Domnul Ioan DUNCA din Vișeu de Sus a împlinit la 10 februarie venerabila vârstă de 90 ani. Cu respect și dragoste, în numele camarazilor din lupta anticomunistă și a urmașilor acestora, îi urăm „LA MULȚI ANI”, cu sănătate și multe bucurii!
Născut la Ieud la 10 februarie 1932, fiu al preotului greco-catolic Ioan Dunca Joldea (personalitate excepțională a spiritualității și rezistenței românești din Maramureș, opozant activ al ocupației maghiare și al anexării la Uniunea Sovietică, părinte sufletesc al grupului de partizani condus de frații Popșa și apoi multă vreme deținut politic în închisorile comuniste), elev al Liceului „Dragoș Vodă” din Sighet, membru în organizația anticomunistă condusă de profesorul Aurel Vișovan și arestat în august 1948 împreună cu majoritatea membrilor organizației (primul lot de deținuți politici la închisoarea Sighet), condamnat politic în două rânduri (procesele din 1949 și 1959), a executat cei 11 ani de detenție în temnițele și lagărele de la Sighet, Cluj, Jilava, Târgșor, Canal, Baia Mare, Satu Mare, Galați, Balta Brăilei.
Om de profundă viață spirituală, domnul Ioan Dunca și-a relatat suferința din închisori în minunata și emoționanta lucrare „Aur și noroi”.
Onoare și respect!
Preot prof. Marius Vișovan
Președinte AFDP Maramureș
La Mulți Ani!
Nelu Dunca, un elev zglobiu, care distra si îi înveselea pe toti cei din jur. Dar sub aceasta aparenta, manifesta multa constiinciozitate, inteligenta si preocupari educativ-instructive, prezenta la ore fiind nelipsita. Cu un spirit spiritual-religios practicant, era de mare influenta si binevenit printre elevi, atat de necesar atuci, cand UTC-ul avea o activitate tot mai insistenta, sustinuti de cei „mari” si de unele cadre didactice. El, cu tot lotul Visovan, au fost arestati in i948, eu parasind definitiv Liceul „Dragos Voda” in primavara anului 1949. Intamplarea a facut sa avem cateva intersectii cu el la „Coasta Gales”, impreuna cu colegul meu de clasa si bun prieten, Ionica Hotea, cand ne deplasam in brigazi spre muncile de exterminare, la care eram sortiti, pentru a construi „Magistrala Albastra”, azi denumit :„Canalul Mortii”.Dupa eliberare ne-am intalnit mai des, avand acelas oras de domiciliu, Viseu dev Sus. Uneori ne mai vedeam pe acolo si cu regretatul Ionica Hotea, care a plecat mult prea devreme in gradinile Domnulu. Anual, de cateva ori, ne intalneam pe la Sighet, la actiunile organizate la „Memorialul Victimelor Comunismului si a Rezisteantei”, la Parastasul de la „Cimitirul Saracilor” si cu alte ocazii.
A dus o viata linistita, multimea anilor de inchisoare si a multor restrictii, administrate de tortionari dupa eliberare, a stins lui si la multi altii destine de viata. Dar a ramas ce-i mai important pentru om, indiferent de locul, timpul si imprejurarile sub care se afla: „Demnitatatea Umana” integra.
Dupa eliberare a contribuit mult la activitatile si manifestarile spirituale, desfasurate la biserica Gr. Catolica din oras, recent construita.
Am citit printre primele carti memorialistice cartea „Aur si Noroi”, de Nelu Dunca, o lectura de o rara frumusete, dar si durere. L-am citat deseori in modestul mmeu volum: „Adolescenta si Tinerete Frante” si cu alte ocazii. Daca s-ar decide sa scoata o noua editie, cred ca ar trebui sa-i achimbe titlul, actualizandu-l: „Putin Aur si mult Noroi”, cu modificarile interioare de rigoare.
Nu stiu daca ai somnul bun sau, ca cei putin mai varstnici, adormi mai greu. Se spune ca atunci e bine sa numeri in gand pana la „100” si sa repeti in multe seri, ca sa nu uiti!
O viat frumoasa si inca multa, cu bucurii, sanatate si impliniri, impreuna cu toti cei dragi, va doreste Mariuca si Ghita Barcan.
La mulți ani din partea Sorei Grația Pleș, fiica verișorului Dumneavoastră – „Ioan a lu’ Dieceu”.
Mulțumiri Părintelui Vișovan pentru readucerea la lumină a devotamentului înaintașilor noștri.