Nu știu de unde vin, dar știu sigur că am avut timp nouă luni să mă decid dacă vreau sau nu să ajung pe pământ. Am ales viața, pentru că am considerat că voi avea liniște și că va fi ceva frumos și, bineînțeles, nu voiam să îmi necăjesc viitorii părinți.
Iată-mă acum, aici. Tânără, plină de viață, zâmbitoare, gingașă, cu un suflet mare care ar face orice pentru a atinge apogeul “perfect”. În fiecare zi îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest dar frumos pe care mi l-a oferit și pentru faptul că am o familie atât de frumoasă. Sunt fericită și mă mulțumesc cu tot ce am, dar de fiecare dată mă bântuie un gând. Nu înțeleg și, uneori, nici nu vreau să o fac… de ce unii nu aleg viața sau chiar dacă o aleg nu încearcă măcar să o facă să fie frumoasă? Se spune că viața este o excursie gratuită pe care Dumnezeu ți-o oferă la naștere. Și atunci de ce să nu o facem frumoasă? Privesc în jurul meu și văd o mulțime de oameni triști. De ce? Niciodată nu vei ști când excursia ta va lua sfârșit. Poate mai ai doar o zi… poate doar un minut sau poate nu mai ai nimic. Viața nu este făcută să fim supărați, necăjiți și mai mereu negativiști. Viața e ceea ce suntem noi, pentru că noi suntem viața. Fără oameni viața nu ar mai avea sens. Până la urmă, cam tot ce ne înconjoară este viață. Sunt sigură că fiecare dintre noi deține o clepsidră a vieții pe care nu o vede, dar sigur există. Ei bine, acea clepsidră are în ea “aurul” vieții care se scurge încet zi de zi. Când nisipul se scurge, și viața noastră se scurge și constați,, spre final că nu mai ai timp să faci ceea ce ți-ai dorit o viață întreagă.
Pe acest pământ sunt 3 tipuri de oameni: oamenii care își trăiesc viața și fac tot ce le stă în putință ca să fie fericiți, cei care sunt reținuți în a face ceea ce le place din cauza lipsei banilor și cei care nu au nicio posibilitate de a fi fericiți. Cred că în acest timp, cât suntem pe pământ, ar trebui să încercăm măcar să fim ca primul tip de oameni. În viață, trebuie să faci ce îți place, chiar dacă încerci o mulțime de lucruri.
Pe parcursul vieții am făcut foarte multe lucruri până am ajuns să fac ceea ce îmi place. Din punctul de vedere al părinților, cred că aceștia nu trebuie să îi oprească pe copii deloc, ci să îi lase să își deschidă aripile și să zboare în ce lume visează ei, pentru că doar așa vor fi cu adevărat fericiți. Urăsc când văd această diferență între oameni și aud lucruri de genul “Eu sunt mai bun decât cel de lângă mine” sau “Vai de capul lui că habar nu are pe ce planetă e”. Poate că nu știe pe ce planetă e, dar poate așa e fericit. De când sunt mică am fost obișnuită să simt că toți oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu. Nimeni nu e mai presus, pentru că la sfârșitul vieții toți mergem în același loc, indiferent dacă am fost oameni de bani gata sau cerșetori. Lucrul esențial în viață, din punctul meu de vedere, este să încerci să fii fericit și, dacă nu te simți fericit, atunci să cauți modalități onorabile prin care să devii așa. Orice problemă are rezolvare, nimic nu este întâmplător pentru că orice greșeală vine cu o învățătură.
Așadar, să privim mereu pozitiv și să nu lăsăm ca această excursie frumoasă să treacă fără a ne simți bine, pentru că “vieții nu îi poți adăuga zile, dar fiecărei zile îi poți adăuga viață”.
Anca Corneștean
Clasa a IX -a A,
Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”
O lectie de viata!
O lectie de viata am primit de la tine,o lectie de maturitate in gandire! Citindu-ti articolul,mi-am dat seama,ca ai vent pe aceasta lume o data cu fericirea pentru ai bucura pe parintii tai si acum cand scrii,pe cei care te citesc sau sunt prin preajma ta! Sunt un om mai in varsta un pic dar cand te citesc, intineresc si eu,ma bucur ca un copil de viata si fac tot posibilul sa o traiesc frumos! Asa cum spui nu stiu pana cand!Atat timp cat simt,traiesc si vreau cat de mult,cat posibil de fericit,sa ma bucur de tot ce ma inconjoara,de zile, de not, de luni si ani,de viata,sa fie cat mai lunga! Acum sunt hotarat, daca am luat lectii de viata de la tine,atunci sa si traiesc asa cum spui,fericit!Este mult,este putin, este greu , este usor,este posibil sau nu,viitorul o sa-mi arate dar macar am sa incerc! Am sa incerc sa nu renunt la fericirea de a train, am sa ma gandesc ca si eu am fost tanar, am avut idealuri, unele le-am indeplinit altele ,nu!Mai am timp inca,mai pot face multe doar sa gandesc pozitiv asa cum ne sfatuiesti!
Daca toti tinerii si oamenii in general ar gandii ca tine si viata ar fi mai frumoasa, fara tristete, numai in fericire, lumea ar fi mai buna, dragostea si iubirea ar invinge uratul nu ar avea loc de frumos si noi vom fi noi asa cum ne-am dorit din copilarie!
Multumesc,Anca!Felicitari si te astept sa ne mai surprinzi cu asemenea lectii de viata!