Actualitate Cultură

Ce am reușit să fac #stândacasă (Oana M. Mariș)

image_printPrinteaza

Sunt studentă. Locuiesc în Cluj-Napoca, orașul în care în fiecare minut al zilei ai ceva de făcut. De la parcuri la baruri, de la teatru la operă, evenimente în aer liber sau seri cu bere și jocuri de societate prin căminele studențești. E, am revenit acasă, la Sighet, unde lucrurile nu stau chiar așa. Pe lângă că nu se întâmplă mare lucru prin municipiul nostru, am mai primit și vestea că trebuie să #stămacasă.

Supărată, evident, îmi încep prima zi de auto-izolare la domiciliu. Netflix este un bun prieten de-al nostru, nu ne lasă la greu, iar tocmai de aceea i-am acordat multă atenție în prima zi. L-am răsfoit și am urmărit câteva filme interesante, apoi am început să mă plictsesc de ecranul laptopului și am decis să o stresez puțin pe sora mea mai mică. Surpriză! Avem multe în comun! La 16 ani ai ei este interesată de subiecte grele, precum religia și spiritualitatea, sistemul de învățământ, are o cultură generală bine pusă la punct pentru un copil de liceu și am fost șocată de logica argumentelor în discuțiile puțin mai aprinse. Copilul ăsta chiar are ceva de spus. Câștigul mi-a fost clar în prima zi de stat acasă.

Serile le petrecem în familie, vorbim mult despre noi și despre ce simțim, ce știm. Ne mai și certăm, dar virusul ăsta nu ne lasă să plecăm, să renunțăm la ideea finalității. Discuția trebuie să se termine undeva. Suntem nevoiți să ne rezolvăm problemele! Ce dezastru, nu? Mama are niște super-povești din copilărie, iar tata chiar e foarte amuzant. Ce de realizări! Virusul ăsta ne obligă să fim adevărați, să comunicăm real, să ne chinuim puțin ca să acceptăm că omul de lângă noi e diferit și are propriile opinii, idei, reguli de viață și valori. De asemenea, am avut timp să povestesc cu prietenii mei plecați în alte orașe sau țări, prieteni cu care nu m-am întâlnit de multă vreme, iar din cauza agitației de pană acum, nu am prea povestit. M-am uitat la multe documentare pe care am vrut să le urmăresc, am început o carte despre pictorul meu preferat, Vincent van Gogh, am ascultat muzică și am făcut yoga intens, nu o dată pe săptămână.

Când aveam ocazia să fac toate acestea dacă nu stăteam acasă? Până să fie nevoie să ne izolăm puțin, mergeam la facultate, munceam, activam într-un ONG și se presupune că mai aveam și viață socială. Eram mereu prinsă între cursuri, deconturi și postări pe Facebook. Odată cu asumarea responsabilității de a avea grijă de mine și de semeneii mei, a venit și doza de timp petrecut cu mine. M-am bucurat de fiecare minut de liniște. Mi-am băut cafeaua cu mama.. M-am reapucat de pictat. Am privit apusul de pe balcon și am dansat prin casă.

Sigur că îmi pare rău pentru ce se întâmplă la nivel mondial. Sunt o fire empatică, care suferă și pentru oamenii pe care nu îi cunoaște. Am tot respectul și toată admirația pentru cadrele medicale, armată, poliție, pentru oricine este la datorie și care are mare grijă de noi și de securitatea noastră. Îmi imaginez câte ore de nesomn s-au acumulat până acum, cât stres, câtă responsabilitate. Ei își fac treaba cât de bine le stă în putință și cred că cel mai bine îi putem ajuta stând acasă, cu familia. Dacă ei nu pot face asta, măcar să se bucure prin intermediul nostru. Faceți-o de dragul lor!

V-am spus multe despre mine și despre cum îmi petrec timpul. Știu că nu asta vă interesează, dar doresc să transmit pe această cale că în tot acest haos este și ceva pozitiv. Într-o lume fără timp, dintr-o dată am reușit să căpătăm prea mult. Îl putem valorifica, prin diferite metode care depind de interesele și nevoile fiecăruia.
Îndemn pe toată lumea să profite de această perioadă făcând tot ce nu a avut timp să facă până la hashtag-ul #stauacasă. Să ne bucurăm că ne numărăm printre cei sănătoși, care nu sunt în spitale, cu psihicul la pământ. Să citim, să ne uităm la filme și seriale, să gătim, să facem tot ce ne pică bine. Avem o mulțime de variante.

Planeta ia o pauză. Hai să luăm și noi!

Oana M. MARIȘ

oferta-wise

2 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Il est dommage qu’il ait fallu attendre l’épidémie du coronavirus pour qu’apparaissent la possibilité de faire appel à d’autres formes d’enseignement. L’enseignement à distance, les apprentissages à la maison sont d’autres façons d’acquérir des connaissances et de structurer des compétences. On va pouvoir entrer dans des formes hybrides qui vont pouvoir se généraliser. C’est un des rares bénéfices de cette pandémie.

  • „In Cautarea Timpului Pierdut”, de Marcel Proust, o opera in 7 volume, este printre primele 100 de opere apreciate, cu dese referinte autobiografice. Aceasta ne face sa privim in urma si sa constatam ca nu am apreciat in suficienta masura trecerile noatre pe traectoria vietii, parca fara oprire, intr- o alergare continua, mereu spre nou, cu teama, parca, de a nu vedea totul din aceasta trecere, cu „pasii nostri in masurare” delimitati in timp, in aceasta „vesnicie” pamanteasca. In acest fel, multe frumuseti si bucurii raman neimpartasite, necunoscute, multime de goluri, de intreruperi, insirand pe traseul nostru, superficial explorate, gustate.
    In prezentul articol, se face referire la un incident, o neasteptata aparitie a unui dusman periculos si neiertator, invizibil, o realitate sumbra, un virus necunoscut, care striga : stop (!) in toata lumea, incremenind parca miscarea, fluxul ei firesc, cu multime de victime lasate in urma; ceva cu totul nou, gasind omenirea nepregatia. Se deduce ca ingramadirile in activitati sau distractii, in zboruri si circulatii, pe oriunde, sunt locurile lui preferate, unde dezlantuirea lui este de o raspandire apocaliptica, cu victime la gramada. S-au impus masuri extreme de protectie, in ritmul rapid impus de coronarovirusul chinez aparut, cu stari de urgenta, cu izolarea, suportarea carantinei, folosirea echipamentelor de protectie izolatoare fata de el si distrugatoare, singurele mijloace de protectie, deocamdata, inafara unui tratament medical simptomatic.
    Lumea a venit „peacasa”, „incasa”, „acasa”, s-a izolat obligatoriu, si a inceput adapatarea, izolarea spre afara in cel mai mare grad posibil. S-a gasit si „acasa” un gol, existente necunoscute, necunoasterea chiar a membrior familiei, cu pregatirea si idealurile lor. Pana si copiii mai mici paraseau bucuria sederi in casa cu bunicii si povestirile lor si fugeau pe afara, la „cucerirea” altor spatii, in necunoastere.
    Cu acest nefericit eveniment, se descopera atatea lucruri benefice „acasa”, pe langa care am trecut, cu „viteza noastra”, fara a le banui macar. Astfel am descoperit studiul online, la gimnazii, licee si in invatamantul superior, cu multa eficienta, multime alte lucrari ce se pot face „deacasa”, cu aproape aceeasi usurinta, despovarati astfel de atatea alte componente si costuri, inconveniente, evident, folosind tehnologia modena avansata.
    Sunt totusi situatii unde prezenta la activitati este obligatorie, fara aglomeratie si bine „echipati”,
    cum ar fi la medici, farmacii, magazine alimentare, s.a, cu toata pregatirea si grija necesara.
    Izolarea stricta si responsabila ramane totusi vitala, iar protejarea cadrelor medicale se impune prioritar, pentru salvarea lor si a noastra, Sunt luate masuri de protejare a batranilor, anuntate, ei fiind in prima linie de risc. Doamne ajuta !

oferta-wise