Peste exact două săptămâni, România și românii vor fi în mare sărbătoare, o sărbătoare a înseși ființei noastre naționale. Totuși, trebuie să ne punem de la început o întrebare, firească, zic eu: Cu ce ne prezentăm în fața ISTORIEI la o sută de ani de la realizarea unuia dintre cele mai înalte idealuri ale neamului nostru?
Răspunsul nu-i ușor de dat în circumstanțele de astăzi. Eu am găsit unul care, sunt sigur, nu o să vă placă. CU DOUĂ VALIZE, e singurul răspuns pe care-l găsesc eu astăzi. Pentru mine, imaginile de pe holul Parlamentului, în care apărea domnul Dragnea trăgând după el două valize, mi s-au părut halucinante. Numai o dată la o sută de ani, o țară întreagă putea ,,admira” un șef de Cameră chinuindu-se să târască, ”înhămat” fiind, la cele două ”comori”, în timp ce broboanele de sudoare i se scurgeau din ”mustăcioara lui//ca spicul grâului”. Ce l-o fi apucat pe al treilea om în stat să facă pe ”hamalul” istoriei?Cine știe ce surpriză ne pregătește fostul soț al Bombonicăi? Poate ne vor fi înapoiat rușii tezaurul, care tezaur ”sărbătorește” și el o sută de ani de când zace pe undeva prin beciurile noului KGB putinist.
Să ne întoarcem însă la proaspătul nostru ”însurățel de-al doilea”. Transpirat, poate, și-n cele mai intime cotloane ale falnicului său trup, deschide, pe rând, cele două valize, timp în care nu-și putea ascunde un zâmbet ce părea a spune ”Am învins”.
Într-adevăr, o adevărată comoară, la o sută de ani de la Marea Unire și la aproape treizeci de ani de când niște găști de borfași se războiesc între ele pentru a-și asigura supremația. În ce scop? În niciun caz pentru a face România mai frumoasă, mai bine văzută în lume, pentru ca românii să rămână români în țara lor, să trăiască în demnitate și onoare, să nu-și rupă oasele trudind peste tot în lume pentru a trimite bani ACASĂ , prin ACASĂ înțelegând toți românii, altfel, cred eu, PIB-ul țării s-ar prăbuși .
Doamne, nu se poate! DOSARE ! DOSARE!! DOSARE!!! La o sută de ani niște nebuni vin în fața neamului meu cu două valize pline. Cu ce? Inimaginabil! Cu niște dosare! În cei aproape 30 de ani de când sunteți ”vătafii” acestei țări nu ați făcut, într-adevăr, NIMIC, în afară de DOSARE sau mai pe românește, v-ați făcut unii altora dosarele pentru a vă șantaja. Din nefericire, înaintașii voștri, tot cu întocmirea dosarelor se mândreau.
Sfinxule de la Bădăcin, ctitor al Marii Uniri, pe tine cum te-au arestat și condamnat la închisoare pe viață, nu făcându-ți-se un DOSAR-BETON?!
Unde sunt elitele politice și militare ale neamului meu? Cum unde? În dosarele celui de-al treilea om în stat. Sper că ați observat ce mândru, ce satisfăcut era! Parcă scotea din acele valize niște moaște! Moaștele neamului meu la care, peste o sută de ani, vor veni să se închine… ”diasporiștii”.
prof. Vasile POP
Felicitari domnule profesor Pop Vasile ! Mi-a placut f. mult articolul Dvs. Ati „decriptat” execelent psihologia si forta locului III in tara la nivel inalt, a „bronzului”, cum se spune, cu scurte dar eficiente incursiuni in trecut, precum si a ancorelor de „viitor”, a acestei „elite” conducatoare. Tot pe acolo este si locul II, „argintul”; poate-i „decriptati” si „succesele „dansului. Reusita celor doi medaliati este conjuncturala, fixata de ingaduinta arbitrului : „cetatenii votanti” ! Datorita acestui „vot”, ei „pot” (!) face impreuna multe si tot fac. Cateva completari. Intr’adevar, locul III, „bronzul”, tragea dupa dansul cele doua geamantane, intr-un mod penibil : se afla intre ele, la tractiune, precum calul incadrat de 2 laterale, care tragea caruta sau sania dupa el. Ma mir cum de nu a fixat pe unul din valetii lui sa faca acest lucru, fie si un „lustruitor” de ghete a vechilor politruci, iar el sa mearga in urma, precum dupa un sicriu. Mai e ceva important. Ajuns la pupitrul de comanda, locul III a deschis mai intai geamantanul dolofan, care era simbolic pentru urmatoarele „dosare”, geamantanele anuntate : Geamantanul acela era insa plin cu „gogosi” si care este si”drapelul” dosarelor care vor urma „.
Nu se poate spune, totusi, ca nu sunt preocupari de pregatirea „centenarului”. Premierul Romaniei face multe turnee si vizite oficiale prin state ale „terei”, mai apropiate sau mai departate, in acest scurt interval de timp, oportunitatea si prioritatea acestora fiind stabilita, bine’nteles, de catre guvern si parlament. Ele sunt facute pentru sporirea prestigiului Romaniei si pentru atragerea de fonduri, programe stabilite prin consens politic, premierul nefiind un simplu executatant a deciziilor cuiva anume. Mai este insotit premierul peste tot si de consilierul sau general, cunoscut populatiei pentru demersurile si umbletele sale, in timpul inaltelor functii avute. Ce mai, vor curge numai succese din pregatire si „centenarul” va fi la inaltime, urmare tuturor acestor eforturi si „vanatori”, din regnul animal si uman !
Ba, mai avem și altceva cu care să ne prezentăm în fața Istoriei: Catedrala Națională de la București. Tot restul este „Cântarea României”.