Stabilit în Franța la sfârșitul celui de- al doilea război mondial, realizat acolo profesional și familial și ajuns la venerabila vârstă de 98 de ani (împlinită azi 18 iunie), seniorul maramureșean Vasile Bizău este unul din românii de mare caracter, din prima linie a luptei pentru neamul românesc dar pe care vremurile i-au aruncat pe alte meridiane. Iată câteva elemente dintr-o biografie remarcabilă a unui om de înaltă ținută morală, competent și sobru dar și cu o mare deschidere și căldură sufletească.
Din Maramureș la Iași
Vasile Bizău s-a născut la 18 iunie 1925 în comuna maramureșeană fruntașă Dragomirești, centrul de plasă de pe Valea Izei, din părinții Nicoară și Călina, țărani români greco-catolici, puternic ancorați în tradițiile naționale și creștine românești din acest sfânt colț de țară de curând eliberat de sub îndelunga stăpânire străină. Vasile Bizău a păstrat toată viața frumoase amintiri legate de familia și satul său, de rudenii, vecini și prieteni, de munca câmpului și de atmosfera sărbătorilor. După patru clase primare în satul natal, a fost îndrumat spre liceul – internat „Constantin Negruzzi” din Iași, unde a primit o bursă în urma unui examen. Pentru aceasta, el și încă doi tineri maramureșeni au fost pregătiți și însoțiți de directorul școlii din Dragomirești, învățătorul Ioan Chindriș (bunicul semnatarului acestui articol). Drumul până la Iași precum și descoperirea acestui mare oraș încărcat de istorie au constituit o experiență fascinantă.
În umbra lui Valeriu Gafencu
Acolo la Iași, pe lângă studiile propiu-zise, Vasile Bizău a parcurs alături de colegi și elevi din clasele mai mari și drumul spiritual al idealului creștin și național bazat pe moralitate, sârguință și perseverență la învățătură, spiritul de corectitudine și dreptate, preocuparea pentru progresul neamului românesc. În 1940 îndrumător pe întreg Iașiul a fost Valeriu Gafencu, student basarabean de înaltă ținută morală, figură spirituală excepțională supranumit mai târziu „Sfântul închisorilor” pentru atitudinea sa în detenția antonesciană și comunistă încununată cu nimbul martiriului. Vasile Bizău l-a întâlnit însă personal o singură dată.
În ianuarie 1941, în timpul loviturii de stat a generalului Antonescu, deoarece elevii mai mari de la liceu participau la manifestațiile de stradă din Iași pentru susținerea autorității legitime, cei mai tineri printre care și Bizău au rămas să păzească liceul. Pentru această „vină” este arestat, întemnițat și înfometat 48 de ore și apoi judecat. Fiind minor și refugiat fără părinți (Ardealul de nord era sub ocupație maghiară din 1940 ) și beneficiind de referințele favorabile ale unor profesori a fost eliberat.
Pribeag printre străini
Nu a rămas însă la liceu ci și-a căutat de lucru prin țară, ajungând la o fermă din județul Constanța. Munca era grea și prost plătită și perspectiva unei noi arestări (se făceau multe sub orice pretext) l-au făcut să ia decizia de a părăsi țara. Agățat sub un vagon în gara Cernăuți a reușit să iasă din țară spre Polonia ocupată de germani. Aici a fost băgat o lună la închisoare, interogat și verificat, apoi încadrat într-un detașament de muncă alături de ucraineni și polonezi. A lucrat în condiții grele în ferme agricole și fabrici de pe teritoriul polonez. După multe insistențe pe lângă autorități, arătând că este român, cetățean al unei țări aliate, a fost mutat la o muncă mai ușoară la uzina de gaz a orașului respectiv. I s-a permis să urmeze și niște cursuri serale de chimie industrială care îi vor prinde foarte bine mai târziu. Și-a făcut și câțiva prieteni printre francezii care lucrau în Germania.
Ostaș în lupta anticomunistă
Lovitura de stat de la 23 august 1944 și întoarcerea României contra Germaniei l-au găsit pe Vasile Bizău în orașul Elbing din nordul Poloniei. Acolo a aflat și de formarea unităților de voluntari pentru a continua lupta anticomunistă în spiritul în care fusese educat din fragedă tinerețe. A plecat la Berlin și de acolo la Viena și, după atente verificări, încadrat într-un grup de români cu destinația Korneuburg, orășel austriac unde urma să aibă loc instruirea cu scopul unei ulterioare parașutări în țară pentru a se opune ocupației sovietice. Timp de câteva luni, cei 40 de români membri ai grupului Korneuburg au primit formarea clasică a unei unități tip comando – specializați în arme ușoare și explozibile, cum să sapi și să camuflezi un adăpost subteran, să umbli prin pădure fără a face zgomot, să distrugi un pod sau șinele unei căi ferate, să detectezi și să amplasezi mine, să întinzi curse cu grenade, să tragi cu revolverul într-o țintă de mărime naturală de la 25 de metri, lupta corp la corp, manevrarea armelor albe și echipamentului radio, etc. La 19 ani, Vasile Bizău era cel mai tânăr și singurul maramureșean din grupul format la Korneuburg. La începutul lui aprilie 1945 s-au deplasat la Dollersheim, unde erau mai multe unități românești, dar la scurtă vreme, evoluția rapidă a frontului în defavoarea germanilor i-a făcut să se retragă spre Linz iar apoi să se împrăștie pe grupuri mici încercând să evite capturarea de către sovietici.
Franța, un vis împlinit
După mai multe peripeții în care nu o dată viața i-a fost în pericol, Vasile Bizău pășește pe pământul Franței la 3 iulie 1945, țara pe care o admirase din copilărie și cu a cărei limbă se descurca încă din liceu. După o perioadă de incertitudini și căutări (se punea la un moment dat problema plecării în Venezuela) se decide să rămână în Franța și să lucreze în industria de prelucrare a zahărului, domeniu în care se va califica și specializa, devenind inginer și deținând mai multe funcții de răspundere la diferite fabrici. Angajat în mai multe proiecte internaționale din acest domeniu, a putut vizita țări de pe mai multe continente : SUA, URSS, Marea Britanie, Spania, Cuba, Siria, Coasta de Fildeș, Pakistan… un moment emoționant a fost vizita la Ierusalim la Sfântul Mormânt. În 1948 s-a căsătorit cu Claudie Martin, fiica unei familii franceze care l-a ajutat foarte mult să se integreze social și profesional și căreia i-a purtat o permanentă recunoștință.
O inimă ce bate pentru România
Eforturile făcute pentru a-și câștiga existența și a se împlini profesional și familial nu l-au îndepărtat însă de cauza românească. Inima sa de exilat bătea pentru România cotropită de hoardele bolșevice, la familia de acasă și la camarazii care zăceau în temnițele comuniste (o prietenie specială îl lega de consăteanul său Vasile Vlad, executat în 1953 de autoritățile comuniste în „lotul parașutiștilor”). A colaborat strâns în primii ani cu autoritățile militare americane și franceze care pregăteau luptători români pentru a fi trimiși în țară. A cunoscut și lideri ai exilului românesc, pe unii i-a și găzduit în casa sa de la Couloisy. A contribuit financiar la mai multe acțiuni și proiecte inclusiv la monumentul românesc din Spania, de la Majadahonda.
După 1989 a revenit de mai multe ori în comuna natală Dragomirești (actualmente oraș), participând la parastase și comemorări ale eroilor anticomuniști maramureșeni. A sprijinit financiar construcția noii biserici greco-catolice din localitate, cea veche nefiind restituită. Mă bucur că am avut ocazia să-l cunosc personal, dânsul având un deosebit respect și un mare atașament sufletesc față de tatăl meu. A scris mai multe volume de memorii și versuri, în română și franceză. Alături de soție, copii, nepoți și strănepoți, Vasile Bizău privește senin spre trecut, dar și spre viitor!
Stimate Domnule Vasile Bizău, la mulți ani !
Preot prof. Marius Vișovan
La mulți ani !
In cateva fraze voi exprima unele placute amintiri despre domnul ing. Vasle Bizau, pe care am avut onoarea sa-l intalnim si sa-l cunoastem la Dragomiresti, comuna-orasul sau natal, la o reuniune mai larga sustinuta acolo, cu caracter spiritual si patriotic, cand s-au sfintit si unul sau doua monumente inchinate luptatorilor anticomunisti.
In articolul prezentat de catre dl prof. preot Marius Visovan, este frumos redata bogata activitate si lupta sustinuta a domnului ing. Vasile Bizau impotriva „raului Istoric”, un model moral spiritual de mare maretie si noblete, cu profunde manifestari patriotice si anti-comuniste, manifestate cu multa insistenta in momentele critice de evolutie ale acestei calamitati umane, Comunismul.
Supraveghiat continuu in tara, cu intemnitari mai scurte pentru atitudinea dumnelui manifesta, cu o demnitate de neinvins, a fost obligat sa parasesca tara, trecand prin Polonia, Germania si Franta, unde s-a realizat profesional si familial, un vis implinit. Cu multa greutate si intreruperi, si-a format o pregatire profesionala solida, in ingineria chimica, fiind mult consultat international.
A ajutat mult, financiar si prin mobilizare, la constructia frumoasei Biserici Gr. Catolice din localitatea natala si la constructia unor monumente. Dupa intalnirea avuta la Dragomiresti si unele povestiri am mai corespondat cu dumnealui si, mai tarziu, a manifestat aceeasi bunavointa si ne-a acordat un sprijin finamciar si pentru constructia Capelei Gr. Catolice din Salistea de Sus, peste aceasta urmand sa se ridice Biserica Gr Catolica.
De o demnitate moral spirituala in nestirbire, onestitate si caracter cu sfintenie insusite si pastrate, cu relatii inter-umane de respect si solidaritate profunde, venerabilul Senior a implinit, pe 18 iunie 2023, frumoasa si onorabila varsta de 98 de ani! S-a bucurat de o lume de oameni care i-au adresat cu aceasta ocazie tot respectul si dragostea in frumoasele urari facute, de a contiunua mai departe derularea vietii cu acelasi spirit expresiv, optimist de invingator! Dar aceste urari sunt binevenite a fi exprimate si in jurul acestei date semnificative sau si altadata. Va uram Domnule inginer Vasile Bizau: „La multi ani cu sanatate, cu bucurii, in liniste si pace sufleteasca, sub harul si binecuvantarea Domnului”.
Va multumim, domnule profesor Barcan, pentru binevenitele completari.