Suntem încântați să anunțăm un eveniment special, dedicat comunității, care va avea loc Vineri, 13 septembrie 2024, la Hotel Restaurant Grădina Morii, începând cu ora 18:00.

Expoziția de fotografie, intitulată „Fotografie pentru viitor: Acces la sănătate non-stop!” va aduce în fața publicului lucrările unor fotografi talentati, iar încasările obținute prin achiziționarea acestora vor fi direcționate către scopul din acest an: dotarea unei farmacii locale cu un vendomat pentru medicamente.

Ne dorim ca fiecare persoană din comunitate să aibă acces la medicamente și produse parafarmaceutice esențiale pentru sănătate, la orice oră și în orice zi.

Alături de noi avem invitați speciali:
– Bianca Mihai – Dirijor & profesor de muzică
– Andrea Bernadett Martin – Ambasador White Knights

Vă așteptăm cu drag să ne vizitați, să apreciați frumosul și să facem împreună diferența!

Intrarea este liberă!

Pentru mai multe informații, vă rugăm să contactați:
Tomoiagă M. Cristina, Președinte Rotaract Sighet 2024-2025,  0745 120 223
Stan Sorina, PR Rotaract Sighet 2024-2025,  (0753) 421 237

Comunicat de presă
Rotaract Club Sighet

A trecut recent la cele veșnice, la vârsta de 99 de ani, domnul inginer Constantin Popilian, deținut politic anticomunist din Ploiești (arestat pentru activitatea în cadrul Tineretului Național Țărănist și întemnițat mulți ani în închisorile regimului), multă vreme președinte pe județul Prahova al Federației Deținutilor Politici Anticomuniști. Mulți dintre noi l-am cunoscut în calitate de organizator al comemorării anuale de la închisoarea Târgșor (lângă Ploiești), unde noi maramureșenii ne deplasăm anual de multă vreme alături de seniorii noștri, elevii de atunci ai Liceului „Dragoș-Vodă” din Sighet.

Un aspect remarcabil al biografiei domnului Popilian, creștin ortodox,  este întâlnirea în detenție cu Fericitul episcop Ioan Suciu (a fost probabil ultima persoană în viață care a stat în aceeași celulă cu Fericitul), unul dintre martirii Bisericii Greco – Catolice. Mărturia sa a fost inclusă în dosarul de beatificare.

„În perioada 1-15 septembrie 1949 am stat în arestul MAI în zona „garsoniere” cu P.S. Episcop Suciu.  Eu fiind în „trecere” spre securitatea Rahova de la securitatea Craiova, l-am găsit pe P.S.Sa împreună cu colonelul Ungureanu din Garda Regală.

P.S. Sa mi-a arătat de la început afecțiune și multă căldură sufletească, iar eu m-am atașat foarte mult de dânsul, chiar și acum mă gândesc cu mari emoții, când îmi amintesc de acel moment. P.S. Sa era suferind, se pare colită și din această cauză nu putea să mănânce orice și se bucura de permisiunea de a i se cumpăra mâncare (brânzeturi și mezeluri) din banii săi. Din aceste bunătăți ne servea și pe noi, colegii săi de celulă. În scurt timp s-a creat o relație umană între noi și a început să povestească căte ceva din viața sa. Mi-a spus că are mai mulți frați și că în timpul studiilor a făcut sport. Mi-a povestit despre multe evenimente ce le-a petrecut în copilărie, apoi la studii și în timpul petrecut la Roma, precum și despre festivitățile (procesiunile) petrecute în zona Blajului cu ocazia unor sărbători sau evenimente. Uneori ne făceam rugăciunile împreună, mai ales după ce mă învățase Rozariul.

Era foarte demn, pregătit să-și ducă crucea până la capăt. Era convins că nu va fi eliberat niciodată. Această „mare” întâlnire a mea cu P.S. Sa episcopul Suciu, consider că a fost ca un dar de la Dumnezeu, pentru că după aceea, momentele petrecute în acea perioadă deși foarte scurte m-au ajutat foarte mult să îndur ceea ce a urmat. Dumnezeu să-l odihnească pe P.S. episcop Suciu.”

Acum trei ani l-am vizitat acasă la Ploiești pe domnul Popilian, împreună cu domnul Petru Codrea, seniorul nostru din Sighet… apoi treptat am avut tot mai rare informații despre dânsul și am bănuit… și apoi am aflat că a plecat spre cerul cu martiri, la cei cu care a pătimit împreună în anii marilor jertfe…

Episcopul Ioan Suciu a trecut la Domnul în 1953, la noi, în temnița din Sighet, dar domnul Constantin Popilian a mai trăit încă peste 70 de ani, ca să dea inclusiv această mărturie de suflet…, plan providențial, ca un arc peste timp care unește simbolic colțuri ale spațiului românesc. Veșnică odihnă de la Dumnezeu, onoare și respect din partea noastră!

Preot prof. Marius Vișovan

Mulți ani în urmă am avut privilegiul să stau de vorbă cu unul dintre martirii pușcăriilor comuniste: domnul Gheorghe Jijie, care executase 17 ani de detenție. Îmi aduc aminte discuția de parcă aș fi purtat-o ieri. Avea un aer etern, care făcea să îngenuncheze istoria.

Domnul Jijie, în pușcăriile comuniste dumneavoastră ca ortodox ați avut vreodată dispute teologice cu ceilalți confrați creștini, fie ei catolici sau greco-catolici?

Nu, domnul Dan, nu mai aveam timp pentru așa ceva. Timpul care ne rămăsese era să murim. Și în fața morții toate lucrurile se simplifică și ajung la esență. Ne dădeam pe furiș bucata de pâine uscată de la unul la altul, având o grijă frățească fiecare, nu atât față de suferința personală, cât față de suferința celuilalt. Nu mai era loc de dogme, ci numai de sufletul creștin. Îmi aduc aminte că în penitenciarul de la Aiud, după două zile de înfometare și de tortură fizică, eram într-o celulă cu un alt deținut care era catolic. Ne murmuram dimpreună cumplita singurătate și suferință. Și dintr-o dată, parcă Dumnezeu vrând să ne arate că există și suferințe mai mari, s-a deschis ușa de metal a celulei noastre și a fost aruncat în fața noastră un rest de om, desfigurat de bătaie. Era o rană deschisă, care nu mai avea nici măcar forța să geamă. Ne-am uitat la el amândoi și am înțeles că răutatea omului fără Dumnezeu nu are limite. Undeva sus, pe fereastra cu zăbrele, am văzut cum se așezase o cioară, care ținea o nucă în cioc. Și din cauza unui zgomot făcut în celulă, cioara s-a speriat și a scăpat nuca la noi pe podea.
Domnul Dan, știți ce era, în acea clipă, nuca aceea pentru noi? Echivala cu trei feluri de mâncare la un restaurant de lux. Asta era nuca aceea coborâtă din cer! Dar ea era una singură și noi eram trei. Și-atunci, în regim de urgență, eu cu colegul meu de celulă, catolicul, ne-am privit unul pe altul și într-o clipă am făcut cel mai fulgerător și important sinod ecumenic. Am hotărât dimpreună să dăm nuca celui din fața noastră, fratelui mult mai suferind decât noi, care era greco-catolic. Știți cine era omul acela aruncat aproape fără viața în celulă lângă noi? Era Aurel Vișovan! Domnul Dan, unul dintre cei mai nobili și demni oameni pe care i-am întâlnit. Unul dintre marii martiri pe care ni i-a dăruit Dumnezeu, care prin mărturisirea lui, plină de cinste și curaj, neclintită, a reușit să îngenuncheze atrocitatea pușcăriilor comuniste.

Asta mi-a relatat domnul Gheoghe Jijie, fie-i pomenirea eternă, lângă Drepții acestui neam! Mai târziu aveam să aflu că marele martir creștin Aurel Vișovan lăsase pe lumea asta trecătoare o candelă, care să-i țină aprinsă veșnica-i lumină a sublimei lui jertfe pentru credința creștină și pentru demnitatea acestui neam în lumea îmbeznată care avea să vină.
Personal, m-am întâlnit cu paznicul demn al acelei lumini, cu acea candelă testament, lăsată de marele martir și anume cu fiul său, părintele Marius Vișovan. Și de ce oare, întâlnindu-l pe părinte, parcă dintr-o dată, m-am întâlnit cu demnitatea neștirbită, cu tăria de caracter și cu durerea surdă și infinită a tatălui său. Scriu aceste rânduri ACUM, când în celula de pușcărie mare, care este astăzi România, îl văd lovit și suferind pe părintele Marius, precum odată domnul Jijie l-a văzut pe tatăl său.

Și de aceea, ceva mai adânc decât mine, din propria ființă, mă îndeamnă să spun, indiferent cine te-a neîndreptățit, părinte, cine ți-a deschis răni sufletești vechi, neținând seama de nimic, călcând peste demnitatea și curățenia dumneavoastră sufletească, eu, fratele dumneavoastră ortodox, vă dau din nou NUCA aceea, pe care la vremuri de crucificare a primit-o părintele dumneavoastră, marele martir Aurel Vișovan.

Cu dragoste creștină,
Dan Puric

REDIVIVUS este un grup de reenactori sigheteni, dedicat reconstituirilor istorice, care pune  accent în mod deosebit pe promovarea hainelor regale, a obiceiurilor de la curte și a artei medievale în general. Grupul a luat naștere la inițiativa doamnei Lia Stan, creatoarea costumelor medievale.

Invitându-ne pe noi, un grup de prieteni, să purtăm  aceste costume, am readus la viață unele personaje istorice. Având personajele și spunându-le povestea, am creat un spectacol… potrivit pentru a fi derulat în cadrul evenimentelor culturale promotoare de artă medievală.

În luna august, grupul Redivivus a avut  bucuria de a fi invitat să participe la două mari festivaluri: Festivalul Medieval „Ștefan cel Mare” din Suceava, derulat în perioada 15-18 august 2024 și la MedFest Făgăraș, în perioada 23-25 august 2024. Despre festivalul de la Suceava se spune că este unul dintre cele mai mari festivaluri de gen, din Europa. Anul acesta au fost peste 30 000 de spectatori, 38 de trupe din 7 țări, peste 200 de spectacole în 4 zile de poveste, toate desfășurate într-un loc de legendă: Cetatea de scaun a Moldovei.Ținând seama că grupul Redivivus a fost unul dintre cele 38 de grupuri acceptate, în fața altor zeci de grupuri respinse, am putea spunea cu mândrie că nu suntem doar norocoși, ci și…valoroși! Experiența participării la Festivalul medieval de la Suceava a fost una intensă, ușor istovitoare, dar plină de învățăminte și de conexiuni cu oameni iubitori de artă medievală.

La Făgăraș lucrurile au stat puțin diferit, totul s-a petrecut la o scară mai mică. Neexistând zonă comercială, aș putea spune că a fost un festival elitist, care și-a concentrat atenția  exclusiv pe obiceiuri, meșteșuguri, lupte, arte, toate cu caracter strict medieval. Aici am consolidat vechile prietenii și am creat altele noi, impulsionați de forța camaraderiei și a dragostei pentru arta medievală ce ne cuprinsese pe toți. Totul a fost la superlativ, ne-am bucurat de admirația spectatorilor și a participanților, copiii au interacționat cu noi cu mulă bucurie și curiozitate, am fost apreciați pentru prestația noastră de la scenă, am învățat jocuri și meșteșuguri la atelierele prietenilor noștri, seara am cântat și am râs împreună, am pus bazele unor noi proiecte și colaborări! Cetatea Făgărașului, numită și Cetatea Principeselor a devenit a noastră, atât la propriu, cât și la figurat!

Venind spre casă, mă întrebam cum au fost posibile aceste bucurii, de unde își trag ele seva, care e rădăcina lor? Răspunsul e acesta: pasiunea și talentul Liei Stan, munca și dedicația necondiționate, dragostea ei pentru frumos, au reverberat, s-au adunat și au generat bucurii, peste bucurii în atâtea locuri, contexte și situații încât doresc din toată inima să-i spun Liei: MULȚUMESC, om creator de FRUMOS și de BUCURIE! MULȚUMESC și în numele grupului Redivivus!

Așteptăm cu nerăbdare noile proiecte! Redivivus re-naște nu doar idei și concepte, ci înseși spiritele noastre! LIA, MULȚUMIM!

Delia POP

La Sighetu Marmației, ca în fiecare an la 29 august, a avut loc  întâlnirea anuală a supraviețuitorilor „lotului Vișovan”, tinerii din Maramureș arestați în 1948, elevi și studenți, trecuți cu toții prin ani mulți de temniță comunistă. Anul acesta se împlinesc 76 ani de la momentul încarcerării lor în sinistra închisoare din Sighet, la 29 august 1948 (de unde au fost ulterior duși la Cluj pentru proces și apoi repartizați la închisorile de executare a pedepselor – Pitești, Târgșor, Gherla, Canal, Aiud…).

Anul acesta singurul senior prezent a fost domnul profesor Nistor Man și împreună cu un grup de preoți și tineri greco-catolici au urcat în celula 74 de la etajul doi al Muzeului Memorial de la Sighet (celula unde fuseseră „cazați” în iarna ’48 -’49 ) pentru un moment de rugăciune condus de părintele Marius Vișovan. Rugăciunea din celulă a urmat Sfintei Liturghii celebrate jos pe celular de grupul de la Oradea și Zalău, aflați în pelerinaj la Sighet, la sfârșitul căreia domnul Nistor Man  a ținut un discurs tinerilor.

Cei trei supraviețuitori (din cei 18 cât totaliza „lotul Vișovan”), ajunși deja la vârste venerabile sunt: Petru Codrea – 93 de ani cu domiciliul în Sighet, Ioan Dunca – 92  ani la Vișeu de Sus, și Nistor Man – 95 ani, la Tg. Mureș. În afara celor din „lotul Vișovan” mai sunt în viață 4 deținuți politici din Maramureșul istoric.

preot prof. Marius Vișovan

AFDP Maramureș
Nr. 85/ 26.08.2024

Către Episcopia Greco – Catolică de Maramureș

Preasfințite episcop Vasile Bizău,

În numele Asociației Foștilor Deținuți Politici filiala Maramureș vă exprimăm protestul nostru, față de suspendarea pe 60 de zile a părintelui Marius Vișovan, fostul președinte al filialei noastre, fiul martirului Aurel Vișovan, liderul rezistenței anticomuniste din Maramureș. Această decizie ne mâhnește și ne revoltă, zicem noi puțin prea drastică, fără a se trece gradul la sancțiuni, dacă tot ați vrut să-l sancționați.

Părintele Marius Vișovan este de zeci de ani un promotor neobosit al memoriei martirilor și eroilor Maramureșului, al celor care au apărat onoarea, libertatea, demnitatea și credința în fața comunismului, printre care și tatăl meu, Grigore Hotico, care a îmbrățișat aceleași idealuri, fiindu-i alături în toate demersurile împotriva regimului totalitar comunist.

Vă rog cu respect dar și cu fermitate să anulați suspendarea părintelui Marius Vișovan, inacceptabilă pentru orice om de bună credință din Maramureș.

Dan Hotico
Președinte AFDP Maramureș

UNIUNEA UCRAINENILOR DIN ROMÂNIA, FILIALA MARAMUREȘ
СОЮЗ УКРАЇНЦІВ РУМУНІЇ, МАРАМУРЕСЬКА ФІЛІЯ

Vă invită să luați parte la manifestările culturale „Vara la stână” și „Culorile cergii” care vor avea loc miercuri, 28 august 2024, începând cu ora 16:00, la sediul organizației locale U.U.R. Rona de Sus, situat în satul Rona de Sus, nr. 1256, județul Maramureș.

Запрошує Вас взяти участь у культурних загодах „Полонинське літо” і „Кольори ліжника” Відбудеться у середу 28 серпня 2024 р., починаючи з 16:00 години, у приміщенні місцевої організації С.У.Р. Верхня Рівня, яке знаходиться за адресою: село Вирхня Рівня, №. 1256, повіт Марамуреш.

Uniunea Ucrainenilor din România (UUR)

Citindu-ți povestea (aici) parcă trăiesc un déjà-vu, mă întorc în timp cu nostalgie la momentul când am părăsit și eu Sighetul, așa ca tine, fără nici un regret, cu tristețe și frustrare, supărată pe cei pe care credeam că mi-au făcut rău, de la părinți, familie, prieteni, fost soț și tot… sistem politic, corupție, religie, dogmă, injustiție, nedreptate… asta s-a întâmplat acum mai bine de două decenii…

Eram ca tine, gândeam ca tine, simțeam ca tine…. că mă sufoc, că nu am aer, că trebuie să înghit o grămadă de rahaturi, decizii injuste, pe plan personal sau profesional. Îmi aduc aminte de fiecare emoție și sentiment pe care l-am trăit în acel moment. Mi-am promis, cu mâna pe inimă, că nimic și nimeni nu va reuși să mă clintească din loc și să mă facă să mă răzgândesc să mă întorc înapoi în Sighet. Nu a fost așa, după ce am îndepărtat tot și pe toți din jurul meu să nu mai mă „rănească” m-am întâlnit pe mine însumi și „umbra” mea proprie, toate emoțiile și sentimentele trăite atunci le-am retrăit din nou pentru că erau bine încrustate în ADN-ul meu; de fiecare dată când întâlneam o situație le fel ca cele menționate mai sus, deși erau mai rare, rana se deschidea, emoția ieșea la suprafață… și atunci a început al doilea „război”, cel cu mine însumi, care a fost decisiv în declinul și căderea mea, dar asta e o altă poveste, poveste pe care poate o voi publica complet într-o zi.

Căderea și ridicarea mea în același timp. Când am „căzut” am simțit nevoia să mă întorc acasă și m-am întors, cu gândul să mă instalez poate din nou în Sighet. Aveam nevoie de reconfort și consolare și asta mi-a dat Sighetul, anul trecut și anul acesta. Familia mi-a fost alături ca de fiecare dată, să mă susțină, să mă consoleze, să mă sfătuiască, au fost acolo pentru mine când am avut nevoie. Să-mi susțină orice decizie voi lua. Și le mulțumesc din suflet.

Cred și știu acum cu tărie că absolut nimeni și nimic nu e de vină pentru ce mi s-a întâmplat sau mi se întâmplă în prezent; stând și analizând tot ce am trăit până acum am ajuns la această concluzie, e logic, trebuie să evoluăm. Să creștem! Noi „atragem” experiențele de care avem nevoie pentru creșterea profesională și spirituală mai ales. Sufletul nostru nu poate să evolueze dacă nu suferim – nu-i așa? – așa este la școală sau într-o meserie. Am ajuns să înțeleg că nu există experiențe rele sau bune în viață, există doar experiențe din care învățăm, deși nu așa pare la prima vedere; absolut tot ce ni se întâmplă, absolut tot ce trăim este pentru creșterea noastră spirituală și socială. Probabil nu vezi așa lucrurile în momentul ăsta, dar le vei vedea așa într-o zi. Sper din suflet!
„Când schimbi modul în care privești lucrurile, lucrurile pe care le privești se schimbă.” (Wayne Dyer) Și nu pentru că lucrurile s-au schimbat ci pentru că tu le privești dintr-o altă perspectivă.
Învățăm cât trăim, nu numai la școală, nu numai în domeniul profesional… să iubești se învață, să accepți se învață, să tolerezi sau nu, să fii fericit sau nu, să ierți sau nu, depinde unde ne îndreptăm energia și gândurile. Eu îmi îndrept energia spre POT și REUȘESC… musai!

Autocunoaștere este calea către o viață fericită și împlinită.
Experiențele de viață ne „șlefuiesc” ca pe un diamant brut până sclipim. Venim toți pe pământ cu un har și cu talente, trebuie numai să le descoperim. Nimeni nu e mai bun ca altul, singurul lucru ce ne deosebește este starea de conștientizare în care ne aflăm. Și de aici, toate acțiunile pe care le întreprindem și deciziile pe care le luăm ne vor decide destinul și calea pe care pășim.

Evelin, îți doresc tot binele din lume și la cât mai multe experiențe pozitive de viață. Într-o zi vei străluci ca un diamant!

Ionița Năneștean
(Québec, Canada)

Foto: Mariana Petrovai

Ziua Națională – Ziua Independenței Ucrainei a fost marcată Sâmbătă, 24 august 2024, pe malul românesc al Tisei la Punctul de Trecere a Frontierei din Sighetu Marmației. Evenimentul a fost organizat de Uniunea Ucrainenilor din România (UUR) și a fost completat – pe lângă momentul de la frontieră – cu o masă rotundă cu tema „Identitate Națională, Solidaritate și Parcurs European: Perspective pentru Viitorul Ucrainei” (desfășurată la sediul filialei Maramureș a UUR) și respectiv un moment artistic.

La Punctul de Trecere a Frontierei Sighet ceremonia a debutat cu intonarea imnurilor de stat ale României și Ucrainei, urmată de discursurile invitaților prezenți. După cuvântul de deschidere al deputatului Nicolae-Miroslav Petrețchi (președintele Uniunii Ucrainenilor din România), care a subliniat importanța bunelor relații dintre România și Ucraina, rolul jucat de România în susținerea Ucrainei, dar mai ales eroismul și sacrificiile poporului ucrainean în acest război nedrept, au mai luat cuvântul senatorul Cristian-Augustin Niculescu-Țâgârlaș, av. Florin Andreicuț – decanul Baroului Maramureș, prof. Ioan Muntean – inspector școlar general adjunct, preotul vicar Vasile Colopelnic, av. Daniela Onița-Ivașcu – viceprimar Sighet și Mirela Buftea (care a citit mesajul primarului Sighetului, av. Vasile Moldovan). La ceremonia de la frontieră au fost prezenți și alți reprezentanți ai unor instituții publice din Polonia, Ucraina, Ungaria și, bineînțeles, România.
Toți vorbitorii au subliniat eroismul și sacrificiile poporului ucrainean, dorința de victorie în confruntarea cu Rusia, importanța idependenței Ucrainei și-a consolidării acesteia, semnificația sărbătoririi Zilei Naționale a Ucrainei (adoptată la 24 august 1991).

După un moment de reculegere în memoria celor căzuți pentru Independența Ucrainei și a unui scurt serviciu religios, ceremonia de la frontieră s-a încheiat cu un moment artistic susținut de o familie de muzicieni din Ivano – Frankovsk.

Cântecele ucrainene tradiționale, interpretate de invitații din Ivano – Frankovsk, au trecut peste apele Tisei, fiind un sensibil mesaj muzical încărcat de speranță și încredere în viitorul țării vecine (video):

Text, Foto & Video: Ion Mariș

CĂTRE,
EPISCOPIA Greco-Catolică de MARAMUREȘ
– În atenția Excelenței Sale, Episcop Vasile Bizău –

Numele meu este Ion Bobocea și sunt un credincios și membru al Parohiei greco-catolice Vadu Izei.

Excelență, am luat act cu deosebită mâhnire despre măsura luată împotriva preotului și îndrumătorului meu spiritual Marius Vișovan, și nu doar al meu, prin decretul pe care l-ați emis la data de 13.08.2024, desigur emis cu multă purtare de grijă fața de comunitatea noastră și față de nevoile ei spirituale.

Înainte de toate, Excelență, apreciez că acest decret este emis în mod discreționar, fiind lipsit total de temeinicie, motiv pentru care voi proceda la expunerea, pe scurt, a unor aspecte legate de temeinicie.

Așadar, temeinicia este o condiție esențiala de validitate a ordonanței/ hotărârii/ decretului (cazul documentului în dezbatere) dispuse, pronunțate de către un organ de jurisdicție, caracterizată prin concordanța perfectă între ceea ce s-a hotărât cu privire la raporturile juridice dintre părți și PROBELE ADMINISTRATE în cauză. Toate cele invocate mai sus sunt temeinice atunci când, printr-o argumentare RIGUROASĂ și o MOTIVARE LOGICĂ, prin punerea in evidență și aprecierea exactă a conținutului unor probe pe care le reține și contraargumentarea pentru înlăturarea altora, lămurește toate faptele care permit o concluzie justă cu privire la raporturile și drepturile părților.  Pe cale de consecință, temeinicia reprezintă o latură INSEPARABILĂ a unei HOTĂRÂRI VALABILE!

Excelență, având în vedere cele expuse, apreciez că ați emis un înscris-simulacru care se desființează de la sine, considerent pentru care, VĂ SOLICIT imperios să-l anulați și, pe cale de consecință, să-l repuneți de îndată în drepturile legitime pe preotul Marius Vișovan!

În solicitarea mea, înțeleg să mă folosesc de dispozițiile din cuprinsul Can.13 (Codul  Canoanelor Bisericilor Orientale) care stipulează:

„Toți credincioșii trebuie să-și consacre propriile energii, fiecare după starea sa, pentru a duce o viață sfântă și, în plus, pentru a PROMOVA DEZVOLTAREA  BISERICII și continua ei sfințire.”

Excelență, prin măsura luată, apreciez că împiedicați dezvoltarea Bisericii și continua ei sfințire, întrucât dați naștere interpretărilor, îndoielilor, clevetirilor, aspecte care conduc la îndepărtarea credincioșilor de Biserica Universală!

De asemenea, înțeleg să mă folosesc de dispozițiile din cuprinsul Can.15/2 și Can 15/3 (codul invocat mai sus), care stipulează:

„Credincioșii creștini au dreptul integru de a-și prezenta Păstorilor Bisericii nevoile proprii, mai ales cele spirituale, precum și propriile doleanțe.”
„În temeiul științei, al competenței și al prestigiului de care se bucură, aceștia au dreptul, ba chiar OBLIGAȚIA uneori, de a face cunoscută părerea lor despre binele Bisericii…”

În virtutea dispozițiilor din canonul invocat mai sus, m-am simțit obligat să vă scriu și să vă comunic că demersurile Excelenței Voastre nu fac bine Bisericii noastre și erodează încrederea credincioșilor în Biserică, în Păstorii lor, cu atât mai mult cu cât trăim într-o lume tot mai mult îndepărtată de Cele Sfinte și cu accente tot mai grave de secularizare!

Excelență, chiar dacă timpul dumneavoastră este prețios, totuși vă rețin atenția cu câteva amănunte.

Sunt născut în localitatea Budești, am copilărit și mi-am petrecut adolescența în localitatea Sârbi (la doi pași de localitatea Călinești – nu arăt întâmplător acest aspect!), căsătorit și stabilit în localitatea Vadu Izei, cu serviciul în localitatea Sarasău și anterior în Sighetu Marmației. Tocmai de aceea cunosc comunitățile din localitățile amintite, cunosc problemele cu care s-au confruntat, cunosc dezlănțuirea de ură care s-a abătut asupra credincioșilor care au ales să se întoarcă la Biserica-mamă, greco-catolică, cunosc dârzenia în această luptă a preoților noștri și atitudinea lor demnă în fața acestor vicisitudini. Să nu mai vorbim de atitudinea refractară a unor autorități locale în legătură cu cauza noastră! Toată această atitudine s-a mai estompat începând cu anul 2005.

Dar, Excelență, dacă pot vorbi de o oarecare acalmie în planul exterior al Bisericii, în plan interior Biserica noastră este bulversată și suferă. Suferă din cauza măsurilor pe care le-ați decretat în comunitățile amintite! Vă rog să nu credeți că este liniște, nu vă lăsați înșelat, o spun cu toată certitudinea!

Cât mi-aș dori să am un DIALOG SINCER CU DUMNEAVOASTRĂ, EXCELENȚĂ! (cu atât mai mult cu cât suntem apropiați ca vârstă, iar liceele pe care le-am absolvit erau situate vis-a-vis).

Așadar, de unde vine această atitudine a Excelenței Voastre, care numai ca iubire părintească nu o percep, numai ca iubire întru Cristos nu o simt, tocmai față de acele comunități și acei preoți care au ținut sus stindardul Unei Sfinte Catolice și Apostolice Biserici?!

De ce, Excelență?

Să fie, oare, Voia lui Dumnezeu pentru a ne cerne, ca să rămână în slujirea Lui doar cei mai buni dintre noi?!

Excelență, toate cele arătate mai sus m-au îndemnat să vă scriu cu mâhnire, dar și cu umilință și nădejde, și în același timp să mă întreb: oare, în care corabie navigați? În cea construită de Apostolul Petru, sau în cea în care navighează acei care de-a lungul veacurilor intenționează să o scufunde?!

Cu umilință și cu nădejdea că prin mijlocirea Spiritului Sfânt, care de la Tatăl și de la Fiul purcede, porțile iadului nu vor birui Biserica noastră, vă doresc înțelepciune, liniște și pace sufletească, iar gândul cel bun să vă însoțească pretutindeni pentru a putea contribui la edificarea Corpului lui Isus Cristos!

Ion Bobocea
20.08.2024

Azi, 22 august 2024, campania mobilă de donare de sânge de la Plimob SA s-a încheiat cu 101 donatori și 66 de recoltări.
Mulțumim în primul rând donatorilor, celor de la Centrul de Transfuzie Sanguină Maramureș care au revenit azi în Sighet dupa donarea din 20.08.2024 de la Spital.
Plimob SA  a dovedit și de această dată că este cu adevărat o echipă. Mulțumim Asociației Suntem Vocea Lor că au participat alături de noi la campanie.
Mulțumim tututor celor înscriși pe liste chiar dacă nu au mai ajuns să doneze.

ERIC te așteptăm acasă!

De la autorități așteptăm un centru sau punct de lucru al Centrului de tranfuzie la Sighet.

Roxana Pontoș

Părinte drag, Marius Vișovan,

Cuvintele sunt insuficiente pentru a exprima durerea și nedreptatea prin care treceți acum. Suspendarea Sfinției Voastre, urmată de pierderea grea a nurorii Sara, sunt încercări greu de imaginat și de suportat. În fața unei asemenea suferințe, ne plecăm capetele și ne rugăm ca Domnul să vă întărească inima și să vă aducă mângâiere.
Fie ca sufletul nurorii dumneavoastră să se odihnească în pace, iar dumneavoastră să găsiți puterea de a trece peste aceste vremuri cumplite, cu ajutorul harului divin.
Suntem alături de Sfinția Voastră cu rugăciunile noastre și vă asigurăm de toată susținerea noastră, a întregii comunități de pe Șugău. Dumnezeu este cu dumneavoastră în această grea încercare, iar noi, comunitatea, vă purtăm în gânduri și rugăciuni.

Preasfințite Părinte Episcop,

Părintele Vișovan a ctitorit două biserici și a slujit cu devotament și dăruire în comunitatea noastră peste 30 de ani, oferind nu doar liturghii de o mare profunzime spirituală ci și sprijin moral și emoțional fiecăruia dintre noi, în momentele noastre de încercare. Sub îndrumarea sa, ne-am apropiat mai mult de Dumnezeu.
Nu contestăm autoritatea Episcopului Bizău și înțelegem că deciziile acestuia sunt luate întotdeauna cu gândul la binele Bisericii. Totuși, nu putem să nu ne exprimăm îngrijorarea și tristețea față de o hotărâre care, în ochii noștri, este NEDREAPTĂ și poate să ducă la pierderea păcii si armoniei în comunitatea noastră, la îndepărtarea de valorile pe care vreme de 30 de ani, Părintele Vișovan ni le-a insuflat.

Cu toată compasiunea și sprijinul nostru,
întreaga comunitate GRECO – CATOLICĂ precum și întreaga comunitate de pe Șugău.

Societatea comercială PLIMOB S.A. Sighet devine – pentru o zi! – centru mobil, temporar, pentru recoltarea de sânge.
Joi, 22 august 2024, începând cu ora 9:00, Centrul de Transfuzie Sanguină Maramureș va fi prezent la Sighet pentru a fi la dispoziția donatorilor de sânge pentru un caz umanitar.

Un copil, ERIC, de doar 5 ani, sighetean, are nevoie urgentă de sânge.

Este vitală solidaritatea sighetenilor, putem dovedi că ne pasă!… Donând sânge în 22 august 2024 dăruim speranță! Putem contribui la salvarea copilăriei unui copil! Sănătatea, copilăria lui ERIC depind și de noi!

Important: Grupa nu contează!
Important: DONEAZĂ!

Sunați pentru informații/ programări la Centrul de Transfuzie Sanguină Maramureș (0362-808019), PLIMOB S.A. (0758-067149), Asociația Suntem Vocea Lor (0747-706673).

Salut, Sighet!