Darius Sindreștean este uimitorul CNDV-ist din clasa a XI-a D care a avut rezultate senzaționale la Olimpiada Națională de Chimie, 2023. Cu câteva zile în urmă munca lui de luni întregi a fost recompensată. A luat mențiune acordată de Ministerul Educației Naționale, iar în urma probei de baraj și-a asigurat un loc în lotul lărgit al României, fiind cu un pas mai aproape de unul dintre visele sale, calificarea la etapa internațională. Eu îl cunosc pe Darius de cinci ani și îl apreciez enorm pentru felul lui de a fi, pentru răbdarea pe care o are, inteligența de care dă dovadă în orice moment, dar și pentru glumele lui seci 🙂 . Ar fi interesant ca orice om să poată avea o conversație de doar cinci minute cu Darius și, cu siguranță va fi uimit de câtă cunoaștere și modestie se ascunde sub „claia de păr negru” de care e foarte mândru și pentru aranjatul căreia se trezește mai devreme :). Puțin din ce a însemnat experiența de la Deva, dar și despre cine este Darius puteți afla din interviul de mai jos.
D.J.: Cum vezi tu CHIMIA, Darius?
D.S.: Probabil mai „haotic”, să zicem, decât un elev care parcurge doar materia predată în școală. În chimia din viața reală, excepțiile sunt regula. Totul e mult mai dinamic, se bat cap în cap tot felul de factori care influențează rezultatul reacției, uneori în cele mai neașteptate și aparent absurde moduri. Puțină lumină sau o substanță aleatorie pot provoca ceea ce inițial părea imposibil. Însă motivele pentru care au loc fenomenele acestea pot fi deduse, iar frumusețea chimiei ajunge să fie chiar satisfacția de-a înțelege „nazurile” moleculelor și subtilitățile modurilor în care interacționează între ele.
D.J.: Știu că în ultimele luni te-ai axat pe această probă de baraj. Descrie-ne puțin procesul acesta și cum ți s-a părut proba?
D.S.: Proba de baraj testează cunoștințele din toate ariile chimiei la un nivel chiar mai avansat decât cel al fazei naționale. Astfel, pregătirea implică cam… tot. Bineînțeles, față în față cu această provocare, selectezi ce preferi tu în așa fel încât să îți maximizezi șansele de reușită. Însă încetul cu încetul, lucrurile încep să se întrepătrundă și viziunea de ansamblu pe care o obții este ceea ce definește un chimist bun. Proba de baraj a fost, evident, complicată, însă după șocul inițial, am fost cât se poate de relaxat și am rezolvat fără grabă ce mi-a fost la îndemână.
D.J.: Ce va urma în următoarele luni acum că ești în lotul lărgit?
D.S.: Undeva la finalul lunii mai va urma o pregătire de două săptămâni la Universitatea București, în urmă căreia va avea loc o altă probă de baraj. Primii 4 elevi, conform rezultatelor la această probă, vor reprezenta lotul național (restrâns) la Olimpiada Internațională de Chimie, care va avea loc în Zürich, Elveția, în acest an.
D.J.: De menționat este ca te-ai calificat si la etapa naționala a Concursului „Adolf Haimovici” ce va avea loc cam peste o lună. Se poate chimie fără matematică?
D.S.: În calitate de știință exactă, chimia își are bazele în fizică și, automat, în matematică. Chiar dacă (inițial) în chimia anorganică și organică se poate evita matematica mai „complicată”; în chimia analitică și cea fizică, logaritmii, derivatele și integralele bântuie nestingherite sufletele chimiștilor :)).
D.J.: De unde a pornit pasiunea ta pentru chimie și ce te atrage cel mai mult legat de acest domeniu?
D.S.: Am fost pasionat de știință de când eram mic, fără să am vreo preferință pentru o ramură anume. Practic, am încercat toate științele exacte. Totuși, în chimie am reușit să excelez. Din ambiție, mi-am propus la începutul clasei a șaptea să mă calific la naționala la chimie, chit că nu aveam habar cu ce se „mănâncă”. Norocul meu a fost profesoara care m-a introdus în lumea chimiei, doamna Reghina Dragoș. Cu ani de experiență în pregătirea olimpicilor, doamna profesoară a făcut ore după ore de consultații cu noi în care ne-a arătat cum să parcurgem subiectele propuse la olimpiadă, iar după multă muncă, am obținut și rezultatele visate. Iar ceea ce mă atrage cel mai tare de acest domeniu e, probabil, faptul că mă descurc cel mai bine la el 🙂 și că am avut șansa să îl văd în (aproape) toată gloria lui, de la reacții banale la aparatele cu prețuri exorbitante care te ajută să elucidezi ce se întâmplă în eprubetă.
D.J.: Unde te vezi peste 10 ani?
D.S.: Având în vedere cât de greu decid ce vreau să comand într-un local, refuz să răspund la această întrebare. Totuși, probabil voi fi doctorand în anul 3 dacă nu voi fi deja închis la nebuni (v-am spus mai sus despre glumele lui câteodată nesărate 🙂 ).
Noi îi urăm mult succes în etapele ce vor urma!
Daria JER,
redactor șef al revistei AxA, revista C. N. „Dragoș-Vodă”
Felicitari Darius, munca performanta si efortul sunt binecuvantate de Dumnezeu!
Pentru cei care nu stiu, dupa necazurile legate de razboi si de prezenta armatei sovietice in liceul „Dragos Voda” (a fost spital militar o vreme, elevii fiind mutati in alte cladiri din oras), in 1946 laboratorul de chimie a fost repus in functie si utilizat de tanarul profesor suplinitor Aurel Vișovan impreuna cu elevii sai, acolo avand loc si unele sedinte secrete ale organizatiei anticomuniste.
In anul 1945 eram elev intern la „Liceul Dragos Voda”, care a fost luat de Armata Rosie, cu destinatia Spital. Acolo se tineau cursurile, iar etajul superior servea de internat pentru baieti, izolat. Ne-au mutat cu internatul la Palatul Cultural, iar cursurile se faceau la o Scoala Generala de langa Baia evreiasca, mi se pare Scoala nr 2.
A aparut insa un caz de „tifos exantematic” la elevul Pop Virgil, venit din refugiu si atunci am fost paziti sa nu iesim afara de civili ucrainieni inarmati. Inauntru a inceput dezinfectia. S-a dat cu motorina peste tot iar noi am ramas goi, totul trecand prin „etuva”. Dupa cateva zile eram doar paziti sa nu iesim afara si elevii au inceput sa fuga acasa. Se iesea prin salile de meditati de la parter, dimineata cand inca era intuneric. Asteptau cu randul pana cand paznicul in plimbarea lui se deplasa in partea opusa si atunci sareau pe geam in strada, in grupuri. Dupa 2 zile au ramas putini elevi si le-a dat liber sa plece si celor ramasi. O scurta vacanta de iarna de cca doua saptamani. Elevul s-a facut bine si s-au reluat cursurile.
Trei elevi ne-am desprins si am plecat pe Valea Izei pe jos, prin ninsoare si ger, fara bani si nemancati, o calatorie de pomina. Am ajuns pana in Cuhea de atunci, acasa la elevul Mariș Vasile, unchiul domnului Ing. Ion Mariș de la „Salut, Sighet!” unde ne-am dezghetat si ne-am potolit foamea, sub larga darnicie si ospitatite a parintilor colegului V. Mariș, in neuitare. Cei 5 km ramasi pana la Salistea, i-am facut infruntand zapada pana la genunchi.
Multe felicitari elevului Darius Sindrestean pentru rezultatul de prestigiu la Chimie si succes pe mai departe.