Actualitate CNDV 100

#CNDV100 – Directori de altădată: prof. Mihai Tomoiagă (1914 – 1989)

De la dreapta la stânga: Mihai Tomoiagă, Virgil Carianopol (cu soția), Alexandru Raicu (cu soția) și Silvia Tomoiagă (noră), la Cimitirul Vesel din Săpânța (21 mai 1981)
image_printPrinteaza

Mihai Tomoiagă s-a născut la 05 februarie 1914, Vișeul de Jos, într-o familie cu șapte frați, el fiind cel mai mare.

A absolvit Facultatea de Litere din București, secția Latină – Română, după absolvire fiind numit la un liceu din Ploiești, unde îl are ca elev pe Nichita Stănescu.

A fost repartizat ulterior în Sighetu Marmației, la Liceul teoretic (pe atunci) “Filimon Sîrbu”, devenit mai târziu “Dragoș Vodă”. A fost director al Liceului “Dragoș Vodă” în perioada 1946 – 1950 și profesor de latină tot aici în intervalul 1957 – 1976. Între anii 1950 – 1957 a predat la Liceul Pedagogic Sighet și liceele din Carei și Vișeu.

A desfășurat o activitate prodigioasă pe tărâm literar, având foarte mulți colaboratori, printre care amintesc pe Mihai Beniuc, Tiberiu Utan, Virgil Carianopol și criticul literar Alexandru Raicu.

A înființat Cenaclul literar “George Coșbuc”, al cărui fondator a fost împreună cu alți profesori de prestigiu din Sighet.

A scris două volume de poezii, “Dumbrava cu dor”, care a fost publicat, și “Flori de câmp”, care a rămas în manuscris. A scris 100 de sonete, care au rămas nepublicate.

A fost un împătimit al culturii limbii române și al limbii latine.

S-a stins din viață la vârsta de 74 ani, la data de 08 iulie 1989.

Silvia TOMOIAGĂ

Foto: arhiva personală a doamnei Silvia Tomoiagă

oferta-wise

2 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Directorul Tomoiaga a facut un gest de mare corectitudine si noblete sufleteasca (dar si foarte riscant) dand mamei lui Ioan Ilban banii de bursa, sositi dupa ce acesta fusese arestat de Securitate in august 1948.

  • In perioada 1945-1949, eram si eu elev la „Liceul Dragos Voda” ( mai apoi „Filimon Sarbu” !) din Sighet, deci am avut onoare sa fiu elevul ilustrului Profesor si Director, Mihai Tomoiasga, la clasa noastra predand o perioada l. romana; atunci, un timp, l. latina era predata de Parintele Gogea, doctor de Roma, care intretinea si spiritualitatea in clasa, in scoala. Imi placeau extrem de mult felul in care se preda acest important obiect, in renastere si revenire din asuprire, in acele vremi, se poate spune. In clasa era multa liniste si calm, o atmosfera deosebit de placuta, respectuoasa, o activitate literara printre adolescenti. Ne placea vorba dansului blanda, timultoasa in acelas timp, prin care expresiile, poeziile, analizele scriitorilor nostri, prezenti in programa scolara, curgeau placut, randuri, randuri umpland paginile. Interventia soneriei la sfarsit de ora, venea cu sunetul ei strident, neasteptat si
    neplacut.
    Imi placea mult matematica, care-mi era parca prevestita, dar, in acel timp, l. romana si matematica erau pentru mine la egalitate, in ascultare, in placere si notare, tocmai din motivele mentionate. Spre sfarsitul carierei dansului ne-am intalnit la liceul din Viseu de Sus, atunci ca si „colegi”, eu ajungand pe o catedra de metematica la acest liceu, dupa mult sbucium.
    Mai amintesc de un eveniment, pe care-l vad si aud ca si atunci, dupa atata timp. La sfarsit de an scolar, liceul romanesc si liceul maghiar prezentau programe artistice deosebit de frumoase, manifestari de adolescenti, mult
    gustate de public. Desigur, manifestarile erau mult aplaudate, de catre elevi, simpatizanti, public, uneori depasindu-se masura : se aplauda si se scotea de f. multe ori pe scena aceeasi formatie si cand, totusi, aparea pe scena o formatie de la celalalt liceu, se fluiera, se perturba programul. Pentru ca s-a repetat, s-a tras cortina, a aparut de dupa aceasta Dir. Mihai Tomoiaga, care a cerut liniste si ordine spectatorilor, a atentionat coordonatorii formatiilor exuberante si a incheiat interventia cu o fraza eficienta, pe care o retin cuvant, de cuvant, dar pe care nu o pronunt; nu este nici acuma potrivita, asa cum nu a fost probabil nici atunci si dansul a beneficiat de observatiile vremii. A fost un domn plin de respect, de onestitate si demnitate. Omagiu si Binecuvantarea Domnului sa fie cu dansul !

oferta-wise