În al treilea an de activitate, pe baza Ordinului nr. 34131/1921 al Ministerului Instrucţiunii Publice s-a deschis şi o secţie maghiară. Aceasta şi-a început activitatea la 16 noiembrie 1921, în prezenţa întregului corp profesoral al celor două secţii: română şi maghiară.

În anul de debut, liceul a avut 125 de elevi ordinari şi 12 particulari de naţionalitate română, maghiară şi ucraineană. Majoritatea elevilor înscrişi în anul şcolar 1919 – 1920 proveneau din Maramureş (108 din cei 125 elevi ordinari). Ceea ce este de remarcat este numărul mare de elevi din localităţile rurale ale judeţului, comparativ cu cei care proveneau de la Sighet. Astfel, din cei 108 din Maramureş, 88 proveneau din mediul rural şi numai 20 din Sighet.

Situaţia pe naţionalităţi a celor 116 elevi înscrişi la examenul de la finele anului şcolar se prezintă astfel: 111 români, 3 maghiari, un rutean şi un evreu.

După starea socială a părinţilor, între cei 116 elevi înscrişi la examenul de sfârşit de an şcolar 1919 – 1920 predomină elevii aparţinând familiilor de mici proprietari (nu se specifică natura acesteia), 42 din familii de intelectuali (preoţi şi învăţători), 17 din familii de funcţionari publici, 6 din familii de zilieri sau muncitori la mine, 2 din familii de pensionari, 7 din familii de cadre ale armatei, 1 dintr-o familie de mari proprietari. Cei 125 de elevi ordinari înscrişi în primul an de funcţionare, au fost împărţiţi în şapte clase; clasa a opta nu s-a înfiinţat din lipsă de elevi.

La o analiză a situaţiei personalului didactic, asemenea marilor oraşe transilvane, la „Dragoş Vodă” găsim numeroşi profesori cu o temeinică pregătire profesională, pentru care munca la catedră a însemnat un act de mare conştiinţă. În primul an școlar, 1919-1920, au predat 11 profesori, 2 profesori ajutători şi 2 cateheţi:

1. Dr. Eugen Széles – diplomat în limba română şi maghiară, doctor în filozofie; a predat limba română în primul an şcolar; 12 ani vechime la catedră.
2. Josef Sivry – diplomat în limba franceză; detaşat din Franţa, de la Collège de Normandie din Rouen; a predat în primul an; 16 ani vechime la catedră.
3. Dr. Flore Al. George – profesor titular, dirigintele clasei a VII-a , diplomat pentru limba română şi istorie, doctor în filozofie. A predat limba română, latină, istorie, limba greacă; 7 ani vechime la catedră.
4. Dimitrie Simon – „profesor provizor”, dirigintele clasei a VI-a, diplomat în limba română, detaşat din Vechiul Regat; a predat limba română, limba franceză, istorie şi ştiinţe naturale; a fost conducător al Societăţii de lectură şi bibliotecarul liceului; 8 ani de vechime la catedră.
5. Dumitru Ţiganetea – profesor suplinitor de matematică, cu examen fundamental pentru matematică şi fizică, dirigintele clasei a V-a; un an vechime la catedră.
6. Niculaie Doroş – profesor suplinitor de religie greco-catolică, preot; un an vechime la catedră.
7. Gavrilă Pop – profesor practicant pentru limba română, limba franceză şi limba germană; a predat limba franceză, istorie, ştiinţe naturale, limba germană; 12 ani vechime la catedră.
8. Vasile Peta – profesor practicant pentru muzică; a predat muzica şi istoria; un an vechime la catedră;
9. Mihai Antonescu – maestru suplinitor de desen, detaşat din Vechiul Regat; dirigintele clasei I; a predat desen, caligrafie, fizică, ştiinţele naturale; un an vechime la catedră;
10. Dimitrie Braharu – institutor, detaşat din Vechiul Regat; dirigintele clasei a II-a; a predat geografia, fizica, gimnastica; un an vechime la catedră.
11. George Ţarina – profesor practicant pentru limba română, limba latină, teologie; dirigintele clasei a IV-a; a predat limba latină, limba română, geografie; un an vechime la catedră.

Profesori ajutători

12. Ioan Marina – teolog, a predat religia greco-catolică, limba latină, gimnastica;
13. Dr. Titu Doroş – avocat, a predat instrucţia civică;
14. Tiberiu Kiss – medic, a predat igienă.

Catiheţi

15. Petru Ember – preot, a predat religia romano – catolică;
16. Dr. Samuil Danzig – rabin, a predat religia izraelită.

Vom continua și cu alte articole care vor evoca perioade diferite din ”viața”/ istoria Liceului ”Dragoș-Vodă”/ CNDV.

prof. Marius VOINAGHI

sursă foto: Arhiva Liceului ”Dragoș-Vodă”

Să vii la liceu, să îți primești eticheta de „boboc”; cam atât consideram că se va schimba. Mă raportam la liceu ca la aceeași școală din gimnaziu, doar că materia predată la clasă avea să fie mai grea. Însă am aflat apoi că există un cor al școlii, cluburi de voluntariat la discreție și, printre altele, olimpiada de dezbateri.

Am intrat în echipă și am început fiecare să ne scriem discursurile cu stângăcia și lipsa noastră de experiență, asta după ce am pus, pentru început, câte două din zecile de întrebări pe care le aveam. Să avem un profesor îndrumător care să ne ajute și să își rupă din timpul său pentru a ne putea pregăti a fost un fapt liniștitor și suntem recunoscători doamnei profesoare Luminița Colopelnic pentru că ne-a oferit această oportunitate.

Când vine vorba de reținerile pe care le-am avut sau nu, cu toții am fost deschiși către noi experiențe: „…m-am dus cu foarte mare plăcere, totul fiind din pură inițiativă, dar mai mult din curiozitate” (Ștefania Michnea, clasa a IX-a A), iar când e să vorbim despre oamenii cu care ne-am întâlnit am fost plăcut surprinși: „Oameni foarte deschiși, foarte sociabili, extrem de încurajatori, cu ei în preajmă te simțeai ca într-o mare nouă familie.” (Ștefania Michnea)

Pregătindu-ne, dar mai ales concurând, am învățat să vorbim deschis în fața unor oameni necunoscuți: „Am învățat să vorbesc mult mai bine în fața oamenilor pe care nu-i mai întâlnisem, dar și să improvizez” (Robert Man, clasa a IX-a D). De aceea, noi credem că ar trebui pus accentul mai mult pe acest tip de concurs. E de viitor… Vom avea nevoie de această lejeritate de a ne susține opinia în public și asta o putem dobândi doar odată cu experiența.

Așadar, oportunitățile de acest fel nu pot fi considerate decât un câștig și de-abia așteptăm să repetăm experiența!

Denisa BOROICA, clasa a IX-a B, CNDV

N. r. Anul acesta, Colegiul Național „Dragoș Vodă” a participat la Olimpiada de argumentare, dezbatere și gândire critică „Tinerii dezbat” cu două echipe, una de începători (Ștefania Michnea, Denisa Boroica, Robert Man) care a obținut locul doi la etapa județeană și una de avansați (Crina Tămaș, Ana Măciucă și Ovidiu Koszovan, clasa a XI-a E) care, în perioada 8-13 iulie a. c., va reprezenta Maramureșul la etapa națională de la Piatra Neamț. Ambele echipe au fost coordonate de profesor Luminița Colopelnic.

Felicitări și mult succes!

Vineri, 7 iunie 2019, la Colegiul Național „Dragoș Vodă”, a fost organizat concursul interjudețean „Povestea localității mele”, cuprins în CAERI, aprobat prin ordin de ministru. Proiectul este coordonat de prof. dr. Gheorghe Andrașciuc, conf. univ. dr. Delia Suiogan, prodecan al Facultății de Litere din cadrul Centrului Universitar Nord, prof. drd. Daniela Andrașciuc și prof. Gabriela Filimon de la Liceul Tehnologic Marmația. Din proiect mai fac parte prof. Claudia Dura, prof. Simona Nodiș, prof. Emilia Pop, prof. Brîndușa Oanță, prof. Gabriela Ilieș, prof. Cornelia Hotea, prof. Mirela Radu și prof. Artur Felner.

La deschiderea concursului au luat cuvântul, prof.dr. Gheorghe Andrașciuc, coordonator al proiectului, asistent univ. dr. Natalia Lazăr, președinte al juriului, prof. dr. Flaviu Vida, reprezentat al Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, drd. Mirela Barz și prof. dr. Vasile Mih, director al Colegiului Național „Dragoș Vodă”. De asemenea, proiectul interjudețean este realizat în parteneriat cu Departamentul de etnologie din cadrul Facultății de Litere de la Centrul Universitar Nord.

Proiectele elevilor au fost evaluate de juriul format din președinte, asistent univ. dr. Natalia Lazăr, de la Facultatea de Litere din cadrul Centrului Universitar Nord, prof. dr. Flaviu Vida, inspector școlar pentru managementul resurselor umane, în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, drd. Mirela Barz, etnolog în cadrul Muzeului Maramureșean, prof. Brîndușa Oanță, de la Colegiul Național „Dragoș Vodă” și coordonator al portalului „Salut Sighet” și prof. Gabriela Ilieș de la Colegiul Național Dragoș Vodă. Juriul a evaluat proiectele scrise ale elevilor, prezentarea acestora și felul în care standul fiecărei grupe a reușit să surprindă elementele ce definesc specificul comunității.

Într-o primă etapă, elevii au fost implicați în activitatea de cercetare prin căutarea informațiilor despre istoricul localității, despre contextul geografic, despre obiceiuri, tradiții, superstiții, arhitectură și despre evenimente importante în viața comunității rurale selectate în proiect. În a doua parte, elevii au transferat aceste informații într-o poveste. În acest fel, grupele de elevi înscrise în concurs au surprins prin structura unei povești elementele identitare ce definesc profilul cultural al comunității selectate.

Felicitări tuturor câștigătorilor!

Salut, Sighet!,
partener media

În perioada 2-5 iunie 2019, s-a desfășurat la Iași, CONCURSUL NAȚIONAL INTERDISCIPLINAR „CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE ÎN ROMÂNIA”, la care au participat 47 de echipaje formate doar din elevi din cadrul ciclului liceal. Concursul cuprinde două probe: prima probă constă în prezentarea unui portofoliu în care tema aleasă este analizată din punct de vedere istoric, religios, lingvistic, etnografic, sociologic etc., în care sunt evidențiate aspectele de interculturalitate. Tot aici este inclus și un proiect ce vizează păstrarea/perpetuarea obiceiului tratat în tema de cercetate.

Cea de-a doua probă implică susținerea/ilustrarea temei alese în care sunt corelate elemente din prezentarea audio – video cu expunerea propriu – zisă. De asemenea, recuzita trebuie să întărească specificul temei. Un alt element important este proiectul de conservare care scoate în evidență modul în care elevii s-au implicat pentru a prezerva moștenirea culturală în cadrul comunității din care fac parte.

Pregătirea pentru concurs presupune o cercetare temeinică, riguroasă, realizată pe teren. Aceasta trebuie să fie împletită cu cea orală. Întreaga competiție educațională este una complexă.

În acest an, echipajul județului Maramureș, calificat la națională în urma etapei județene, format din elevi de la COLEGIUL NAȚIONAL „DRAGOȘ VODĂ ” din SIGHETU MARMAȚIEI: VIDA FLAVIA (clasa a X -a B), ARBA ELEONORA (clasa a X -a A) și BELEA ANAMARIA (clasa a X -a D), sub îndrumarea prof. drd. DANIELA ANDRASCIUC, prof. dr. FLAVIU VIDA și prof. dr. GHEORGHE ANDRASCIUC, a obținut MENȚIUNE I, cu tema „PRACTICI MAGICO-RELIGIOASE LA ROMÂNII DIN MARAMUREȘ”.

Timp de 11 ani, profesorii amintiți, alături de echipajele formate de-a lungul timpului, au reușit să poziționeze CNDV-ul pe podium, obținând numeroase premii.

Felicitări, fetelor!

 Daniela ANDRASCIUC

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, Primăria municipiului Carei și Direcția de Cultură Carei au format un parteneriat cultural și s-au oferit să găzduiască o expoziție interesantă “Căutând printre chipuri”. Este, de fapt, o expoziție itinerantă care a fost admirată – nu cu mult timp în urmă – și la Sighet și care face un mic salt spre… Vest! Expoziția de pictură și artă decorativă, este semnată – asumată de artistele Eva Dolha (Cluj) și Ștefania Adela Pop (Sighet).

“O altă poveste în Castelul Karolyi” va avea vernisajul luni, 10 iunie 2019, ora 17:00, tocmai în atractivul Castel Karolyi din Carei (Piața 25 octombrie, nr. 1).

Invitați speciali din județul Satu Mare se vor strădui să completeze și să amplifice bucuria publicului prezent.

Și sighetenii sunt așteptați (cu mult drag!) la povestea imaginată și propusă de cele două artiste!

Salut, Sighet!

Duminică, 9 iunie 2019, la Sighet, va avea loc cea de-a unsprezecea ediție a Sărbătorii Voluntariatului.

De unsprezece ani, încercăm să aducem un zâmbet pe fața tuturor copiilor și nu doar, prin simplul fapt că ne dedicăm puțin din timpul nostru pentru a desfășura activități interactive. Anul acesta, ca de fiecare dată, sărbătoarea voluntariatului va avea loc la parcul Grădina Morii (în caz de vreme nefavorabilă în incinta Sălii Polivalente), unde îi așteptăm pe toți să se bucure de frumoasele activități pe care le-am pregătit special pentru ei.

Pentru noi, sărbătoarea voluntariatului e o zi în care încercăm să nu ne mai gândim doar la noi, ci să dăruim din fericirea și bunătatea noastră și celorlalți. Sărbătoarea Voluntariatului înseamnă dăruire, iubire față de aproapele și fericire multă. Vă așteptăm începând cu orele 13:00 ca să creăm o zi e neuitat!

Anca CORNEȘTEAN,
voluntar

Nu de puține ori te găsești în viață la o răspântie de drumuri, când, uneori, nu știi pe care să-l urmezi, traseul, finalitatea și consecințele oricăruia dintre ele fiindu-ți total necunoscute, obturate. Deși nu dai cu „zarul” pentru decizie, care este oricum urmarea unor judecăți, cât de cât făcute, nu întotdeauna alegerea se dovedește a fi fost bună și pot exista o mulțime de situații, de la cele mai plăcute, la altele de-a dreptul demolatoare. Nu-ți rămâne decât să faci corecții „de drum”, atât cât se poate, să cauți să te strungești, să ieși din cele rele, cu cât mai puține costuri, dar în demnitate, dacă ai aceste preocupări; fără ele ieșirile pot fi „mai ușoare”, la fel ca și valoarea lor. Este bine când drumul ales este cel bun și această încadrare să nu depindă numai de greutatea lui, ci, mai ales, de frumusețea, de demnitatea acestuia.

Am fost pus în situația unei astfel de răspântii, venită peste noi neașteptat, aș putea spune că un fel de situație dată, „picată” alături de noi. Cu tot caracterul întâmplător sau nedrept al acesteia, în aceasta nu se aflau multiple opțiuni, ci doar două: una bună, de demnitate, care putea fi cu costuri enorme, demolatoare, cum s-a și petrecut, și alta rea, care te scutea în fapt de orice griji și-ți putea fi făcută și o „strângere de mână”, acea strângere de mână ce-ți aducea beneficii murdare de viață și care te făcea părtaș la suferințele altora, de atâtea feluri, la asocierea cu torționarii în ideologia lor malefică, de opresiune a prietenilor, a cunoscuților și a semenilor tăi. Am fost pus în fața unui fapt dat, ce s-a produs, indiferent cum a venit: acela de a alege între refuzul de denunțare și trădare, cu consecințele grele ale acesteia și acela de a accepta trădarea, cu „beneficiile” ei. Am îmbrățișat prima variantă, în mod spontan, determinant, succesiv și definitiv, pentru aceasta neavând nevoie de alegere: în ființa mea nu exista germenul trădării, nu putea apărea, nu se putea dezvolta, de la început și pe tot traseul absența ei fiind continuă. Chiar dacă aceasta a determinat întemnițarea mea și, mai apoi, suprimarea dreptului la studii, cu multe consecințe până astăzi, bucuria acestei bogății a fost enormă, de neprețuit, pentru că pe talerul acesteia a fost pusă zălog viața însăși. La Cartea scrisă mai târziu, cu titlul: „Adolescență și Tinerețe Frânte„, am avut onoarea ca Doamna Ana Blandiana să-mi scrie o prefață, extrem de laudativă, „NECLINTIREA ÎN ONESTITATE”:… „a ajuns la închisoare fără să fi trecut niciodată prin fața unui tribunal, doar pentru că, elev fiind a refuzat colaborarea cu securitatea și a preferat să tăinuie decât să denunțe…iar ideea denunțării nu este numai exclusă, ci pur și simplu nu apare”.

Redau în continuare „Triada” acelor evenimente, cu consecințele lor imediate și de mai apoi, până în prezent, ele avându-și izvorul în aceeași răspântie amintită, repetată, cu toate suferințele și frumusețea lor.

Triada. Cele trei decizii de refuz a colaborării cu Securitatea, pe care le-am luat cu toată determinarea și convingerea, au reprezentat în viața mea puncte de explozii, cu consecințe multe și grele, de viață, pe lungi perioade de timp, pe care le-am avut în vedere, cu tot ce puteau aduce ele. Nu am regretat acele decizii nici în angajarea lor și nici în derularea acestora, cu îndurările lor prin atâtea necazuri, cu viața însăși amenințată. Dovada este dată de cele două cazuri de recidivă ce au urmat primului caz, când am fost întemnițat, deși îmi erau cunoscute efectele devastatoare ce puteau urma și care s-au și manifestat, din nou, sub alte forme, tot grele. De aceea le consider pe acestea, cu toată bulversarea de viață determinată de ele, ca o cunună de victorii, de împăcare și bucurii mai presus de orice prețuire, de neînlocuit, încrustate pe viu în viață, în trăirile ei, un medalion construit cu atâtea detalii și amănunte de suferințe, „forjări”, care-i dau strălucire mai mare ca a oricăror briliante prețioase, pentru că sunt vii, sunt din frânturi sângerânde de viață!

Dacă ți s-a permis totuși „să trăiești” în acea perioadă, după ce ai scăpat de toate urgiile criminale la care ai fost supus și ți s-a admis să exerciți o anumită activitate, în orânduirea ce le-a produs și din „zona” căreia nu puteai ieși, s-au găsit unii care să nu vadă normală această „păsuire” a torționarilor, să privească cu încruntare „permisul tău de muncă”, modest și poate nu la libera ta alegere, considerându-te „compromis”. Ne aflam în acel „Sistem” și existau aici doar două situații posibile: să trăiești în „libertatea” de afară, mulți sub sancțiuni „administrative”, sau în cea „interioară”, în detenție și aveai posibilitatea să-ți duci viața în demnitate sau în lipsa ei, în oricare dintre ele, atâta timp cât aceasta se derula. Era la alegere și fiecare a ales conform propriei conștiințe, a opticii sale de viață. Eu mi-am început studiile după închisoare, în domeniul științelor exacte, mai permisiv, credeam eu; le-am încheiat însă, cu multă greutate și persecuții, în 10 ani de la începerea lor, în loc de 4 ani, deși eram un student cu rezultate foarte bune, cu exmatriculare și alte multe sancțiuni administrative, urmare din nou a aceluiaș refuz de colaborator al securității. Mi s-a admis apoi practicarea profesiei însușite, după mulți ani și am activat ca profesor de matematici la un liceu, până la pensionare, care a venit și ea mai devreme, din cauza gravelor afecțiuni cardiace, determinate de atât de multe și grele „petreceri” de viață. De fapt, aceasta este singura manifestare de viață de acest fel, un „bonus” în avans și care nici nu a fost spre bucurie, celelalte, favorabile, venind toate și totdeauna cu multă întârziere, dacă au mai venit și n-au fost definitiv frânte. Dar un alt coleg, Man Nistor, cu peste 12 ani de detenție politică, considerat erou al închisorilor comuniste, a urmat și el studiile tot după închisoare, la o facultate umanistică și a profesat până la pensionare, predând limba franceză la un liceu din Tg. Mureș; au fost și ingineri, medici și de alte profesii. S-au auzit însă judecăți, afirmații sau întrebări, făcute fără drept și pe nedrept, precum: „dacă a făcut închisoare politică, cum a mai fost lăsat să lucreze în învățământ”, sau mai știu eu pe unde a lucrat? Dacă acestea erau gândite și exprimate de prigonitori în diferitele lor variante, le treceai cu vederea, cu totul, pentru că ei te vedeau definitiv pierdut, scos din drepturi, terminat. Dar, totuși, și aceștia au acceptat, până la urmă, încadrarea în muncă a celor osândiți, mai ales după 1964, având nevoie și fiind convinși de demnitea și calitatea profesională a acestora, au mai slăbit „strânsorile”. Ce te doare, este faptul că s-au găsit să manifeste astfel de gânduri cei ce au îndurat suferințe și nu cei care le-au produs, după o logică doar de ei știută. Cum ai putea să abandonezi această măreață bogăție, de credință, de onestitate și demnitate umană, de luptă împotriva „răului” atât de rău, când ți-ai pus în balanță pentru ea însăși viața?! Această bogăție nu se cumpără și nu se vinde nimănui, pentru nici o solicitare, nici o presiune, pentru că s-a obținut cu oferta vieții, fiind peste ea, prioritară acesteia! Probabil să le fi rămas în ADN-ul lor obiceiuri și practici securistice retardate, din alte timpuri. Să le păstreze sănătoși! Lumea-i largă, a totul și a toate cuprinzătoare!

Se vede și de aici cât de dezastruoasă a fost ideologia și practicile comuniste pentru oameni, care au produs și au conservat neîncrederea și suprimarea solidarității dintre ei. În acele timpuri, aproape nimeni nu avea încredere în nimeni, din cauza dislocării masive de oameni, de cunoscuți și prieteni de la domiciliul lor, care au fost transferați apoi în locații de grele suferințe, pentru foarte mulți, definitive. Dar se vede că s-a păstrat această neîncredere și suspiciune până în prezent și nu s-a reușit să se elimine din trăirile lor această optică, deoarece nu s-a reușit o decantare a binelui de rău și se lasă negurile acelor vremi să mai persiste printre oameni, să le întunece viața. Poate aceasta depinde și de puterea de pătrundere interioară în psihologia umană a unuia sau altuia, care pot așeza cu ușurință oamenii în locuri străine lor, la „grămadă”, fără a avea în preocupări eroarea, vina de a învinui nevinovații, prin care ei înșiși pot deveni vinovați, dacă ei condamnă, distribuie și exprimă cu „lejeriate” vinovății nevinovate.

Gheorghe BĂRCAN, fost elev al Liceului Dragos Voda, Sighet
31.05.2019, Minneapolis

N. R.: Redacția „Salut, Sighet!” îi urează domnului profesor Gheorghe Bărcan „La mulți ani!” cu multă, multă, multă sănătate!