Actualitate Editorial Illuminati

Cum resimțim noi, elevii și studenții, criza Coronavirusului la Sighet? (autor, Gabriela Mich)

foto: Ion Mariș
image_printPrinteaza
Gabriela Mich

Heal the world
Make it a better place
For you and for me
And the entire human race.

În ultimele zile am tot fredonat aceste versuri. Nu mă întrebați de ce… nici eu nu știu. Or fi frânturi de suflet, cuvinte ce se potrivesc ca într-un puzzle în aceste clipe sau doar am avut timpul necesar să îmi aduc aminte vremurile demult apuse? TIMP… iată un cuvânt extraodinar. Sună melodios a succes, libertate, putere, pace, dreptate, plăcere, răbdare căci, mai devreme sau mai târziu, le oferă pe toate. Da, așa e: totul ia timp și timpul ia tot.

2020, acum e timpul tău! Oprește-te, te rog! Vreau să cobor!

Sau poate nu…

Nici eu nu știu ce vreau!

Te-am rugat să fii un an cum n-a mai fost și văd că m-ai ascultat, dar nu m-ai înțeles! Sau poate eu n-am știut exact ce am cerut… Mă iartă că mă adresez ca unui prieten, dar știu că cel care te-a creat și a îngăduit să te întâlnesc e Prietenul meu. Trăim vremuri tulburi, doar atât ți-aș putea spune. Experiența e un profesor valoros, dar, dragă 2020, prea ne-ai experimentat în primele 3 file. Nu știu ce va urma! Sper doar să fie bine sau măcar să facem noi să fie bine pentru cei din jur! Drumurile nu sunt întotdeauna pașnice, dar mereu se ajunge la destinație.

În aceste zile ne luptăm cu vreo patru-cinci dușmani nevăzuți. De unul din ei ne lovim zilnic fie că plătim facturi, deschidem televizorul sau așteptăm să punem multitudinea de produse pe casa de marcat, deoarece (glumind) din VIRUS a devenit vedetă. Celălalt e mult mai dur… se numește FRICĂ, pentru că, la fel cum anticipa Honore de Balzac, moartea ne omoară o singură dată, fricile în fiecare zi. Și ultimii trei, dar nu cei din urmă, se numesc ATOTȘTIINȚĂ, CRITICĂ și INDIFERENȚĂ! Ei bine, când se adună acești patru prieteni spunem că nu poate ieși decât dezastru. Și dacă ne înșelăm? Dacă în tot acest tărâm al lacrimilor răsar și câteva flori? Putem afla acest lucru doar cunoscându-ne inamicii.

1. FRICA

Când simțim că pământul de sub noi se clatină, ne panicăm! Și nu doar că ne panicăm, dar realizăm și scenarii pentru filme SF demne de Oscar. Dacă ar fi să asociez frica- inamicul nevăzut- cu ceva din lumea materială cred că aș alege anestezia. Pur și simplu în acea perioadă de anesteziere a tuturor simțurilor și gândurilor, uităm că totuși respirăm… Chiar și în acel moment putem găsi o modalitate de a merge mai departe. Ușor de spus, dar cu practica ce facem? Ei bine, aici nu vă pot ajuta, ci vă pot da doar un sfat: Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul? Aveți grijă de cugetul vostru și în vremuri de pace, și în vreme de război.

2. ATOTȘTIINȚA, CRITICA și INDIFERENȚA

Să judeci oamenii pentru cum reacționează în stare de frică e inuman.
Să te uiți și să nu faci nimic e feroce.
Dar să stai pe margine și să dai sfaturi de care nici cei din prima linie nu au auzit este absolut catastrofal.
Da, trăim vremuri ciudate, dar dacă fiecare persoană oscilează între a fi mare virusolog (dar fără cunoștințe), sociolog, speaker motivațional sau critic, cu ce îi ajutăm pe cei din jur? În viață e o regulă simplă: dacă știi să faci ceva, fă. Dacă nu, lasă pe altul. Avem nevoie și de zidari, și de medici, și de profesori, și de vânzători pentru a construi o societate. Fiecare are rolul său așa că hai să îl facem cum știm noi mai bine.
Ai verificat sursa de unde ai aflat informația? Dacă da, spune-le și altora ce ai descoperit.
Ești sigur de afirmația pe care vrei să o faci? Îi va ajuta pe cei din jur sau doar îi va alerta?
Doar prin cunoaștere, autodisciplină, înțelepciune și verificarea informațiilor vom putea pune capăt acestor trei dușmani nevăzuți, dar extrem de vicleni.

3. COVID-19
Deși l-am lăsat la urmă, în această perioadă el este cel mai important. Nu-mi voi da cu părerea nici de apariția sa, nici de cum gestionează autoritățile problema și nici de ce ar fi putut fi făcut pentru a reduce răspândirea. Nu acesta e scopul meu, ci îmi doresc doar să vă determin să descoperiți acele flori de pe tărâmul de lacrimi.

Zilele trecute aflasem că Lee Ann Womack cânta Când ai de ales între a te așeza sau a dansa, sper că vei dansa. Ei bine, dacă chiar vrei să dansezi, fă-o în casă. STAI ÎN CASĂ este și apelul meu. Ce poți face? Reflectă, privește, trăiește, ascultă. Nu deschide doar fereastra pentru a aerisi camera, ci și ușa inimii tale. Contaminează-ți viața cu încredere, speranță, compasiune, empatie. Descoperă-ți valorile! Reorganizează-ți drumul vieții! Ia o pauză de la toată agitația fabricată și fă din în casă – acasă – locul unde te redescoperi. Petrece timp cu părinții (cu siguranță îți era dor să stai cu ei de vorbă măcar un ceas)! Pictează, învață, cântă, citește, vizionează filme/seriale/documentare, scrie, gătește, dezvoltă o nouă pasiune, apucă-te de lucrurile pe care le-ai tot amânat și lista poate continua! Învață să fii responsabil!

***

Cum resimțim noi – elevii și studenții – criza Coronavirusului? Haide să aflăm!

Ei bine, având în vedere că acest virus domină totul, nu prea putem face altceva decât să sperăm. Să credem că totul se va termina în cele din urmă, că vom avea parte de un viitor cât mai bun. În acest moment, e important să avem gânduri pozitive și să avem grijă de sănătatea noastră. Cât despre timpul liber, prefer să citesc, să mă închid în lumea imaginară a cărților, să captez fiecare aventură a personajelor. Pe scurt, să uit de tot negativismul. (Alina Pop, clasa a IX-a, CNDV)

***

Situația actuală nu este o scuză pentru a stagna procesul de învățare. Această perioadă, în care recomandabil este să rămânem în locuințele noastre și să limităm interacțiunile cu persoanele pentru a preveni răspândirea virusului, nu trebuie lăsată să treacă pur și simplu. Elevii și studenții nu trebuie să se oprească din a învăța cel puțin un lucru nou zi de zi, doar pentru că s-au închis instituțiile de învățământ. Mereu vor fi diferite modalități prin care tinerii pot să învețe în plus, să își formeze o multitudine de cunoștințe. Acum trebuie să fie căutate mai mult site-urile care la început pot părea plictisitoare, dar oferă informații care sunt utile pe o perioadă îndelungată de timp. Din păcate, poate că nu toată lumea înțelege că mai productiv este cititul unei cărți decât încercarea unui nou joc lansat acum câteva zile. Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu trebuie să avem parte de distracție, dar important este să găsim această balanță dintre cunoaștere și distracție. Sfatul meu ar fi acela că noi trebuie să rămânem deschiși oricăror oportunități care ne duc mai aproape de cunoaștere. (Erik Szekely, clasa a X-a, LTM)

***

Din punctul meu de vedere există atât o parte bună, cât și una rea. Partea bună ar fi că poți să realizezi lucruri pe care în mod normal nu prea mai aveai timp să le faci, să iei o pauză de la toate problemele și să îți folosești timpul atât în folosul, dezvoltarea, relaxarea ta, cât și ca timp de calitate petrecut cu familia. Partea mai puțin bună e cea în care e posibil să se prelungească semestrul și să dam examenele pe timpul verii, când e cald și e foarte greu să înveți; când îi vezi pe toți că se distrează… și tu trebuie să-ți dai examenele, deoarece nu mai ai norocul să se întâmple ceva care să le amâne. Cu toate că se recuperează din cursuri și seminarii online, nu știu dacă se poate face chiar tot și asta ne îngreunează puțin situația… (Sorina Stan, Facultatea de Business, Cluj-Napoca)

***

„Norocul nostru că avem o pauză de la școală” am putea spune, însă, cu multă sinceritate, mă simt pierdută, de parcă m-am rătăcit într-o pădure cu mii de copaci. Mă simt constrânsă de situație să fiu mereu pregatită de ceea ce e mai rău, chiar dacă de multe ori mi se pare ireal totul. Conștientizăm prea puțin adevărata dimensiune a gravității unei pandemii, despre care se discută pe plan global, însă de câte ori o văd pe mama, revin cu picioarele pe pământ și-mi dau seama că e o treabă mult mai serioasă decât am avut impresia. Uneori mi-e greu, ea fiind medic, iar eu știind mai multe decât aș vrea să aflu, alteori, primesc prea puține răspunsuri la întrebările puse. Dar încep să mă adaptez, în majoritatea timpului încerc să mă focusez pe alte lucruri, să descopăr pasiuni de care nu aș fi avut timp pe parcursul anului școlar: să citesc cărți sau să vizionez filme care să aibă un impact asupra mea. Nu-mi place când nu am atribuții, mi se pare că nu am niciun scop. Mă deranjează faptul că nu pot să mă mai întâlnesc atât de mult cu cei apropiați mie, însă ceea ce pot face este să trasmit iubire digital. E important să fim alături unii de ceilalți, chiar dacă e la distanță; e important să ne readucem aminte că este o perioadă care se va ameliora și va trece, încet, repede, dar va trece. Astfel, pe de o parte, sunt afectată de situație și mă simt tristă, dar pe de altă parte, mă simt în siguranță și știu că atâta timp cât am o igienă corespunzătoare acestor condiții și rămân acasă, totul va fi bine.  (Giulia Șofron, clasa a IX-a, CNDV)

***

Aș începe prin a spune că suntem părtașii unei vremi tulburi. În ultimele zile suntem înconjurați de un haos exterior, care, dacă nu suntem atenți, ne acaparează. Peste tot în jurul nostru, atât în viața reală, cât și în lumea mass- mediei se inoculează ideea de panică. Nu ar trebui să o luăm atât de drastic, dar nici să cădem în extrema cealaltă: „nouă nu ni se poate întâmpla nimic”. În astfel de vremuri a rămâne calm, lucid și cu o minte sănătoasă, cred că ar fi cel mai mare plus. Dacă tot cu acest virus și cu această măsură de protecție care a fost luată, aceea de a sta în casă, deși știu, vremea călduroasă parcă a devenit o tentație pentru unii, parcă înadins dorind să ne necăjească, am putea folosi acest timp pentru a ne cunoaște și a petrece mai mult timp cu noi înșine, cu familia și cei dragi, a petrece mai mult timp în preajma cărților pentru că, cu o carte bună și o cană de ceai cu lămâie, noțiunea timpului este dată uitării. Să petrecem acest timp frumos, gândindu-ne și la ceilalți, recuperând acele zile în familie de care până acum eram obligați să ne lipsim, din cauza lucrurilor banale, lipsite de valoare. Hmm, a cam venit timpul să mă reîntorc la cărțile mele, care mă așteaptă să le devorez .Oh, da! Să nu uităm și de celebrul timp pentru seriale. Aveți grijă de voi și spor în toate! Și nu uitați să vă căutați liniștea indiferent cât de mare va fi haosul exterior, pentru că haosul interior este cel care învinge bătălia întotdeauna, iar noi, înainte de toate ar trebui să ne lipsim de haosul interior, să strălucim prin noi înșine. (Andrada-Lacrima Grad, clasa a XI-a, CNDV)

***

Pandemia asta năzdrăvană mă privează de unele evenimente/ persoane dragi sufletului meu. A venit pe nepregătite. O iert, pentru că mi-a oferit pe de altă parte timp pentru mine, timp pe care poate de una singură nu mi-l rezervam. Cu siguranță e o lecție ce trebuie învățată: autodisciplina. E o perioadă de har, când am primit timp în plus. Știți voi… acel timp pe care nu ți-l faci niciodată. Îmi place să cred că lumea se străduiește în jurul meu ca acestea să se termine cât mai curând. Deci și eu voi sta acasă. „Valoarea unui lucru creşte proporţional cu greutatea obţinerii lui.” – Thomas Mann. Îmi vor fi toți și toate mai dragi când vor reveni lucrurile la normal. Din toate avem ceva de învățat. (Raisa Semeniuc, clasa a XI-a, CNDV)

 

***

Cum resimte Terra criza aceasta?

După mult timp, pământul respiră! În unele părți ale lumii se poate privi adevăratul albastru al cerului, nu cenușiul cauzat de fum. În altele s-a rostit un STOP hotărât avioanelor, croazierelor, mașinilor, poftelor de lux… Și da, există frică, izolare, boală, suferință și chiar moarte. Dar nu trebuie să dispară iubirea! Acesta e momentul s-o facem să renască. Trecând peste această tragedie care ne face pe toți să ne întristăm, probabil că Terra ne-ar spune că e mândră de umanitatea de care dăm dovadă. Poate nu ne-am numărat printre cei care au făcut cumpărături pentru alții, au cântat pe balcoane sau au trimis mesaje motivaționale, dar dacă am fost disciplinați și responsabili, dacă ne-am gândit de două ori înainte să ieșim din casă și am respectat normele de protecție, e mai mult decât suficient. Speră! În final, totul va fi bine! Și această încercare e tot o binecuvântare.

Cum resimt eu criza?

Aș minți dacă aș spune că nu îmi e dor de unele persoane sau evenimente. Da, îmi e dor de multe: de forfota de pe stradă, de poveștile auzite prin cafenele, de școală, de activitățile de voluntariat, de prieteni. Dar dacă vreau binele comun EU STAU ÎN CASĂ. Și chiar nu mă plictisesc. Ce poate fi mai frumos decât să știi că ai timp pentru tine? Ce fac în tot acest timp? Citesc… Iar când simt că deja e prea mult, mă uit la filme, desenez, planific, învăț, scriu, mă ocup de treburi casnice. Și dacă nu mai am nimic de făcut, nicio problemă… vorbesc cu mine și cu El; mă descopăr și mă redescopăr!

Haideți ca în următoarea perioadă să alegem înțelept pentru noi, pentru familie, pentru prieteni și pentru toți cei care sunt în prima linie a salvării. Nu e nicidecum ușor, dar împreună vom reuși! Fie că ești elev și stai acasă, bătrân sau un om preocupat de munca sa, fii prudent! Fă tot ceea ce îți stă în putință ca să te protejezi!

Ce știu eu cu adevărat e că acum avem timp! Hai să-l petrecem altfel! Vă provoc! Cu toată viteza înainte spre ceea ce e frumos! Vă salut, dragi sigheteni, că de îmbrățișat nu pot (vremurile tulburi cer soluții drastice)!

Gabriela MICH
Clasa a XI-a A, C. N. „Dragoș-Vodă” (CNDV)

foto: Ion Mariș

oferta-wise

7 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Frumos text! Felicitari! Dar cred ca puteati fredona ceva mai romaneste! Iata un text pentru o viitoare meditatie: Arsură
    (din vol. Umbria, 1971)

    Carnea mea toată este o lumânare
    Dar eu sunt flacără într-un cer străveziu
    Ca păsările mort
    Voi cântări mai mult decât viu.
    Ochiul arzând se hrănește din ceară
    Și face un strop de rouă fierbinte
    Odată am știut să zbor, odată,
    Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.
    Trupul meu întreg este o lumânare
    După ce se va fi scurs toată în țărână
    Și flacăra se va topi în albastru
    Veți mai simți o arsură pe mână.
    Adrian POPESCU

    • Vă mulțumesc din suflet! Cu siguranță voi ține cont de sfatul dvs! Arta românească chiar trebuie promovată, deoarece nu e doar frumoasă, ci unică, specială. 🥰 Chiar îmi vin în minte versurile lui Adrian Păunescu din „Aceasta-i tema”:
      „Aceasta-i tema noastră pentru soartă
      C-un scris umil, din ce în ce mai mic,
      Să facem numai artă pentru artă
      Convinși că suntem nimeni și nimic.”

  • Ganduri excelente si bine venite in spatiul sighetean si nu numai, care exprima maturitate si optimism, in aceasta lupta, pe care suntem obligati sa o ducem si dorim sa o si castigam, cu cat mai putine pierderi, in fata unui dusman atat de agresiv si pervers. E bine ca aceste manifestari optimiste, de lupta si curaj, sunt exprimat de tineri, de elevi si studenti, generaria noastra de maine.
    Este foarte bine marcata prudenta necesara, prin aceea „izolare” acceptata, autoimpusa si obligatorie, de a ramane in casa, dar… „acasa”. Cu alte cuvinte,
    „absenta de pe afara”, nu exclude activitatile si preocuparile lor „obisnuite”, sub o alta forma, de solidaritate , dragoste si cooperare in aceasta grea lupta, prin mijloacele tehnice de azi, atat de performante, fara o atat de mare abatere de la cele obisnuite, evident, cu o oarecare stirbire, intr-un vizibil nefiresc.
    Se foloseste in articol, destul de accentuat, notiunea de TIMP, care ne ofera de toate, mai devreme sau mai tarziu : libertate, putere , pace, placere, dreptate, rabdare s.a. Dar aceasta interpretare trebuie privite doar ca o exprimare figurativa si nu intr-un sens strict. Il priveste oarecum cu prietenie : Anul 2020, acum e timpul tau ! Opreste-te, te rog ! Vreau sa cobor !…
    Timpul insa este o entitate filozofica, conventional introdusa, nepalpabila, asociata spatiului real tridimensional si a fost si el inzestrat cu trei dimensiuni : trecut, prezent si viitor, in aceasta ordine sau in ordine inversa, indusa de relativitatea miscarilor in spatiu. Asa, de exemplu, daca stai intr-un tren in stationare si altul, se deplaseaza, spre inainte, daca nu ai alte repere fixe in jur, poti avea impresia ca acel tren sta pe loc si al tau, stationar, se deplaseaza in sens invers. Luna se invarte in jurul Pamantului, un adevar si noi avem impresia falsa ca si Soarele se invarte in jurul Pamantului.
    Timpul s-a introdus, conventional, pentru a urmarii durata atator evenimente terestre, in spatiul concret, real, durata vietii insasi. El este specific fiecaruia, de cand se naste, pana trece in vesnicie, il urmareste ca o umbra si-i exprima lungimea propriei vieti. Nu este universal pentru toti, de aceeasi lungime, sau aceeasi scurtime si nu se manifeste pentru toti deodata, asa cum este spatiul, care te primeste fizic, pe oriunde, oricand poti, este acelas pentru toti. Dar pentru aceasta, in timp s-au introdus anumite jaloane, tot conventional, unitati de masura : secunda, ora.. luna, anul secole ,milenii, luna de luna…, ani lumina, pentru a putea evalua vremea si durata producerii anumitor evenimente in spatiul terestru, legate de viata sau dinafara ei.
    Multime de evenimente se produc in spatiul concret, legate sau nelegate de viata, se produce viata insasi, iar timpul nu le produce ci le evidentiaza, le da durata, marimea, momentul producerii lor, lungimea lor, ne spune cand trec, cand sunt prezente si le prefigureaza in viitor. Omul este prizonier prezentului, el nu poate calatori nici in trecut, nici in viitor, decat imaginativ, nu-si poate dubla tripla existenta, sa fie in diferite locuri deodata, intr-un anumit reper de viata.
    Anul 2020 are o lungime enorma si se pot intampla multime de evenimente doar de azi pe maine si multe, prefigurate chiar maine, pot sa nu ajunga la noi, din diverse motive, sa nu se realizeze.

    • „Omul este prizonier prezentului, el nu poate calatori nici in trecut, nici in viitor, decat imaginativ, nu-si poate dubla tripla existenta, sa fie in diferite locuri deodata, intr-un anumit reper de viata.”
      Cât îmi place această afirmație! Da, omul poate trăi numai în prezent, dar poate învăța din trecut pentru a ști ce să facă/să nu facă în viitor.
      Într-o clipă se pot schimba toate în bine. Anul 2020 e lung, obositor, dar frumos, deoarece acesta e momentul în care mai putem schimba ceva.

  • Felicitari, domnisoara Gabriela, de felul cum ai interpretrat cele spuse de mine, referitor la frumosul tau articol publicat, in contextul actual atat de dusmanos noua. Ai perfecta dreptate in exprimarea necesitatii de calatorie in timpul trecut si cred ca o face fiecare deseori, pentru a-si face corectii de comportarte in viitor in ce a fost rau, gresit si a-si amplifica ceea ce a realizat bine, daca se vrea si este o persoana constructiva. Am un articol intitulat „Timpul”, dar nu l-am trimis spre publicare, crezand ca nu e momentul psihologic potrivit, dar cred ca totusi am sa-l transmit si Redactia o sa decida daca-l vor publica. Acolo privesc detasat lucrurile, cu tot ce se asterne peste el (peste timp) si care marcheaza prezenta, durata desfasurarii evenimentelor de viata. Corectiile adunate din trecut, se asociaza cu necesitatile prezentului si se concretizeaza in proiecte, asteptari din viitor, care pot sa vina, sau sa nu vina spre tine in realizare prezenta. Din viitor, pot veni spre tine , in realizare si alte lucruri, intamplatoare sau facute de altcineva si care, la fel, pot fi si oprite, inainte de realizare, din diverse motive. Trecutul oricui nu este mort, nu poate fi abandonat, el tine de viata fiecaruia, „traieste”, nu i se poate nimic sterge, nu se poate nimic adauga la ceea ce a fost si se completeaza doar cu alte secvente de trecut, traite mai apoi, imbogateste „ranita” la purtator. Vitorul este un proiect de viata, o asteptare, care isi aduce proiectele incredintate spre laboratorul prezentului, unde se consuma, cele care sosesc (cate nu se pierd pe drum!) si apoi, consumate, le trimite in evidenta aceluias trecut, care se tot imbogateste, mereu. Prezentul este portita trecerii viitorului spre trecut si el este format din secvente, din instantanee, foite infinite si foarte subtiri de timp. Cand spui ca in prezent citesti o carte in 2 volume, nu cred ca te exprimi corect, pentru ca atunci cand esti la al doile volum, primul apartine trecutului, cand citesti a doua pagina, al doile cuvant, primele apartin trecutului, au fost citite. Prezentul nu dureaza nici macar timpul cat ai spune „prezent”, pentru ca acesta este format din mai multe litere, fiecare cu vocalizare ei si nu le poti ingramadi pe toate la un loc, intro existenta simultana. Tot la fel, este cred gresit sa spui: peste cateva zile voi face…., pentru ca e mult de azi pe maine si cate nu se pot altfel intampla; viitorul este o asteptare: mainele, de mai incolo, va veni sau nu va veni spre tine, mai incoace, unde esti si tu nu poti merge tu spre el (decat imaginativ); de aceea viitorul este o asteptare.
    Te las acuma, e prea multa filozofie, dar, lasandu-le deoparte, te felicit inca odate pentru gandirea si exprimare frumoasa si corecta privind desfasurarea evenimenteor, intr-o perioada lipsita de calm, daca dorim sa fim sinceri.

oferta-wise