Actualitate Cultură

Dispariția canibalismului (autor, Nicolae RĂDOI)

image_printPrinteaza

Nunțile erau tot mai rare, iar nașterile tot așa.

Inițial erau celebrate fastuos. Gătită nemaipomenit, mireasa își aștepta alesul. Toți gustau ceremonialul după care masa oferită de socri: vreun nefericit imprudent care trecuse întîmplător pe acolo.

Copiii creșteau frumos dar erau neascultători. Mai ales cînd venea ora  masei. Cuvintele „Haideți la masă… mînca-v-ar mama!…” aveau darul de a-i face pe micuți s-o rupă la sănătoasa, urlînd isteric. Tot mai sfrijiți de-atîta nemîncare, se stingeau de mici.

Savanții „engleji” au găsit iute explicați în proasta alegere a cuvintelor. Studiul lor exhaustiv intitulat „Cuvinte Nepotrivite”, a făcut înconjurul planetei, deși era clar o furăciune după cunoscutele „Cuvinte Potrivite”. Șeful de trib spera, împotriva evidenței, că va remedia situația, forțînd căsătoriile la vîrste foarte fragede (Se pare că acest obicei s-a păstrat  și în anumite societăți de azi, pe nedrept numite „civilizate”…)

„Gătiți mireasa de nuntă!” ordona Șeful, de dimineața pînă seara, iar asta se executa. Își pierduse vocea tot îndemnînd la ei. Precauți de felul lor, călătorii se țineau la distanță auzind vaietele tînguioase, pe care le socoteau manele de succes de prin partea locului avînd darul de a înveseli băștinașii. Frumos gătită, rumenă în obraji, mirosind apetisant a mirodenii aduse din depărtări, mireasa aștepta linștită ca invitații să-și ocupe locurile iar ceremonia începea. Veseli nevoie mare, mesenii se înfruptau așteptînd următoarea ceremonie. Totul s-a clarificat după mulți ani cînd nu mai era nimic de făcut, adică la ultima gătire de mireasă pentru nuntă. Pentru a intra și ei în „rîndul lumii civilizate” (!!!), canibalii au trecut la masa caldă, care auziseră ei că se dă gratis prin „țările civilizate” celor rupți de foame. Ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, au interpretat greșit „de nuntă” ca însemnînd „pentru nuntă”.

„Cîinele miroase mai bine decît calul, dar calul miroase mai bine decît cîinele!…”, mai ziceau ei. Asta încurcă inițial dar ajută în final, mai ales dacă luăm în considerare contextul care spune să nu trecem nepăsători „noaptea, pe fulgerătură”, pe lîngă aceste versuri adînc grăitoare.

Culcat pe burtă, lupul așteaptă, una cu pămîntul. Calul se apropie, ciulind urechile curios, mirosindu-l. La momentul potrivit, lupul îl înhață de bot, sufocîndu-l.

Puritatea calului neștiutor, nebănuind pericolul, este depășită doar de naivitatea sa dezarmantă.

„Am evoluat prin dobîndirea limbajului”, ni se tot spune. („Da, în detrimentul altor simțuri, tocite prin nefolosire!”) Se pare că limbajul articulat ne-a și prostit destul de zdravăn…

Cum să ne explicăm de ce mereu „cădem din lac în puț, dînd copios cu oiștea-n gard” de mai mare dragul ca „mai rău să nu fie”?…

Că-i bine… așa rău cum e…

Dacă alterarea mirosului duce la pierderea gustului, atunci e clar de ce nu mai mirosim ce ni se pregătește…

Gustînd cu nesaț, înghițim pe nemestecate ce ni s-a (pre)gătit…

Nicolae RĂDOI

Foto: Ion Mariș

Etichete
oferta-wise

1 Comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Pentru toți utopiștii și visătorii, …împotriva insultelor și-a batjocurii, nu-i curaj mai mare decât bunătatea…

oferta-wise