Sâmbătă, 26 septembrie 2026, a treia zi a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet (cel mai vechi festival din țară – ediția 53) a fost divizată în două etape. Una desfășurată la Muzeul Satului Maramureșean, unde – din păcate – n-am putut participa și a doua, „Serile de la Desești”, locul unde Nichita Stănescu a poposit și a rămas, fiind „adoptat” de sat prin priceperea celor care, pornind de la o idee îndrăzneață, au transformat natura, frumusețea locului în Poezie.
Vremea a fost plăcută, o toamnă „ornamentată” cu roadele pământului și cu laurii premiilor acordate, iar participanți la festival (invitați și premiați) împreună cu grupul de scriitori din PEN Club România și Republica Moldova s-au integrat perfect „ritualului” pe care-l respectă ad literam poetul Gheorghe Pârja: slujba de pomenire la Biserica monument UNESCO din Desești, reculegere și rugăciune la mormântul părinților poetului Gheorghe Pârja și întâlnirea din grădina casei părintești, acolo unde se decernează premii și se povestesc întâmplări cu Nichita și cu cei care s-au bucurat de cele 47 de ediții ale „evadării” din Sighet.
Există locuri sacre în care poezia nu se citește, se respiră și… inspiră. Iar Deseștiul este unul dintre ele, satul maramureșean de pe Valea Marei și-a deschis poarta și poarta familiei Pârja, pentru Cuvânt, pentru acea emoție originară care apare atunci când versul crește de la an la an în locul din care Nichita n-a plecat nicioadată. A rămas al Deseștiului pentru totdeauna!
Asta s-a întâmplat și sâmbătă, 26 septembrie, la cea de-a 47-a ediție a Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de la Desești, martori „de jure” au fost poeții participanți (citiți-i pe rețelele sociale!), atât cei de la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighet (ediția 53) cât și invitații de la PEN Club Moldova și PEN Club România, participanți la Conferința „Istoria ca viitor”.
Cred că noi, poeții și iubitorii de poezie participanți, am format „distribuția” în… Poezia ca viitor. Curtea familiei Gheorghe și Viorica Pârja s-a transformat, încă o dată, într-o scenă verde, fără cortină, fără reflectoare, cu iarba covor și cerul blând-albastru drept acoperiș, cu poezia liant între oameni.
Și-n fiecare an se acordă mult-așteptatul Mare Premiu al Serilor de Poezie „Nichita Stănescu”, o distincție care, de-a lungul timpului, a adunat nume importante ale poeziei românești dar și internaționale. În anul 2026, premiul i-a revenit poetului Nicolae Scheianu, iar momentul a căpătat o semnificație aparte prin prezența Anei Blandiana, (laureată a Marelui Premiu în 2015), cea care i-a înmânat distincția.
De la Sighet, juriul a adus la Desești… Premiul Opera Omnia, care l-a onorat pe cel care-și deschide casa părintească pentru bucuria confraților… neobositul Gheorghe Pârja.
Și pentru că la Desești premiul nu înseamnă niciodată doar o simplă diplomă sau un trofeu, ci o întâlnire între destine poetice, ceremonia a fost urmată de „tradiționalul” recital de poezie. Versurile au continuat astfel să curgă, din glas în glas, peste Valea Marei și liniștea satului, prelungind o după-amiază și o seară în care Poezia s-a contopit cu… peisajul.
Poate acesta este secretul Serilor de Poezie de la Desești… aici, Poezia pășește natural pe ulițele satului.
Text & foto: Ion Mariș
Adaugă comentariu