Actualitate Cultură

Eroul sighetean Ion Popșa, aruncat în gropile comune de la Tg. Ocna!

image_printPrinteaza

Marți 18 februarie a avut loc în orașul Tg. Ocna (jud. Bacău) comemorarea anuală a deținuților politici care au suferit, în penitenciarul din localitate, în anii regimului comunist (bolnavi de T.B.C. adunați de la închisorile din restul țării), o parte dintre ei găsindu-și acolo sfârșitul și fiind aruncați în gropi comune, osemintele lor rămânând neidentificate până azi. Printre ei se află și sigheteanul nostru Ion Popșa, erou al luptei anticomuniste din Maramureș, decedat la Tg. Ocna la 4 aprilie 1952 (frate cu Vasile Popșa, cel ucis de Securitate la Ieud în 1949).
Comemorarea a fost organizată de Episcopia Ortodoxă a Romanului și Bacăului în colaborare cu Fundația „Profesor George Manu”, inițiatoarea și promotoarea constantă a cultului martirilor de la Tg. Ocna. Slujba de pomenire a fost oficiată de un grup de preoți ortodocși în frunte cu protopopul de Onești, participanții venind din toate colțurile țării.

Frații sigheteni Ion și Vasile Popșa au rămas în istorie prin grupul de partizani pe care l-au constituit în zona Ieud – Dragomirești și care a fost cea mai puternică organizație armată anticomunistă din Maramureș, în anii 1948-1949. Ei au copilarit în Sighet, la Podu Ronișorii, familia fiind originară de peste Tisa din Apșa de Mijloc, au avut mai mulți frați și surori, o parte din urmașii lor locuind și azi la Sighet.
Ion Popșa a fost membru al Tineretului Național Țărănist, spre deosebire de fratele său care a aderat la Mișcarea Legionară (în rezistența anticomunistă deosebirile au dispărut complet, unitatea și armonia între tinerii maramureșeni din cele două orientări fiind asigurată de părintele ieudean Ion Dunca Joldea, mentorul spiritual al grupului). Amândoi s-au remarcat printr-un fierbinte patriotism și un curaj excepțional, Ion având și talent organizatoric și o anumită pregătire militară, Vasile având o mai mare profunzime spirituală. Ion a supraviețuit încercuirii de la Ieud din mai 1949 unde a fost ucis fratele său, a reușit să fugă dar a fost prins mai târziu, a cunoscut temnițele comuniste și s-a stins la Tg. Ocna, după o îndelungă suferință. Există puține mărturii despre viața sa în detenție, apare menționat ca participând la unele dezbateri confesionale în celulă (Ion fiind greco-catolic, majoritatea celorlalți fiind ortodocși), toate însă în spiritul dragostei și fraternității creștine și românești (Ion Ianolide, Întoarcerea la Hristos).

Dintre martirii ce și-au săvârșit viața la Tg. Ocna, mult mai cunoscut pe plan național este însă studentul basarabean Valeriu Gafencu (troița din fotografie îi este dedicată), supranumit „sfântul închisorilor” pentru viața sa spirituală de mare profunzime mistică, ce i-a creat rapid un imens prestigiu printre deținuții politici din închisorile din România. Student la Iași și îndrumător al „Frățiilor de Cruce” este arestat în 1941 de regimul Antonescu și va rămâne în detenție până la sfârșitul vieții în 1952, la 18 februarie. În cadrul Bisericii Ortodoxe există de câțiva ani un curent de opinie care propune canonizarea sa, Sfântul Sinod al BOR nepronunțându-se pe acest subiect (niciun creștin ortodox mort în prigoana comunistă din România, cleric sau mirean, nu a fost deocamdată canonizat).

preot prof. Marius VIȘOVAN

oferta-wise

5 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Dumnezeu sa-i aiba in rasplata Lui Cereasca, pe martirii care se afla prin gropile comune din imprejurimile Penitenciarului Tg. Ocna, careia i se mai spunea si Penitenciarul TBC Tg. Ocna si de peste tot, din alte parti. Acele victime erau aduse acolo pentru moarte, nu pentru salvare. Tot acolo stiu ca si-a gasit sfarsitul si elevul Coman Gavrila, din lotul Visovan si multi altii. Foarte putini din cei ce au trecut pragul acelei sinistrei inchisori au reusit sa scape, tratamentul afectiunii fiind cu totul eliminat si nici macar infometarea nu era suprimata.
    Asa cum am gasit in Dosarele lecturate de la CNSAS, eram si eu propus sa fiu transferat la Penitenciarul TBC Tg. Ocna, in vara anului 1952, fiind diagnosticat cu TBC pulmonar, dar cei de la Bucuresti au decis trimiterea mea la Capul Midia, un alt lagar al mortii, pe unde era sa si raman. Dar dupa cca 4 luni am fost transferat de acolo, salvator, reusind sa iau legatura cu familia, de la Colonia „Castelu” si am primit 3-4 pachete de 5 kg cu alimente si medicamente, in timpul de peste un an de detentie ramas, care m-au ajutat sa ies de la cazna, pe picioare.
    Multime de gropi comune nici nu sunt descoperite si ma gandesc cum ar arata acele locuri de detentie, unde sute, mii de oameni au fost ucisi, daca li se repecta macar dreptul unui mormat pentru moarte, daca drepturile pentru viata, asa de multe, le-au fost refuzate, incalcate. Era o tara a mormintelor, a cimitirelor, o tara inmormantata, asa cum a si fost de fapt, cu cei cca 900000 de ucisi.
    Toti cei care s-au impotrvit dictaturii comuniste ucigase, atee, cu sacrificiul total, ca si cei ce au indurat multe persecutii si schingiuiri in viata, opunandu-se comunismului, indiferent de confesiune, sau de orientarea politica, alta decat cea comunista, sunt eroi, sunt martirii neamului romanesc, ai Romaniei, ai Bisericii. Printre acestia gasim si din Maramures multimea de studenti, de elevi, de tarani si intelectuali, tineri sau varstnici, carora merita sa li se aduca un omagiu si, pentru cei trecuti la cele vesnice, o rugaciune si nu numa la parastasele care se organizeaza. Dumneze sa-i aiba in grija !

    • Va multumim pentru completari domnule profesor Barcan.

      Gavrila Coman figureaza ca fiind decedat la Brasov, probabil fusese transferat de la Tg Ocna putin inainte de moarte.

oferta-wise