Cetățenii de onoare ai Sighetului: Lucia Mihalyi de Apșa (autor, Ioan Ardeleanu – Pruncu)

Printeaza

După apariția actelor normative privind acordarea titlului de „Cetățean de Onoare” și Consiliul local Sighet – primul nostru Consiliu local ales în martie 1992 – a procedat la acordarea acestei distincții unor personalități a căror existență a marcat istoria locului.

La Simpozionul „Ioan Mihalyi de Apșa – 150 de ani de la naștere”, organizat de Muzeul Maramureșului în 25 – 26 ianuarie 1994, Mihai Dăncuș, directorul acestuia, primarul orașului, G. Filipciuc și subsemnatul, în calitate de secretar al Comisiei de cultură, am convenit să facem demersurile necesare pentru a acorda titlul de „Cetățean de Onoare al Sighetului” domnișoarei Lucia Mihalyi de Apșa care, la vârsta de 91 de ani, era unica supraviețuitoare a familiei istoricului Ioan Mihalyi de Apșa și locuia în casa părintească, donată de aceasta Muzeului și devenită Casă memorială. În felul acesta, se fixa în mod tacit și un anumit standard, privind „înălțimea” la care urmau să se ridice viitorii beneficiari ai  onorabilei distincții. Am pregătit (pe baza fișei biografice redactată de Mihai Dăncuș) documentația necesară și domnișoara Lucia a devenit primul Cetățean de Onoare al orașului nostru. A fost, în primul rând, un modest semn de recunoștință pentru tatăl ei, Ioan Mihalyi, cel care a stabilit fără echivoc și probând cu documente incontestabile locul Maramureșului în istoria medievală a românilor și a României și care, de-a lungul întregii sale vieți, a luptat pentru drepturile politice și culturale ale românilor maramureșeni. Dar a fost, în același timp, și o recompensă morală care i-a produs domnișoarei Lucia o mare bucurie și mulțumire sufletească, pentru că, așa cum ne-a mărturisit atunci, a doua jumătate a vieții ei a fost un adevărat calvar. Ea, una dintre cele 8 fete (și 4 feciori) ai familiei Ioan Mihalyi, purtată la școala călugărițelor catolice și apoi la Liceul de fete „Domnița Ileana”, învățată de mama ei să brodeze și să cânte la pian și care, alături de surorile sale era prezentă în viața culturală a orașului, a fost, după 1947, deposedată de toate bunurile și nevoită șă-și câștige existența, o bună bucată de vreme, ca muncitoare la o fabrică de lăzi pentru fructe și legume. Și câte multe alte suferințe și umiliri îndurate în timpul dictaturii comuniste. Nu în ultimul rând, titlul atribuit s-a vrut a fi și un semn de recunștință și mulțumire din partea administrației locale pentru valoarea inestimabilă a Casei Mihalyi, cu tot ce adăpostește ea. Pentru că da, familia Mihalyi ne-a lăsat o casă, o valoare de care – după cum bine se vede! – nu suntem în stare să avem grijă cum se cuvine. Este clar că Muzeul, cu posibilitățile sale financiare, nu poate face acest lucru! Dar cum se face că, de peste 30 de ani, la fiecare 1 Decembrie, „toată floarea cea vestită” a orașului (și nu numai!) ne adunăm în fața Monumentului de marmură al ilustrului nostru înaintaș, Academician Ioan Mihalyi de Apșa, ținem discursuri și spunem rugăciuni, cântăm și jucăm Hora Unirii și-apoi, „urmăriți” de privirile sale dojenitoare, îi trecem pragul casei fără a simți nici o mustrare de cuget pentru felul cum arată aceasta, mai cu seamă pe dinafară și, ajunși înlăuntru, iar vorbim și comentăm și admirăm… fala și mândria Maramureșului de altă dată (sau ce-a mai rămas din ea), dar n-am văzut niciodată un om de afaceri, prosper și puternic (și să nu-mi spuneți că nu există!) care să zică: Hai să dăm mână cu mână vreo câțiva dintre cei care pot și să facem casa asta, să arate așa cum se cuvine!

A trecut mai mult de un secol de la moartea lui Ioan Mihalyi și un sfert de secol și de la dispariția Domnișoarei Lucia și tot ce putem face noi, sighetenii, este să le cinstim cum se cuvine memoria. Mai ales prin fapte.

Și, pentru ca „Cetățenii de Onoare” ai orașului nostru să nu rămână consemnați doar în „memoria” unor dosare ale Primăriei, promitem să revenim și cu alte re-amintiri de felul acesta.

Ioan Ardeleanu-Pruncu

P.S.: Aflăm de la Muzeul Maramureșean că există un proiect pentru reabilitarea Casei Mihalyi, care are toate șansele să demareze în anul acesta. Așa să fie!