În perioada 23-25 noiembrie 2018 au avut loc în Apșa de Jos, raionul Teceu, regiunea Transcarpatia din Ucraina, la 11 km de Sighetu Marmației, mai multe activități care marchează anul Centenarului și pentru românii din dreapta Tisei. Printre evenimente trebuie să amintim Seminarul Internațional „Patrimoniu Identitar Comun – Casa Memorială Ilieș Filip” și Simpozionul Internațional „Mari personalități din Trasncarpatia, Ucraina”, inaugurarea Casei Memoriale Ilieș Filip, lansarea cărții „Mari personalități din Transcarpatia care au contribuit la promovarea culturii românești, Ucraina,”, volumul II, publicată în cadrul proiectului derulat de Uniunea Regională a Românilor din Transcarpatia „Dacia” și finanțată de Ministerul Pentru Românii de Pretutindeni. Coordonatorul proiectului, Ioan Botoș, este și președinte al Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia „Dacia” și director al Muzeului de Istorie și Etnografie al Românilor din Transcarpatia, Ucraina. Au participat invitați din România, Ucraina și Republica Moldova.
Românii din dreapta Tisei, aflați la o mică distanță de Sighet trăiesc în afara frontierelor României simțindu-se, majoritatea, români. Hazardul istoriei a făcut ca 4 localități să rămână lăsate pe dinafară, influențând nu numai destinul unei comunități ci și destine personale: Apșa de Jos, Apșa de Mijloc, Biserica Albă și Slatina. „Ne apropiem de o sută de ani de când românii din partea dreaptă a Tisei trăiesc în afara granițelor României, dar cu sufletul sunt îndreptați către neam, către limba română”, spune Ioan Botoș în prefața cărții „Mari personalități din Transcarpatia, Ucraina.”
Am simțit, cât timp am fost prezentă, o bucurie și o tristețe. O bucurie că românii, frații lor, nu îi uită și o tristețe pentru că nu au loc în viața lor. Am intrat într-o biserică ortodoxă. Preotul vorbea în ucraineană, oamenii de lângă mine în română. La seminar s-a vorbit în limba română și tot așa s-a și cântat. Melodiile tradiționale cu zongoră și ceteră care totuși sunau puțin diferit. Dar numai puțin. Cât să-ți amintească despărțirea, cotitura pe care destinul lor a făcut-o la un moment dat fără să vrea, obligat de circumstanțe. Nu scriu acest articol ca un istoric. Un istoric ar explica punctual de ce este așa. Eu doar vreau să punctez suferința difuză și dorința profundă a unor oameni calzi și primitori care vor să trăiască în familie, nu în afara ei. Trăiesc mai simplu. Fără atâtea dileme, bucuroși de întâlnire, întâmpinându-te cu bunătate și căldură. S-a cântat pentru sufletul românesc. O mână de oameni, multă solidaritate și o serioasă doză de umanism. Două zile cât am stat acolo, nu s-a discutat despre titluri și bani. S-a discutat despre suflet, limba română, frați, „românii noști”, cărți scrise în limba română, poezie, s-a recitat în limba română și tot ce s-a făcut s-a făcut din suflet.
M-am simțit foarte bine iar când am plecat după două zile, am avut impresia că eram cu toții niște prieteni buni care se despart pentru puțin timp urmând să se reîntâlnească în curând. Și mi-am dat seama că ei își doresc doar puțină solidaritate. Pentru că vorbesc în limba română și tot în limba română gândesc, pentru că sunt români. Am simțit legătura, am simțit afecțiunea și emoția. Iar d-nul Ioan Botoș, cel care a organizat activitățile, precum și soția dumnealui, Ileana Botoș și toți ceilalți români din dreapta Tisei sunt niște oameni extraordinari, i-am simțit în aceste două zile mai mult românii mei decât pe cei de acasă, din orașul meu, Sighetu-Marmației.
Autor, prof. Crina VOINAGHI
Felicitari !
Sunt fratii nostri,ei nu au nici o vina ca hotarul pus dictatorial,i-a lasat in afara tarii!Ei sunt romani si asa vor fi intotdeauna,ei isi iubesc mult patria-mama,vin des in ea sa-si sarute glia stramoseasca,vin ca la ei acasa,iar noi mergem ca la fratii nostri,ne bucuram impreuna ca suntem romani si nu in ultimul mod,ca suntem si maramureseni,Ne iubim portul,traditia,slova si graiul romanesc,ne iubim cantul si jocul maramuresan care rasuna si-n stanga,si-n dreapta Tisei,ce de zeci de ani ne poarta lacrimile despartirii!Si eu am fost acolo de mai multe ori,am simtit ceva special,am simtit romanismul care razbate peste tot,m-am simtit ca si acasa,la o aruncatura de bat peste apa care ne desparte.Acele 4 sate si nu numai,creeaza un loc mirific romanesc,un loc in care te duci si dupa ce cunosti ospitalitatea romanilor de „dincolo” nu ai cum sa nu te reintorci!Ei sunt in alta tara,noi suntem,intr-una apropiata lor dar suntem cu toti romani maramureseni,ce iubim Romania si dulcele grai romanesc!Noi suntem ei,ei sunt noi,intr-un cuvant urmasi ai dacilor liberi ce din veci am fost pe-aceste meleaguri si nu ne-am vandut tara si nici limba romaneasca!
Traim cu gandul,ca odata vom ajunge sa fim impreuna si nu uitam,ca si ei,din dreapta Tisei,alaturi de fratii de dincoace,maramureseni,cu totii am fost si-am hotarat ca vrem cu Tara muma,si-n Centenar vedem Unirea Mare,a intregului neam ROMAN!