În „Raiul” nostru strămoșesc,/ Toate și peste tot erau un „har”./ Un singur lucru nu părea „firesc”/ Și șarpele făcu din el un „dar”.
Adam și Eva au fost alungați din „Eden”, pentru încălcarea unei porunci a „Creatorului” și toți au fost pedepsiți și alungați pe „Pământ”: șarpele, „femeia” și „omul” (Geneza, cap. 3). Unde au ajuns, strămoșii noștri au avut copii, mai întâi pe Cain, care s-a ocupat cu agricultura, apoi pe Abel, care avea turme de oi. Odată, mergând aceștia pe câmp, împreună, Cain l-a omorât pe Abel, crezând că darurile duse de acesta Creatorului, îi plăceau mai mult.
Se vede cum omul, de la începuturile lui, a fost neascultător, apoi, „coborând” pe Pământ, au adus cu ei bunătatea și răutatea, binele și răul, invidia și ura, care au mers până la omor și altele, așa cum simbolic le prezintă Biblia, în Geneza. Acestea au continuat, cu mari dezvoltări, cu trecerea timpului.
Apoi au devenit tot mai mulți, o lume, în care oamenii se iubeau, se ajutau și se apărau. Alături de acestea și în același timp, au apărut și răutațile, disputele și certurile, însoțite de lupte, în toate variantele lor. Cu pumnii, cu trântele, cu pietre și bâte, apoi „progresiv”, cu sulițe, cu săgeți, mai târziu cu pușca, cu care suprimai adversarul doar cu un deget și o privire. Ce bine era dacă acest exploziv rămânea doar pentru binele societății, a lumii, cu dezvoltările uriașe ale lui, care în prezent are atâta forță, încât le poate fură Pământul de sub picioarele lor și să-l arunce în spațiu, pe bucăți, care să plutească prinrte aștri, împreună cu populația lui.
Din păcate, orice invenție ce se obține, trece mai întâi în posesia și folosința armatei ca „rezervă” pentru „apărare” și apoi în utilizare civilă. Astfel, folosind armament tot mai perfecționat, s-au dus lupte pe spații diferite ale lumii, izolate, „motivate” prin lipsa de resurse, prin lărgirea și uniformizarea spațiilor aglomerate și alte interese. S-a ajuns apoi la coaliții largi, care au cuprins aproape în întregime spațiul lumii, producându-se cele două războaie mondiale, de fiecare dată cu împuținarea semnificativă a populației de pe Terra.
Îndată după aceea au început dezvoltările ideologice în lume, a căror impunere a dus la revoluții civile, apoi la conflicte militare, cu victime în progresie. După primul război mondial, a început imediat, în Rusia țaristă, impunerea prin forță a revoluției bolșevice, pentru întronare în societatatea rusească a marxism-leinismului. Corifeii acestei ideologii neobișnuite au fost Marx, Engels și Lenin, acesta din urmă fiind și ideolog și conducător al acesteia, suprimându-și adversarii, după obiceiurile timpului și a bolșevismului, așa cum mai apoi i s-a întâmplat și lui. Comunismul, concretizarea acestei ideologii, necesita cheltuieli pentu fixarea și organizare lui, iar Rusia a ieșit slăbită și fără resurse din război. Dar au avut la îndemână „Tezaurul României”, lăsat pentru păstrare și „siguranță” acolo, înainte de război. Reprezenta o bogăție enormă, cu zeci de mii de tone de aur, coroane regale, mulțime de bijuterii (Cloșca cu pui, renumitele brățări dacice s.a.), picturi de mare valoare și Arhiva Statului, pe care nu le-au mai restituit. Din aceasta, cu siguranță au dispărut cercetările istorice care priveau mulțimea de năvaliri ale rușilor peste provinciile românești, cu atâtea victime și prădăciuni. S-au recuperat de pe piața externă câteva bijuterii vândute și câteva brățări dacice. Rusia, de ieri și de azi, este țara care încalcă cu atâta brutalitate normele, drepturile și legile internaționale, așa cum se vede și acuma. Cuvântul de ordine la ei a rămas „davai”.
A început si Hitler cu ideologia lui „nazistă”, dezvoltată și condusă de el, determinând al Doilea Război Mondial, cu distrugeri uriașe, umane și materile. Au învins puterile aliate, America, Anglia, Franța, Rusia s.a. În fruntea Rusiei era Stalin, apărătorul comunismului și unul din cei mai mari criminali ai lumii. S-a finalizat acest război prin folosire bombei nucleare, atunci în Japonia, teama lumii de efectele ei fiind și în prezent.
America era singurul stat ce poseda arma nucleară, în acele vremi. În Rusia sistemul și ideologia comunistă erau fixate și stabilizate și au ajutat la dezvoltare acestuia și în Asia. Se cunoștea că este tot un sistem totalitar, cu atâtea ucideri în masă. America și alte state nu trebuiau să-l lase să se dezvolte și trebuia schimbată conducerea, orientarea, cu una democratică, chiar prin forță; atunci se putea. În acest caz au înlocuit doar o ideologie totalitară, cu alta totalitară și mai agresivă. Mai mult, le-au dat în dezvoltarea și supravegherea lor și o parte din Europa (România 90%), ca să se „îngrașe”, comunizând mai multe state și constituind „sistemul comunist”. Șiind ce pericol reprezintă aceasta armă, trebuia blocată cu multă atenție producerea și dezvoltarea acesteia, având și cel mai puternic sistem de informații din lume și să distrugă chiar prin forță laboratoarele în care ar avansa aceste cercetări, pentru a nu ajunge pe mâna unor dezaxați, care pot produce atâtea nenorociri. În prezent mai multe state, mai mici sau puternice o dețin și fac lumea să tremure, în care Rusia prezintă cel mai mare pericol.
Nu știu din ce cauză se produc în lume atâția „mutanți”, unii creând monștri. În societatea umană au fost destui, în clase mai de jos sau în societatea înaltă, care au făcut lumea să se înfioare de nenorocirile ce le-au provocat. Au fost destule și în societate românescă. Cum spuneam, în lume a venit cu omul și binele și răul, frumosul și urâtul și… cu atâtea varietăți ale lor. Mai grav este când acești mutanți au loc în cazul „elitelor”, care, având și putere de decizie, pot determina și au determinat catastrofe umane. Nu numai răul, dar și binele poate avea dezvoltări de toată frumusețea, care pot merge până la eroism. Amintesc în cazul românilor pe domnitorul Brâncovenu, care merge cu sentimentul patriotic, până la sacrificiu și alții atâția.
Mai relatez un caz mai „de jos”, de pe la noi, cunoscut cred. Puhoaiele au luat trei copii și un bărbat, care intuind pericolul iminent, pentru copii, dar și pentru el, sare în apă să-i salveze. Îl prinde pe unul și-l pune pe mal, apoi pe al doilea și se afundă să-l găsescă și salveze pe al treilea. Dar nu-l mai găsește și a rămas și el în apă, „tot căutându-l”. Mai târziu au fost găsiți amândoi, mai departe, agățati de un mal, înfrățiți, eroul și copilul fiind trecuți în veșnicie și grija Domnului.
În prezent, lumea este deosebit de învolburată, într-un mare pericol. În acest război dintre Rusia și Ucraina, atrocitățile sunt fără precedent și sunt cunoscute. Putin, președintele pe viață (? !) al Rusiei, vrea să-i fie auzită și ascultată doar vocea lui, sub amenințarea atacului nuclear, pentru toată Europa, pentru Lumea întreagă. Urgiile produse în Ucraina depășesc orice imaginatie; acolo se ucid copii, bătrâni, civili, se dezmembrează familii la frontieră, o mare mulțime luând calea refugiului. Ei nu respectă legile umane elementare nici în cazul nenorocirilor, cum sunt războaiele, înțelegând că doar trebuie să ucidă și să-și consume enorma cantitate de armament, realizată și pregătită în zeci de ani și să șantajeze. Populația acestei țări cotropită a dat și dă dovadă de un curaj și spirit patriotic rar întâlnit. Îi susține și sprijină o lume întreagă, prin ample manifestații și ajutoare. Cu mândrie se poate afirma că România se află aici pe un loc fruntaș, mai ales prin societatea civilă. „Filozofic”, afirma Putin că va folosi atacul nuclear doar în „cazul existențial al unui pericol”, el singur știind ce înseamnă aceasta. Răspunde tuturor cerințelor de pace a liderilor lumii cu multă nepăsare, cu o motivație falsă și nesimtire, bine cunoscute. Întebarea ce și-o pune oricine: cum se va încheia oare acest conflict? Masa de ruși cinstiți ar putea interveni, pentru a opri dezastrul și pentru șara lor, cu un pericol nuclear mai mare și pentru ei, dacă Putin nu se oprește și va determina o catastrofă mondială.
Au fost și sunt „oameni mari” care merg până la sacrificiu pentru a salva lumea și pot exista și „monștri” care să sacrifice lumea, pentru a viețui ei, în conceptul lor de viață. Sunt „personalități” care, în cazuri critice, rămân cu lumea în care se află și care i-a produs și, din păcate, pot fi și au fost, „personaje” care vin din întunericul existenței lor și pot să ucidă lumea care i-a găzduit sau îi mai găzduiește, personaje care aparțin altei lumi, lumea tenebrelor.
Când eram copil, auzeam bătrâni care spuneau că au citit undeva și au interpretat că vor sosi vremuri când va fi mare bucurie la întâlnirea unui om cu altul, în marea raritate a pământenilor. Se vor întâlni, probabil, doar cei care au fost în prizonieratul bungaloavelor ani de zile, până când efectul iradiațiilor va trece, dacă se va întâmpla și dacă vor mai apuca și vor rezista.
Până la urmă, după un anumit număr de ani, în mod firesc sau nefiresc, omul părăsește locația lui pământească, din spațiul și timpul limitate și se îndreaptă, oricum, spre veșnicie, așa cum și-a pregătit-o spiritual fiecare.
Gheorghe Bărcan
fost elev al Liceului „Dragoș-Vodă”, Sighet
Minneapolis, Minnesota, USA
Multumim, domnule profesor Barcan ! Domnul sa va binecuvanteze !