„Două lucruri îmi umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine″. (sursa: https://ro.wikiquote.org/wiki/Immanuel_Kant)
Trăim vremuri(le) în care cerul devine din înstelat din ce în ce mai în…dronat. Dronele folosite în activităţile paşnice ale speciei războinice numită om au dimensiuni reduse, pot fi puse în valiză şi duse cu maşina până la un loc tocmai bun de fotografiat, cu peisaje demne de tras în poze, sau pot bâzâi bondăreşte printre blocuri, pentru a imortaliza un moment festiv.
Dronele războiului vedem că sunt mult mai mari. Nu sunt foarte sigur, dar presupun că ar putea duce în zbor o motoretă „Carpaţi″. Sunt foarte sigur însă că ar putea purta cu ele bombe.
Mai zilele trecute s-a plimbat şi pe cerul apărat de umbrela de vreme bună a NATO o dronă. Norocul nostru că „A trecut întâi o boare / Pe deasupra viilor″ (G. Topârceanu), a stat desupra patriei noastre apărată straşnic de forţele internaţionale ale binelui, apoi a plecat, curioasă, să vadă şi pe la alţii dacă au ieşit ghioceii şi lansatoarele de rachete.
Ce s-ar fi întâmplat dacă drona n-ar fi venit cu intenţii paşnice? Putea ea oare să se uşureze de ceva care face „BUM!″ deasupra locului care se zice că e cel mai bine apărat acum de orice inamic, venit indiferent pe ce cale, chiar şi pe sus?
Unde a fost sistemul de apărare mult lăudat? Sau funcţionează doar dacă zburătoarea inamică are dimensiunea unui OZN ? Dacă-i mai mică, dacă-i dronă războinică, nu poate fi detectată?
Poate că, neavând ce face pe-aici, drona s-a dus, dornică totuşi să nu vină „cu mâna goală″ (a se citi fără informaţii), pe la vecini. Acolo a stat mai mult. Când stai cu umbrela deschisă, nu poţi vedea cerul. Poate de-aia n-a fost interceptată. S-a aflat despre ea când, obosită şi rămasă fără combustibil, s-a dus în a treia ţară, unde a picat eroic, dar cu conştiinţa ei de maşinărie perfectibilă că şi-a îndeplinit misiunea.
Kant era încântat că vede cerul înstelat de deasupră-i. Acum cerul devine din ce în ce mai în…dronat, iar legea morală din omul războinic e din ce în ce mai Putină.
Pe mine „Mă cuprinde o tristeţe / Iremediabilă…″ (citat tot din G. Topârceanu) când văd că o biată zburătoare identificată care a căzut eroic în altă ţară, atunci când putea să zboare, n-a fost deranjată, arestată şi luată la întrebări în ţara mea, apărată straşnic de toate relele pe care vrăjmaşul le-ar putea scorni la adresa ei.
Horia Picu
Adaugă comentariu