31 decembrie e poate ziua în care v-ați obișnuit să ascultați ce are de spus Antoine despre anul care a trecut, despre ăl ce va să vie și să citiți una dintre confesiunile lui (că știm deja că are multe). Dar dacă vrem să intrăm într-un nou an diferit, atunci să-l terminăm pe cel vechi într-un mod diferit. Așa că azi Antoine va tăcea. Nu e el prea împăcat cu acest gând și, dacă e să fiu sinceră, nici eu nu sunt. E greu să fii vulnerabil. Învăț asta de 21 de ani și nu mă aștept să termin acest proces al învățării în 2025. Dar cum speranța-i cea mai mare glumă, cine știe ce aduce anul?
Azi voi transmite direct eu mesajul. Greu de crezut, nu? Avantajul celui care scrie e că adesea se poate ascunde în spatele personajelor pe care le creează și așa poate spune tot ce îi trece prin minte. Dar atunci când ființele creionate dispar din peisaj, parcă e mult mai greu să scrii, nu pentru că împreună cu ele ar pleca și asumarea, ci pentru că îți e frică. De ce? Răspunsul la această întrebare nu-l am nici eu. Dar cu frica în sân și locul 42 ocupat în tren, scriu.
2024… Să întreb dacă a fost greu sau ușor e ca și cum aș aștepta răspunsul la Ce vrei să te faci când vei fi mare?. Să încerc să aflu dacă l-am repeta ar fi o dovadă de imaturitate. Să fac un tabel în Excel în care să scriu bucuriile și supărările, ar fi prea superficial. Și atunci, cum se analizează un an? Prin clipe.
2024 a fost format din momente și, ca în matematică, rezultatul obținut e suma lor. Diferența e că-n viață nu există rezultat corect, ci doar un etalon spre care să apreciem termenul de după egal.
Anul acesta a deschis de multe ori Cutia Pandorei, dar de fiecare dată ne-am străduit să o închidem înapoi. Și, cum ne așteptam, ne-a ieșit. Am răsuflat ușurați și am mers mai departe până la următorul episod care ne forța din nou puterea. Am trecut cu bine și peste acesta că orice-ar fi suntem români, ne descurcăm. Doar că momentul de prea plin e inevitabil, ce facem după răsună de prea multe ori și planul de rezervă, la fel ca-n fiecare an, rămâne la stadiul de titlu.
Însă nu aș vrea să citiți prea mult despre ce a fost, deoarece ați trăit pe propria piele, ci despre ce va fi, despre cele 365 de pagini care nu sunt goale, așa cum ne amăgim. Pentru că pe fiecare dintre ele e scris sau chiar mâzgălit cel puțin un punct. Restul paginii e plin de necunoscut, într-adevăr, dar farmecul e că unele lucruri le știm din start, iar asta ne oferă o fărâmă de credință că nu o să cădem în gol.
Să încep cu primul. Oamenii. Împărțim cu ei toamna și iarna, cele 8 ore la serviciu și vacanțele, traseul cu autobuzul sau chiar serile când îi vedem dincolo de ecran. Oamenii- punctul tare sau slab al existenței noastre, dar cu siguranță elementul ce nu va dispărea niciodată, deoarece dacă am fi ultimul om de pe pământ, tot va exista un Mic Prinț care să ne facă drumul prin pustiu mai ușor. 2025 cu siguranță nu se va zgârci să ne învețe că unii vor veni neașteptat, alții vor pleca atunci când e momentul sau poate atunci când ne vor învăța lecția și câțiva- ei bine câțiva nu vor pleca niciodată. Dar noi să nu ne zgârcim în a-i iubi, oricât ne-ar arăta noul an că oamenii sunt atât de cruzi pe cât sunt de creativi.
Apoi – valorile și principiile. Nu se șterg la final de an și ce bine că e așa! Indiferent de luna din calendar, calitatea nu-i păcat, iar lucrurile mici trebuie făcute cu dragoste mare. Mai întâi e ceea ce ne unește, apoi ce ne diferențiază. Și, cel mai important, nicio zi nu schimbă pietrele de temelie și nici nu întoarce spatele noului. Cheia? Echilibrul…
La trecerea dintre 23:59 și 00:00 nu rămân în urmă abilitățile și priceperile tocmai ca momentul potrivit pentru lecția de evaluare să nu ne prindă nepregătiți. Și dacă stăm să analizăm mai atent, mai multe sunt lucrurile care rămân decât cele care se schimbă. Cu această concluzie și alături de cel care e constant dintotdeauna și pentru totdeauna, să scriem cu încredere toate paginile ce vor urma și să nu ne fie frică niciodată să tăiem și să o luăm de la capăt. În toată această trecere, noi să nu ne întrecem și nici să nu ne trecem, ci doar să petrecem curat, frumos și cinstit!
Să fie anul întrebărilor mai mult decât cel al răspunsurilor. Anul pașilor mici, nu al săriturilor în lungime. Anul credinței în ciuda îndoielii și al prieteniei între oameni cu atâtea diferențe. Anul scopurilor, nu doar al TO DO-urilor și calmului chiar și în mijlocul haosului. Anul momentelor prețuite, nu al zilelor uitate. Anul organizării și al planificării, nu doar al spontaneității. Anul familiei și, în special, anul în care nu frica domnește nici atunci când pare că nesiguranța ia cu asalt tronul, ci pacea. Să fie anul… atât! Ne descurcăm noi cu el oricum ar fi!
Cu drag spre un ‘nainte fix așa cum trebuie să fie,
Gabriela Mich
P.S. Antoine tace doar azi. Revine el în forță cât de curând și deja are o întrebare la care caută răspunsul De ce să iei viața la pas singur când în autobuz sunt câte două locuri?
P.P.S. Aceste gânduri și o bună parte din cele care vor urma, le veți găsi pe blogul meu. Să fie anul scrisului, zic!
P.P.P.S. Zâmbiți mai des; nu face rău nimănui! Și credeți! Se pot întâmpla multe într-un an!
Un text minunat și o analiză profundă a vieții, presărat cu urări de bine și frumos, de speranță într-un viitor strălucit.
Dacă oamenii ar fi conștienți de puterea interioară pe care o au, de puterea fiecărui gând, sentiment, emoție, de fiecare cuvânt spus, și-ar alege mai atent stările in care își petrec zilele și mai ales cuvintele rostite în fiecare zi.
Cutiile Pandorei se vor deschide din ce in ce mai des începând de anul viitor, pentru că sufletul fiecăruia dintre noi va lua controlul din ce in ce mai mult asupra minții, sau mai bine zis vor coopera mai des.
Alegeți din inimă în orice domeniu al vieții dumneavoastră, pentru că inima știe drumul cel mai bun pe care trebuie să-l urmați și călcați pe ușă în fiecare dimineață cu sentimentul de încredere că toate dorințele puse din inimă vă sunt deja împlinite. Dumnezeu așteptată să avem încredere în noi așa cum El are in noi. Suntem copii Lui și egalii lui. Suntem esență divină cu o putere extraordinară .
Numai bine și autobuze pline in anul ce vine:)
Ionița N.