După socotelile mele,
ar urma să mor pe la 65 sau 66 de ani. Bunicul meu din partea mamei a trăit 86, dar mama a murit la 66. Mama ei a murit la 76, iar fratele mamei la 62, însă acesta s-a stins după un accident de care nu vreau să vorbesc.
Tatăl tatălui meu a murit cu puţin după ce a trecut de 60. O făptură fantomatică, de care îmi amintesc doar pentru că păşteam vitele împreună. În nebunia lui blândă, obişnuia să-şi facă, lângă fântânile în apropierea cărora adăstam, o a doua fântână, nu mai mare decât căuşul a două palme, ca să bea apă: nu voia să tulbure cu boala lui apa altor oameni.
Însă pe bunica tatălui meu o mai ţin minte mergând, chiar şi la optzeci de ani, la biserică, încovrigată şi cu mâinile la spate, iar pe bunicul lui mi-l amintesc şi mai bine, pentru că a murit la 96 de ani, după ce a trăit mai bine de 60 umblând cu un picior de lemn, pentru că pe cel din carne şi os l-a pierdut în primul război mondial.
Acum, tata are 86 şi i-a spus popii din sat, atunci când acesta i-a propus să-l împărtăşească: popă, vino la mine numai când te-oi chema eu.
De asta stau şi socotesc: cât de la ea şi cât de la el? Mi-a transmis ea gena morţii sau gena tatălui o va bate pe-a ei?
Cine strigă în gena mea: bărbatul sucit care s-a stins la 62 de ani sau şchiopul care a trăit până la 96? Mai am timp să-mbătrânesc cât să pot zice: de-aici nu mai urmează mare lucru?
Locuiesc într-o garsonieră dintr-un bloc cu zece etaje şi beau la o cârciumă din apropiere unde preţurile-s mici. Voi dispărea cam la vremea când toate calculele se vor apropia de sfârşit. Sau mai devreme. Mai târziu. Anumite socoteli îmi spun că va fi mai devreme. Omul cu picior de lemn zice că, dacă bei prea mult, mori mai repede. Măcar să nu afle tata, pentru că, la 86, el, care a furat din anii umaşilor lui, s-ar supăra foarte tare. Nespus de tare.          (din volumul „arta fricii, 2020)

* * *

Ioan Es. POP (n. 27 martie 1958, Vărai, Valea Chioarului, Maramureș, România – d. 19 iunie 2024) a fost un poet și publicist român.
A absolvit în 1993 Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română – limba și literatura engleză a Universității din Baia Mare.
Ca student activează în cenaclul „Nord” al revistei studențești omonime, fiind, între 1981 – 1983, și redactorul-șef al acestei publicații.
După terminarea studiilor activează o perioadă lungă de timp ca profesor de limba româna la Ieud (Maramureș).
Din 1987 participă sporadic la ședințele cenaclului „Universitas” din București, condus de criticul și profesorul Mircea Martin. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1995. A fost editor-șef al „Ziarului de duminică”, supliment al „Ziarului financiar”, și editor senior al revistei „Descoperă”.
În 1994 debutează editorial cu volumul de poeme „Ieudul fără ieșire”. Colaborează cu poezii la: „Luceafărul”, „Nouăzeci”, „Tribuna”, „Astra”, „Transilvania”, „Contemporanul”, „Vatra”, „România literară”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare” ș.a.
A publicat grupaje de poezie în „Revista Iberorrománica” (Madrid), „Asheville Poetry Review” (SUA) și în reviste literare din Irak, Iugoslavia și Suedia.

Volume publicate: Ieudul fără ieșire, Ed. Cartea Românească, 1994; ediția a doua, Ed. Ninpress / Charmides, 2009; Porcec, Ed. Cartea Românească, 1996; Pantelimon 113 bis, Ed. Cartea Românească, 1999; Podul, antologie, Cartea Românească, 2000; Rugăciunea de antracit / The Anthracite Prayer, antologie bilingvă, Ed. Dacia, 2002; Petrecere de pietoni, Ed. Paralela 45, 2003; Confort 2 îmbunătățit (împreună cu Lucian Vasilescu), Ed. Publicațiilor pentru Străinătate, 2004; Lumile livide / The Livid Worlds, antologie bilingvă, Ed. Institutul Cultural Român, 2004; Și cei din urmă vor fi cei din urmă, volum bibliofil, 2007; No Exit, antologie, Ed. Corint, 2007; O căruță încărcată cu nimic (împreună cu Peter Srager, Robert Șerban), ediție bilingvă, Ed. Brumar, 2008; Unelte de dormit, Ed. Cartea Românească, 2011; Căderea-n sus a corpurilor grele, antologie, Ed. Tracus Arte, 2012; Nicăieri.ro, antologie, Editura Știința, 2012; 1983. marș. 2013. xanax, Charmides, 2013; Fețe jupuite. 12 interviuri cu Ioan Es. Pop, Editura Casa de Pariuri Literare, Colecția „Interviu”, București, 2015; Arta fricii, Charmides, 2016; Opera poetică, Ed. Paralela 45, 2016; Un somn pe scaunul electric, Ed. Tracus Arte, 2020.

Prezență în Antologii: „Testament – Antologie de Poezie Română Modernă – Ediție Bilingvă Engleză/Română”, „Testament – Anthology of Modern Romanian Verse – Bilingual Edition English/Romanain” (Daniel Ioniță, Editura Minerva 2012).
Premii: Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994); Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994); Premiul de debut al revistei „Poesis” (1994); Premiul Festivalului Național de Poezie de la Sighetu-Marmației (1994); Premiul Primăriei municipiului București pentru cel mai bun volum din colecția „Poeții orașului București” (1996), Marele Premiu acordat de Ministerul Culturii și Cultelor Festivalului Internațional de Poezie „Nichita Stănescu”, Premiul Academiei Române pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1999; Premiul ASPRO, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 2003; Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer, 2004; Premiul Național de Poezie „Lucian Blaga” acordat de Uniunea Scriitorilor din România, 2024.

Salut, Sighet!

Sursa foto: Wikipedia

Iubitorii de literatură, și nu doar ei, pot găsi noul număr al revistei de cultură „Nord Literar” la o parte dintre chioșcurile de ziare din Baia Mare, precum și în librăriile Cărturești din întreaga țară.

Un cuprins bogat ca de fiecare dată, în care se regăsesc eseuri, cronici și recenzii, proză, poezie, restituiri și traduceri.

În eseul „Generații poetice”, Irina Petraș declară că nu crede în rupturi. Ion Papuc redă un episod tulburător care stă la baza înființării Facultății de Arte din cadrul Institutului Pedagogic din București.

Gheorghe Glodeanu aduce pe tapet preocuparea Ligiei Duruș pentru literatura inspirată de epoca totalitarismului românesc.

„Stăm pe adevăr și pe rătăcire” spune Delia Muntean, analizând critic romanul lui Dumitru Oprișor, „Singurătatea ajunge la toți”.

Daniela Sitar-Tăut se oprește asupra unui nou demers restitutiv, „Divorțul doamnei Dudu” de Camil Petrescu, afirmând că „puțini știu că spiritul său neliniștit a gravitat intens în jurul celei de-a șaptea arte”.

La pagina „Orfeu”, George Vulturescu vine cu un grupaj de poezii din cel mai nou volum al său, „Pinul lui Nietzsche”.

Ovidiu Pecican continuă, la pagina „Avalon”, cu un nou episod din „Un pretendent valah la Curțile Europei”.

O figură marcantă a istoriei și a filosofiei românești, Vasile Pârvan, care a legat o frumoasă prietenie cu ieudeanul Vasile Chindriș, la Berlin, este adusă în actualitate de Gheorghe Pârja. Stă mărturie corespondența celor doi, prezentată de autor în acest important material de restituiri. Într-un al doilea material, Gheorghe Pârja îl evocă pe Lucian Blaga din perspectiva influenței pe care Elena Daniello a avut-o asupra poetului.

Dana Buzura-Gagniuc prezintă actualitatea culturală, cuprinzând dialoguri cu studenții, lansări de carte și donație de carte și de reviste, iar Flaviu Claudiu Mihali punctează impresii de la Festivalul Internațional „Poezia la Iași”.

Doina Uricariu propune o consistentă cronică literară la volumul „Decalogul timpului meu” al Deliei Muntean, relevând „un echilibru nedezmințit al autoarei față de abordările postmoderne deformate de corectitudinea politică”.

Cel mai recent volum al lui Gheorghe Glodeanu, „Prolegomene la o istorie a diarismului românesc”, este prezentat de Mircea Popa.

Recenziile acestui număr aparțin lui Constantin Cubleșan, cu referire la cartea Cleopatrei Lorințiu  intitulată „Anii scurți”, și Ralucăi Hășmășan cu referire la volumul de versuri „Alte vremuri” de Gavril Ciuban.

În acest număr, se pot citi proză de Adrian Munteanu, poezie de Elena Ilash, Valeria Bilț, Gelu Dragoș, parodia lui Lucian Perța la poezia lui George Vulturescu și poemul lunii semnat de Elena Cărăușan.

Florica Bud prezintă activitatea Cenaclului Scriitorilor din Maramureș în materialul „Un cenaclu cu nume de județ”, iar Cristina Irian vorbește despre „Poezia tehnologică: o nouă estetică în era digitală”.

La pagina destinată traducerilor, Mariana și Valeriu Stancu ne prezintă un tânăr poet din Peru, Elí Urbina.

Acest număr al revistei este ilustrat cu lucrări din creația artistei plastice Mihaela Ganța.

Comunicat apariție nr. 264

COMUNICAT DE PRESĂ LANSARE PROIECT

Centrul de formare profesională SC JOB TRAINER MOTOC SRL,  cu sediul în Sighetu Marmației, str. P-ța Libertății nr.24, județul Maramureș, reprezentat legal prin manager proiect,  Motoc Valeria, în calitate de beneficiar, derulează, începând cu 01.06.2025 proiectul cu  titlul JOB MARMAŢIA 2.

Proiectul vizează îmbunătățirea accesului la piața muncii pentru 302 persoane dezavantajate pe piata muncii prin furnizarea de măsuri active în pachete de servicii integrate (servicii de informare și consiliere profesională, servicii de medierea muncii, programe de formare profesională, evaluarea și certificarea competențelor obținute în contexte informale sau nonformale), care să conducă la obținerea unui certificat de calificare/ absolvire de către cel putin 246 persoane, precum și încadrarea în munca a cel puțin 95 persoane, intervenție derulată pe perioada a 27 luni, în județul Maramureș, Regiunea Nord-Vest.

Proiectul este cofinanțat prin Fondul Social European prin Programul Educație și Ocupare 2021 – 2027, PEO/409/PEO_P3/OP4/ESO4.1/PEO_A32 (Titlu Apel: Sprijin pentru stimularea ocupării prin furnizarea de măsuri active în pachete de servicii integrate – Regiuni mai puțin dezvoltate), Cod My SMIS 336314, Contractul de finanțare OIRPECU NV: 6480/26.05.2025.

Valoare totală eligibilă a proiectului este de 4.975.615,16 lei, din care valoare nerambursabilă de 95% în sumă de 4.726.833,36 lei şi valoare cofinanțare 5 % în sumă de 248.781,80 lei, asigurată de către SC JOB TRAINER MOTOC SRL.

VALERIA MOTOC
Manager proiect

COMUNICAT DE PRESĂ LANSARE PROIECT

Beneficiar: FUNDAȚIA ACADEMIA CIVICĂ

Proiect: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Anticomuniste din Sighetu Marmației. Componenta 1: Spațiu expozițional amenajat în podul clădirii muzeului cu o suprafață de 98 mp; Componenta 2: Centru multifuncțional.

Proiectul nr. 4 /  PNRR / Pilonul IV /Componenta C11 – Turism și cultură / Investiția I2 – Modernizarea/crearea de muzee și memoriale
Valoarea totală a proiectului: 10.274.690,37 lei
Asistența financiară nerambursabilă: 8.599.604,76 lei
Data începerii și finalizării proiectului: iunie 2022-decembrie 2025

COMUNICAT DE PRESĂ LANSARE PROIECT „PNRR: Fonduri pentru România modernă și reformată”

Numele proiectului: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Anticomuniste din Sighetu Marmației. Componenta 1: Spațiu expozițional amenajat în podul clădirii muzeului cu o suprafață de 98 mp; Componenta 2: Centru multifuncțional.

Numele beneficiarului: FUNDAȚIA ACADEMIA CIVICĂ – MEMORIALUL VICTIMELOR COMUNISMULUI ȘI AL REZISTENȚEI, SIGHETU MARMAȚIEI, JUDEȚUL MARAMUREȘ

Obiectivele proiectului: Fundația Academia Civică,  în calitate de beneficiar al contractului de finanțare nr. ordine 4 /  PNRR / Pilonul IV /Componenta C11 – Turism și cultură / Investiția I2 – Modernizarea/crearea de muzee și memoriale,  încheiat cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în calitate de coordonator de investiții pentru Planul Național de Redresare și Reziliență implementează proiectul Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Anticomuniste din Sighetu Marmației. Componenta 1: Spațiu expozițional amenajat în podul clădirii muzeului cu o suprafață de 98 mp; Componenta 2: Centru multifuncțional, în Sighetu Marmație, jud. Maramureș.

Proiectul inițiat de Fundația Academia Civică își propune realizarea unui centru multifuncțional al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, completând complexul muzeal de la Sighet.

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței a fost fondat în anul 1993, când scriitorii Ana Blandiana și Romulus Rusan, fondatorii Memorialului,  au predat Consiliului Europei care l-a luat sub egida sa. Memorialul este format din muzeul care funcționează în fosta închisoare de la Sighet, Cimitirul Săracilor transformat într-un parc al memoriei și centrul de studii asupra comunismului care își are birourile la București. Fosta închisoare din Sighet  este astăzi decorul-cadru pentru ceea ce s-a întâmplat în timpul comunismului în România și în celelalte țări din Centrul și Estul Europei. În fiecare celulă a ei, transformată în sală de muzeu, se găsește un detaliu tematic sau cronologic al malformației politice care a adus suferință și moarte – în interiorul sau în exteriorul zidurilor de închisoare – de-a lungul secolului XX european. Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței este realizat și administrat de Fundația Academia Civică. În 1997 Memorialul a fost declarat de Statul român ansamblu de interes național, conform legii 95/1997 votată de Parlamentul României. Memorialul Sighet este principalul punct turistic al orașului Sighet. Muzeul, care funcționează în fosta închisoare de la Sighet este vizitat anual, de zeci de mii de turiști. Memorialul a dezvoltat însă în cei 30 de ani de activitate și nenumărate proiecte educaționale la care au participat mii de elevi și studenți. Școala de Vară de la Sighet (organizată în perioada 1998-2014) a fost prima școală de vară care a avut ca temă istoria represiunii comuniste, iar în acest proiect au fost implicați 238 de conferențiari din 19 țări, peste 1300 de elevi și studenți din România și Republica Moldova, peste 200 de profesori de istorie din România.

Proiectul  Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Anticomuniste din Sighetu Marmației. Componenta 1: Spațiu expozițional amenajat în podul clădirii muzeului cu o suprafață de 98 mp; Componenta 2: Centru multifuncțional are două componente:: amenajarea unui spațiul expozițional de cca.98 mp în podul clădirii unde funcționează muzeul și transformarea unei clădiri din centrul istoric al Sighetului într-un centru multifuncțional.

Valoarea totală a proiectului: este de 10.274.690,37 le, din care finanțarea nerambursabilă este 10.227.090,37 lei, iar contribuția Uniunii Europene (contribuție din P.N.R.R.- Planul Național de Redresare și Reziliență) este de 8.599.604,76 lei

Date de contact:

Fundația Academia Civică, București, str. JL Calderon nr. 66, sector 2, tel. 0213125854, email [email protected]
Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighet, str. Corneliu Coposu nr. 4, tel. 0262319424, email [email protected]

Fundația Academia Civică

Născut la Dragomirești la 18 iunie 1925, cu o viață dramatică în vâltoarea celui de-al Doilea Război Mondial, stabilit în Franța în 1945, realizat acolo profesional și familial, seniorul maramureșean Vasile BIZĂU este un om de înaltă ținută morală, competent și sobru dar și cu o mare deschidere și căldură sufletească, care nu a uitat niciodată România, Maramureșul și localitatea natală. O biografie detaliată a apărut anii trecuți pe „Salut, Sighet!” și o puteți citi AICI.

O delegație a primăriei Dragomirești în frunte cu primarul Vasile Țiplea s-a deplasat în Franța pentru a conferi domnului Bizău o distincție din partea localității natale cu ocazia fericitului eveniment.

La mulți ani, cu stimă și respect, domnule inginer Vasile Bizău!

Preot prof. Marius Vișovan

Marți, 17 iunie 2025, la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet s-a desfășurat Simpozionul „35 РОКІВ ВІДНОВЛЕННЯ УКРАЇНСЬКОГО ПРАВОСЛАВНОГО ВІКАРІАТУ – 35 DE ANI DE LA REÎNFIINȚAREA VICARIATULUI ORTODOX UCRAINEAN”.

Simpozionul a fost moderat de preotul Marius N. Lauruc.

În deschiderea lucrărilor a fost invitat să ia cuvântul P.S. Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar-patriarhal, care s-a referit la importanța simpozionului „Vicariatul Ortodox Ucrainean – 35 de ani de la reînființare”.

Au fost invitați – în continuare – și s-au adresat numerosului public: dl. Ciprian Vasile Olinici, Scretar de Stat pentru Culte; Excelența Sa Dl. Ihor Prokopchuk, Ambasadorul Ucrainei în România și dl. Vasile Moldovan, Primarul Municipiului Sighetu Marmației.

A urmat prezentarea unor teme interesante:  „Două vechi biserici de lemn ale ucrainenilor maramureșeni ” (Teofil Ivanciuc, istoric); „Cărți de cult cu însemnătate istorică din parohiile ortodoxe ucrainene maramureșene” (pr. drd. Gheorghe Cinar); „Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Câmpulung la Tisa – 225 de ani de la zidire” (pr. Gheoghe Chascear); „Ucrainenii ortodocși din România în perioada comunistă” (pr. Consilier Marius N. Lauruc); „Vicariatul Ortodox Ucrainean din România – 35 de ani de la reînființare” (pr. Vicar Nicolae Lauruc); „Protopopiatul Ortodox Ucrainean Lugoj – scurt istoric” (pr. Protopop Petru Roșoca) și „Importanța educației religioase în viața tinerilor credincioși din cadrul Vicariatului Ortodox Ucrainean” (pr. Protopop Petru Rahovan).

Transmitem și noi gânduri bune și „LA MULȚI ANI!” Vicariatului Ortodox Ucrainean!

Salut, Sighet!

Foto: I. Mariș

Luni, 09 iunie 2025, la Ferești (Perla Cosăului) a avut loc evenimentul „Pă Mara, pă lângă apă”. Au fost interpretate bine cunoscute… Șlagăre, șlagăre! Au urcat pe scenă interpreți de referință ai muzicii ușoare românești.

În continuare un video cu… Maria Gheorghiu:

Foto & video, dr. Sorin MARKUS

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Vicariatul Ortodox Ucrainean din România organizează marți, 17 iunie 2025, Simpozionul „35 РОКІВ ВІДНОВЛЕННЯ УКРАЇНСЬКОГО ПРАВОСЛАВНОГО ВІКАРІАТУ – 35 DE ANI DE LA REÎNFIINȚAREA VICARIATULUI ORTODOX UCRAINEAN”.

Cu acest prilej, începând cu ora 9:30, va fi săvârșită Sfânta Liturghie arhierească, de către Preasfințitul Varlaam, Episcop Vicar – patriarhal, la biserica ortodoxă ucraineană „Înălțarea Sfintei Cruci” din Sighetu Marmației.

Începând cu ora 14:00 vor fi susținute lucrările Simpozionului, în sala de conferințe a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet. Vor fi prezentate lucrări (în limba română) care reflectă istoria ucrainenilor din România, a celor mai vechi biserici și cărți de cult ale acestora, situația ucrainenilor ortodocși în perioada comunistă, dar și momentele principale ale renașterii Vicariatului, după Revoluția din 1989.

Vă așteptăm cu drag la acest important eveniment al celei mai mari instituții a ucrainenilor din România, pentru a descoperi bogata lor moștenire spirituală.

Evenimentul este organizat în parteneriat cu Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Asociația Dobrotoliubie.

Vicariatul Ortodox Ucrainean din România

Tragica beţie

Adulmecă-mi povara trădărilor de-a rândul,
beţia risipită prin fumul de ţigară,
păcatele cu fapta sau cu gândul
şi câte şi mai câte, rămase pe afară.

A vieţii mele haină e mult prea răvăşită
şi poate că-s tardive, aceste spovedanii,
cum nărăvaş e gândul ce duce în ispită,
spre doamna cea cu coasa, care-mi scurtează anii.

Dar nu-i aici sfârşitul, nici boala fără leac,
rostirea este apa cea limpede-n izvoare,
pădurea de pe Hera – mai creşte un copac
care reverberează-n cuvinte şi nu moare.

Căci numai prin cuvinte, pot să-mi plătesc greşeala
de a fi amant pe viaţă şi verbului supus.
Eu sunt, doar muritorul, ce nu cunoaşte fala.
Eu muşc din mărul vieţii, cel din Rona de Sus.

Aici și curge rostul, cel preschimbat în vin
şi în răchie tare, mustind a epitete.
Zâmbeşte chiar Esenin, înduioşat puţin
şi parcă te întreabă: „tu, tot mai scrii, poete?..”

Iar pentru toate-acestea, tu fă un semn în grindă,
dă cep de-acuma sticlei, vreau, iar să beau cucută,
în tragica beţie, mai adă-mi şi-o oglindă
ce nu mă recunoaşte şi mă priveşte mută.

***

Mihai Hafia TRAISTA (n. 15 iunie 1965, Sighetu Marmației, județul Maramureș) este un poet, prozator, dramaturg, publicist, jurnalist, grafician și actor amator român, de origine ucraineană.
Mihai Hafia Traista s-a născut pe data de 15 iunie 1965, în Sighetu Marmației. Fiul lui Mihai Traista și al Hafiei (născută Nistor), țărani din Rona de Sus.
A urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi a continuat studiile la Liceul „Dragoș-Vodă” din Sighetu Marmației, de unde este exmatriculat în clasa a X-a, reușind să termine treapta I de liceu la școala din Rona de Sus.
În continuare a urmat Școala Profesională de Lăcătuși-mecanici din cadrul Liceului Industrial Nr.1 din Baia Mare și un curs de bucătari la Școala Populară de Arte și Meserii din Sighetu Marmației, însă nu practică niciuna din cele două meserii.
În anul 1997 termină cursurile serale liceale la Grupul Şcolar pentru Industrie Mică şi Servicii din Sighetu Marmaţiei. În același an se înscrie la Facultatea de Litere a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, pe care o abandonează în al doilea an de studiu.
În anul 2010 absolvă Facultatea de Filozofie şi Jurnalism a Universității „Spiru Haret”, din Bucureşti, iar în anul 2012 Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universității Bucureşti.
În anul 2014 absolvă Masteratul de Strategii Comunicaţionale Interculturale a Facultății de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti. Tot în același an se înscrie la Şcoala Doctorală de Studii Literare şi Lingvistice a Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti.
În anul 2020 obține titlul de Doctor în Științe Filologice, cu teza „Ucrainenii și rușii. Reprezentări Imagologice”, sub îndrumarea prof. dr. Constantin Geambașu.

Înainte de revoluție lucrează ca țapinar la exploatările forestiere din județele Gorj, Caraș Severin, Arad; muncitor necalificat pe diferite șantiere de construcții (Drobeta Ternu Severin, Iași, Vaslui, Oradea, Aiud, Baia Mare); vagonetar în minele din Valea Jiului (Dîlja, Livezeni, Bărbăteni); muncitor la diferite CAP-uri din județele Timiș și Tulcea; cioplitor în piatră, zugrav, etc.
1989 – 1991 – magazioner/ casier plătitor – I.F.E.T Sighetu Marmaţiei;
1991 – 1998 – militar angajat – Poliţia de frontieră Sighetu Marmaţiei;
1998 – prezent – redactor – revista literară a scriitorilor ucraineni din România Наш Голос – Uniunea Ucrainenilor din România;
2004 – 2012 – vicepreşedinte – Asociaţia Dascălilor Ucraineni din România;
2012 – prezent – redactor şef – revista literară Mantaua lui Gogol;
2012 – prezent – preşedinte – Asociaţia Cultural Creştină a Ucrainenilor din România „Taras Şevcenko”;
2011 – 2019 – vicepreşedinte – Filiala Bucureşti a Uniunii Ucrainenilor din România;
2013 – prezent – director – Editura „Mantaua lui Gogol”;
2014 – 2016 – consilier – Parlamentul României, Camera Deputaţilor;
2015 – prezent – vicepreşedinte – Uniunea Ucrainenilor din România;
2015 – prezent – preşedinte – Comisia de Cultură a Uniunii Ucrainenilor din România;
2016 – prezent – membru al Comisiei pentru Cultură, culte și mass-media a Consiliului Minorităților Naționale;
2016 – prezent membru în Consiliul Parohial al Parohiei Ucrainene din Bucureşti,
2017 – 2020 – redactor – revista literară Rotonda Valahă;
2017 – 2019 – redactor – revista literară Cronograf;
2019 – prezent – președinte – Filiala București a Uniunii Ucrainenilor din România;
2020 – 2022 – membru în Consiliul Administrației Fonduluil Cultural Național (AFCN);
2019 – prezent – Președintele Filialei Minorităților Naționale a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România;
2023 – prezent membru în Comisia de Premiere pentru Minoritățile Naționale a Uniunii Scriitorilor din România;
membru al Uniunii Scriitorilor din România;
membru al Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina;
membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România;
Membru al Asociației Slaviștilor din România.

Cărţi publicate:

Симфонія шовкових трав – поезії, (Simfonia ierbii de mătase – poezii), Editura Mustang, Bucureşti, 2001;
Калинові ранки – оповідання та казки для дітей, (Dimineţi azurii – povestiri şi poveşti pentru copii), Editura Mustang, Bucureşti, 2004;
Гуцулська душа – оповідання, (Suflet de huţul – povestiri), Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2008;
Малинові стежки – оповідання та казки для дітей, (Cărări de zmeură – povestiri şi poveşti pentru copii), Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2008;
Не вір своїм очам – гумористичні оповідання, (Nu da crezare ochilor tăi – povestiri umoristice),  RCR Editorial, Bucureşti, 2009;
Кладка – гумористичні оповідання,  (Puntea – povestiri umoristice), RCR Editorial, Bucureşti, 2010;
Ibovnice cu ochi de Maramureş – povestiri umoristice, teatru, (Коханки з марамороськими очами – гумористичні оповідання, театр), Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2011. ;
Omul de dincolo. Femeia în mov – nuvele cinematografice, Editura LibrariumHaemus, Bucureşti, 2013. (Чоловік з потойбіччя. Незнайомка у фіалковій сукні – новели);
Castelul din Rónaszék – roman, У ніч на святого Андрія – роман, Mantaua lui Gogol, 2013, 2015;
Чесні жони – гумористичні оповідання, театр,  (Zâmbete maramureşene – povestiri umoristice, teatru), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2013;
Logodnicii Amaltheiei – teatru, (Наречені Амалтеї – театр), Mantaua lui Gogol, 2014;
Аproapelui cu ură – nuvele şi povestiri, (Ненависть до ближнього – новели та оповідання), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2014;
«Давидові Псалми» у творчості Тараса Шевченка та молдавського митрополита Дософтея, літературні студії – Editura Mantaua lui Gogol, 2011, („Psalmii lui David” în creaţiile lui Taras Şevcenko şi ale mitropolitului Dosoftei – studii literare);
Степанкова читанка – оповідання та казки, Editura RCR Editorial, Bucureşti, 201 (Cartea de citire – povestiri şi poveşti pentru copii).
Між коханням і смертю – повісті, (Între dragoste şi moarte – nuvele), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2016;
Scrisoare din Africa – teatru pentru copii, (Лист з Африки – театр), Mantaua lui Gogol, 2016;
Întâmplări din Pădurea Argintată – povestire pentru copii, Editura Mantaua lui Gogol, 2016. (Пригоди лісових друзів);
Teatru – piese de teatru, Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2016;
Poezii – volum de poezii, (Поезії), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2011;
Regula de aur sau Lecția de Paremiologie, (Золоте правило, або Урок Пареміології), Mantaua lui Gogol, 2017;
Конокрадська честь, – повість, Видавництво Тиса, (Onoarea hoților de cai – roman), Львів, 2017;
Незнайомка у фіалковій сукні – (мініроман, оповідання) Видавництво Друге Дихання, Київ 2018. (Femeia în rovhie mov – roman și nuvele);
Під сузір’ям слова, – публицистика, (Sub constelație cuvântului – publicistică), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2018;
Між коханням і смертю – роман у новелах, видавництво «Растр-7», Львів, (Între dragoste și moarte – roman în nuvele), 2018;
Верхньорівнянські оповідання – оповідання, (Povestiri din Rona de Sus – povestiri), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2018;
Bolnav de drum – poezii, Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2019;
На крилах дитинства – оповідання та казки, (Pe aripile copilăriei – povestiri şi poveşti pentru copii), Ed. RCR Editorial, Bucureşti, 2021 ;
Onoarea hoților de cai – roman, Editura RCR Editorial, București, 2020;
Ucrainenii și rușii – Aspecte Imagologice, Ed. RCR Editorial, București, 2021;
Noaptea Sfântului Andrei, Editura Junimea, Iași, 2021;
Hristosul de tablă, Editura Mantaua lui Gogol, București, 2021;
Лист із Африки. Кочовиколандія – п’єса та оповідання (Scrisoarea din Africa. Kociovykolandia, teatru și povestire), Editura RCR Editorial, București, 2022;
Prințul Fedir Koriatovyci între mit și realitate – Editura RCR, București, 2023.

Salut, Sighet!

Nota redacției: Echipa „Salut, Sighet!” îi urează scriitorului Mihai Hafia Traistă… LA MULȚI ANI!

Centrul Județean de Excelență Maramureș anunță deschiderea procedurii de reînscriere a elevilor care au participat la cursurile de excelență în anul școlar 2024–2025, pentru anul școlar 2025–2026.
Se pot reînscrie elevii care:

• Au obținut premii sau mențiuni la olimpiade sau concursuri școlare;
• Au participat la etapa județeană a olimpiadelor școlare;
• Au fost implicați activ în activitățile și proiectele derulate de Centrul Județean de Excelență Maramureș;
• Au avut o prezență de minimum 70% la cursurile de excelență din anul școlar 2024 – 2025;
• În cazuri motivate, pot fi reînscriși și elevii cu prezență sub 70%, dacă au obținut rezultate la olimpiade/ concursuri școlare/ au participat la etapa județeană a olimpiadelor școlare.

Fiecare elev se poate reînscrie la cel mult două discipline.
Termenul-limită pentru reînscriere este 25 iunie 2025.
Pentru detalii suplimentare, vă rugăm să consultați site-ul Centrului Județean de Excelență Maramureș.
www.cjexmm.ro/elevi/selecție-elevi

Comunicat de Presă

Le povestea tuturor prietenilor despre acele locuri. Unde cerul e cel mai albastru, oglindit în IEZERUL de sub Vîrful PIETROSUL. Locuri de poveste, unde iarba e mai verde ca oriunde. Și unde, privind munții, poți gusta libertatea SPIRITULUI care animă locurile.

Se mai poate, DEOCAMDATĂ…

Toți îl ascultau, gîndindu-se intens la cele povestite. Ca la o MECCA din România. Unde orice român ar trebui să ajungă măcar o dată-n viață așa cum orice musulman trebuie să ajungă la Mecca…

„Batăr o dată-n viață…”
Doar așa poți înțelege magia care se ascunde în acele locuri.

Dacă putea, îi lua cu el și le arăta ce nu mai văzuseră. După care ei abia așteptau să treacă anul pentru a merge acolo împreună la vreun festival de literatură. Cum să uite cum fuseseră primiți, tratați și respectați de oamenii locului? Apoi povesteau, la rîndul lor, altora. Așa reușise, fără efort, să-i facă discipoli. Ca un misionar!…

Ieșise acum din Mînăstirea BÂRSANA unde-și dusese prietenii. Parcă se îndrepta de spate, plecînd. „Mi-or fi rămas acolo păcatele?”, gîndi el, cu speranță. Se simțea mai ușor acum. Parcă i se luase de pe umeri o greutate purtată prea multă vreme. „Ce păcat că nu conduce altul!… Aș privi stîncile de pe stînga drumului, aplecate deasupra șoselei. Oare de aici mi-o fi adus fetița aia două flori de colț, acum mai bine de 40 de ani? Sau bulbucii? Cînd mergea să pască  oile pe deal. De aceea-i zice STRÂMTURA („Strâmtură”, cum zic oamenii de pe-aici) că vezi cum e strînsă IZA între versanți. Apoi se lărgește valea de cum ieși către Rozavlea”.

Prin minte-i trecu povestea cu „podu’ miresii”, auzită cu vreo 45 de ani înainte în stație, așteptînd „rata”… Acum privea tufele de lîngă rîu. Era plin de „poluare” la vreo doi metri deasupra nivelului apei: tulei de porumb, resturi de folii de plastic și cîte altele. Privindu-l pe omul care se apropiase îl întrebă: „Uncheșù’, de ce aruncă lumea toate gunoaiele în IZA cea atît de frumoasă? Nu-i păcat?…”

„Nu aruncă oamenii, domnùle. Vin cu puhoaiele de pe unde se află. Cînd se umflă valea de ploi, de nu se mai poate, apa urcă pe mal, cărînd cu ea totul. Cînd se mai potolește, rămîn resturile sus, pe crengi, că nu-i cine le mîna la vale. N-ai văzut dumetale, domnùle, că așa-i și-n viață? Cînd se schimbă „vremurile”, cum se schimbă vremea cînd vin ploile, GUNOIUL e primul care iese la suprafață. Așa-i și la noi: au ieșit GUNOAIELE, domnùle, agățîndu-se ca scaiul de ce apucă. N-ai cum scăpa de ele. Numa’ să radem totul, clădind apoi cum se cere. Da’ nu-i cine face asta. Ne-am înglodat pîn’ la gît în gunoaie că ne-am obișnuit cu asta de nici nu mai băgăm de seamă. Vai de biata țară!…”

Și-a luat rămas bun, plecînd în biata sa. Eu am urcat în mașină. Îmi pierise cheful de stînci sau de Iza cea frumos curgătoare. Priveam țintă înainte, negîndindu-mă la nimic. Îmi trecuse pofta de torente. Care să măture din viață ce nu trebuie. De teamă ca nu cumva, după ce trec, să lase în urmă „gunoaiele timpurilor noi”…

Unele de care noi nu știm nimic încă…

Nicolae Rădoi

Titlul, anume ales pentru acest articol, ne duce de îndată cu gândul (mă rog, pe cei ce citesc mult și cu folos!) la povestirea (după unii romanul, mai exact miniromanul) Bani pentru Maria a scriitorului sovietic Valentin Rasputin, născut pe 15 martie 1937 în satul siberian Ust-Uda de pe malul râului Angara.

Da, căci la fel cum Kuzma, soțul Mariei, izbutește în trei zile (atâta durează acțiunea micului roman, parte din neoficiala păsuire de cinci zile pe care o acordă revizorul contabil „eroilor”) să facă rost de o mie de „ruble noi” pentru a acoperi lipsa depistată la inventarierea magazinului sătesc, magazin gestionat de Maria vreme de un an și jumătate (în toată această perioadă fără niciun inventar, chit că gestionara l-a cerut de mai multe ori), tot așa viitorul nostru guvern, negociat cu excesivă rigoare și încetineală de cele patru formațiuni pro-europene (PSD, PNL, USR, UDMR), trebuie ca, până la 1 iulie, să se „nască”, să fie „botezat”/ confirmat de Parlament (firește, după nominalizarea premierului de către președintele Nicușor Dan) și să identifice căile agreate de actualii negociatori (restrângerea cheltuielilor, posibil creșterea unor taxe), respectiv resursele financiare disponibile, întru reducerea imensului deficit bugetar (de aproape două cifre), nemicșorarea unor investiții strategice (autostrăzi, modernizări de drumuri, poduri și transporturi feroviare etc.) și încasarea a încă vreo 12 miliarde euro prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), o foarte posibilă pierdere națională, provocată ca de-atâtea ori (și niciodată imputată celor vinovați!) de nepriceperea, orgoliile stupide sau chiar de josnica trădare a unor nevrednici, instalați prin jocul politrucianist de culise, precum ăsta de-acuma, în fruntea mesei cu bucatele țării.

Pe scurt, situația să revină cât mai curând în matca normalului: fără alte împrumuturi externe (de altfel, cu o datorie externă de circa 200 miliarde euro, bașca actuala neîncredere a străinilor cu ștaif în dâmbovițeana bătută pe loc, România fie că uneori nu mai poate să se împrumute, fie că alteori se împrumută cu cele mai mari dobânzi), fără nesimțitele decalaje dintre veniturile minime și cele bugetare maxime (sfidătorul raport de 1 la peste 100), fără sporul șomajului și al inflației, în schimb cu recâștigarea încrederii celor mulți în instituțiile statului, prin respectul arătat legilor, inclusiv Legii indexării, de către făcătorii acestora, nu în ultimul rând prin liniștea comunicată faptic de cârmuitori tuturor cetățenilor, cum că grija lor de căpetenie este aceea să-i apere și să le asigure un trai decent (hrană ieftină și sănătoasă, servicii medicale de calitate, educație temeinică, siguranța zilei de mâine ș.a.), în primul rând prin plata la timp și nedijmuirea  drepturilor cuvenite: lefuri, pensii, alocații de stat.

Principala cale ce ar contribui simțitor și de îndată la însănătoșirea finanțelor României, totodată la reducerea decalajului bugetar, o reprezintă impozitarea progresivă, numită taxa de solidaritate (solidaritate cu cine?) de anumiți politruci dâmbovițeni. Nu numai că acest tip de impozit s-a aplicat și continuă să se aplice în toate țările dezvoltate (au fost perioade, ne informează profesorul Nicolae Grigorie-Lăcrița în textul Impozitarea progresivă, una dintre soluțiile esențiale pentru reducerea deficitelor bugetare și înfăptuirea echității fiscale, când se aplica în Statele Unite un impozit de 90%, ba chiar de 94% în timpul celui de-al doilea război mondial), dar este de-a dreptul inuman ca, prin cota unică, să fie la fel impozitat un venit lunar de 3000 lei și unul de 150.000 lei!

Desigur, la această cale lesnicioasă (a se citi „la îndemâna cârmuitorilor hotărâți și bine intenționați”) se adaugă mult mai laborioasa cale de reducere a cheltuielilor bugetare, respectiv de recuperare a prejudiciilor provocate statului.
Reducerea cheltuielilor și echilibrarea acestora cu veniturile se face de regulă prin disponibilizări și/ sau prin ciuntirea drepturilor salariale mai mult, mai puțin sau deloc cuvenite: prin neaplicarea Legii indexării chiar la începutul acestui an, prin corecta diminuare până la desființarea unor bănoase și fanteziste sporuri (precum cel pentru păstrarea confidențialității și pentru condiții grele de muncă la magistrați!), nu în ultimul rând prin lanțul scumpirilor, după majorarea accizelor și a Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA) la produsele de bază: energie electrică, benzină, motorină, gaz metan.
Întrucât numărul bugetarilor a tot crescut (la o populație de circa 20 milioane, aparatul nostru bugetar numără peste 1,3 milioane de angajați, din care aproape jumătate sunt în Capitală), se subînțelege că trebuie redus nu doar numărul ministerelor, al secretarilor de stat, consilierilor și direcțiilor din toate instituțiile centrale și locale, nu doar numărul parlamentarilor (o singură Cameră, cu cel mult 300 de aleși, adică așa cum au decis românii la referendumul consultativ din 2009, proporțional al tuturor consilierilor județeni, municipali, orășenești și comunali), ci mai ales cel al sinecuriștilor de pretutindeni: Parlament, Președinție, Guvern, Consilii județene, prefecturi, primării, comitete, comiții, agenții, autorități.
Însă calea cea mai generală de reducere conștientă a cheltuielilor la nivel politico-guvernamental, comunitar (județ, municipiu, oraș, comună), familial și individual, cale experimentată la noi strict ocazional, este aceea a economiilor, pe care cei puțini și bine educați și le autoimpun, pe când celor mulți și năbădioși trebuie impuse prin legi, hotărâri, decizii și sancțiunile prevăzute în ele: de la grobianism și agresivitate, până la făloșenie în societate și deplasările în străinătate. Doar astfel noi toți vom vedea în timp rezonabil enormele avantaje ale cumpătării pentru sănătate și civilitate: unii renunțând de bunăvoie la consumul pe rupte și la perfida comoditate mașinistă, alții urmând înțeleptul exemplu dat de primii, cei mai mulți (am în vedere legiunile de angajați din instituțiile centrale și locale) fiind readuși cu picioarele pe pământul patriei după severa diminuare a cotei de combustibil pentru mașinile de serviciu, precum și a celei cu deplasările în străinătate pe banii obștei.

Tot în categoria economiilor ar intra banii rezultați atât din regionalizare (aparatul bugetar al actualelor 41 de județe și al Bucureștiului s-ar reduce la cel strict necesar pentru opt, maximum zece regiuni) și din comasarea comunelor ce încalcă legea prin neîndeplinirea condiției privind numărul minim de locuitori (de exemplu, pe Valea Izei ar fi de-ajuns trei comune, iar pe Valea Marei doar două), cât și din desființarea funcției de viceprimar (în orașele mari sunt câte doi aflători în treabă), care nu numai că nu-și merită consistentele lefuri, dar – fiind de regulă desemnați de votul majoritar al consilierilor din tabăra potrivnică primarului – pe întreaga perioadă a mandatului ei se vor opune din răsputeri acestuia și inițiativelor sale, căci cei patru ani de huzureală sunt transformați de alde ăștia într-o subtilă și neîntreruptă campanie pentru fotoliul de prim edil.

În ceea ce privește recuperarea prejudiciilor provocate statului, apoi la acest capitol România chiar este de pomină prin miile de miliarde șutite de tâlharii interni și externi (peste 2000 de miliarde euro sau echivalentul a 46.000 tone aur în numai 30 de ani!), avere pierdută de poporul român pentru întreținerea infectului belșug al unora dintre cei mai mari patrihoți și trădători de pe aceste meleaguri: Adrian Năstase, Sorin Oprescu, Viorel Hrebenciuc, Sorin Ovidiu Vântu, Adriean Videanu, Gheorghe Ștefan, Dan Ioan Popescu, Radu Mazăre, Elena Udrea și mulți, mulți alții.

Cea de-a treia cale de revigorare economico-financiară a României, în sensul reducerii sau scutirii de o bună parte din datoria ei externă, o înfățișez în articolul Datoriile odioase ale României postdecembriste din 30 octombrie 2024, în care susțin următoarele: „(…) e clar că și pe meleagurile noastre ar trebui să fie activată doctrina «datoriilor odioase», dacă nu pentru toți banii împrumutați în peste trei decenii, atunci cu siguranță pentru majoritatea lor”.

N.B.: Iată cum explică datoriile odioase Alexander Nahum Sack, părintele doctrinei: „Dacă o putere despotică contractează o datorie nu pentru nevoile și în interesul statului, ci pentru a întări regimul său despotic, pentru a reprima populația care-l combate, această datorie este odioasă pentru populația din întregul stat. Această datorie nu este obligatorie pentru națiune: este una a regimului, o datorie personală a puterii care a contractat-o, în consecință ea cade odată cu căderea acestei puteri”.

                                               George  PETROVAI

Foto: I. Mariș

MAI
Vremea aricilor și a urzicilor. Secera și harisnya și la lucru!

CAVEIU’
Șantier, dimineața. Lucrătorul în vârstă către cel tânăr: „Hai la pauză!… Ce, n-ai lucrat ieri?… Nu te-ai hodini?…”

LA MEDICI
* Amiază. Așteptăm. O bunică iese din tăcerea ei și își părăsește locul precipitat: „Jaj! Ki kell szedjem a gyereket az iskolábol”
* Ne plângem cu toții de toxicitatea legumelor și a fructelor. O mătușă conchide: „Eu am pus morcozi, ceapă, salată… Ce culegi din grădinuță de la tine acela-i adevărul. Atât.”
* O băbucă aplecată: „Atâta ședere-i acuma! …Două sape la straturi, cu mătura prin casă – aiesta-i lucru? Că mă strâc de cap!”

Sexagenari:
– Ce dantură faină ai, ce dinți mărunți, albi!… E-a ta?
– A mea…, că am plătit-o!

5 Iunie
Ziua Învățătorului. Lumini la Iza, bujori fremătând adormiți prin grădini. Mai încolo, e Luna trandafirilor.

FRENCH OPEN 2025

*
Finala, simplu, feminin. S-a născut un nou îndemn: „DAVAI, COCO!”
*
Finala de simplu masculin a fost presărată cu dulgherisme: „…Ar face bine să intre mai des în teren, din spate nu produce atât demij…/ Hai, lasă-mă! Extrem de curajos și mânaci!…”
Și a mai fost ca o Carte de învățături într-ale tenisului :
– cum se poate câștiga cu 3-2 de la 0-2 la seturi,
– cum se dereglează un mecanism perfect,
– cum pot juca doi oameni 5 ore juma’te de tenis non-stop captivant,
– cum pot fi salvate 3 mingi de meci (sau cum pot fi pierdute)…
Și … „pentru că toate trebuia să poarte un nume” (scuze, Sorescu, Eminescu, Janik, Darren!) li s-a spus: CARLITOS.

Marin SLUJERU

N. R.: Azi fiind ziua autorului Marin Slujeru, membru în echipa noastră de redacție, îi dorim ani mulți fericiți și o neîntreruptă și apreciată  colaborare cu publicația noastră. LA MULȚI ANI!

Foto: I. Mariș