Actualitate Cultură

Dragul meu prieten, Ion Mariș! (autor, Endre “Bandi” Terdik)

Foto: Familia Terdik (de la stânga la dreapta: Sára, Bandi, Szilvia)
image_printPrinteaza

Bineînţeles că am primit e-mail-ul tău din 23 mai 2019 în care îmi sugerai să citesc un articol (“Vocile noastre au greutate”, o americancă… la Sighet, scris de Emily Greenspan). Bineînţeles, că l-am citit o dată, de două ori, l-am tradus în maghiară, şi l-am citit şi nevestei şi fiicei. Şi, bineînţeles: am căzut un pic pe gînduri… Şi scuze, că numai acuma… reflectez. Nu nostalgia mă îndeamnă să scriu. Deloc!

Mă simt bine în pielea mea, am ceea ce mi-am dorit, sînt mulţumit cu mine însumi. Dar faptul că m-am născut în Maramureş, mai precis în Sighet, îmi impune o datorie faţă de acei oameni, care habar n-au despre regiunea noastră, oraşul nostru, despre oamenii „de acolo”. Sînt fooarte sigur că nu greşesc! În afară de faptul că am trăit aproape 30 de ani într-un loc cu munţi, păduri, rîuri etc., am învăţat un lucru, pe care nu cred că l-aş fi putut învăţa în altă parte.

Faptul că în Sighet (şi împrejurimi) trăiesc 7 (şapte!) naţionalităţi, şi cine ştie cu câte religii, m-a făcut să-mi dau seama că numai două categorii de oameni există: Buni şi Răi! Atâ! Aceşti „oameni diferiţi”, din Maramureş, au putut şi pot şi astăzi să trăiască împreună, cot la cot, cu sau fără bere (ţuică) etc.

Sunt fericit că am avut ocazia, darul, prilejul, să fiu parte şi eu din acea dispoziţie, experienţă, acel entuziasm…
Sunt mîndru că fiica noastră ştie ce-nseamnă să mănînce mici la Sâmbră, să culeagă ciuperci (bureţi) pe Hera, să facă baie la Coştiui (Şugătag), să meargă pe strada Izei, să urce Solovanul, să se joace la Grădina Morii şi să vadă „Datini şi obiceiuri de iarnă” în decembrie.

Nu se poate altfel. Nu e bine „altfel”!

Spor la treabă, Ioane!

Mai trimite-mi scrisori, documente, reportaje, interviuri! Le citesc cu mult interes.

Bandi TERDIK, absolvent Liceul “Dragoș Vodă”, promoția 1980
(profesor, Budapesta)

oferta-wise

5 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Bună ziua!
    Această scriere îmi spune că mai există oameni prin a căror vene le curge sânge de maramureșean! Nu vă cunosc, domnule profesor Terdik, în schimb am fost profund emoționat de modul cum gândiți despre locurile natale și oamenii care trăiesc aici și îmbogățesc plaiurile sighetene! Felicitări! Dacă în lumea largă, ar exista numai oameni ca și dumneavoastră, nu ar mai fi războaie si ură, pacea ar domni peste tot!
    Să auzim numai de bine, să fiți sănătos, ca și întreaga dumneavoastră familie, dati-mi voie să vă salut cu respect și admirație, ca pe un om al locului, în care „trăiește” orașul Sighet, cândva mândria Maramureșului și de ce nu, a Ardealului!

  • Sunteti fiul inginerului Terdik , sahist pasionat in anii 90 ? Am amintiri frumoase cu dansul

oferta-wise