Între 3 și 6 iulie 2026, am participat la Festivalul de Film și Istorii „Memorie și Identitate”, Mereni, ediția l, desfășurat în localitatea Mereni, la distanță de aproximativ 25 km de Chișinău, capitala Republicii Moldova. Inițiatorii acestui eveniment excepțional, inedit prin concept și complexitate, sunt Asociația foștilor deportați și deținuți politici din R. Moldova, Primăria Mereni, cu sprijinul unor parteneri instituționali din societatea civilă, inclusiv din România: Asociația foștilor deținuți politici, prin doamna președintă Niculina Moica, Fundația „Corneliu Coposu”, reprezentată de dl. Ionuț Andrei Gherasim, nepotul lui Ilie Lazăr, un tribun al maramureșenilor și un apropiat al marelui om politic Iuliu Maniu, Fundația „Memoria”, prin istoricul Cosmin Budeancă. Personal am reprezentat Fundația Academia Civică (vicepreședinte) și Memorialul Sighet.
În deschiderea manifestărilor a avut loc Ceremonialul Ambasadelor Memorie, pe terenul pe care urmează să se realizeze un Memorial al deportaților și al deținuților politici, sub forma unor module în aer liber, în care fiecărei instituții partenere i s-a oferit o suprafață de teren. Pentru Fundația Academia Civică și Memorialul Sighet sunt destinați 240 mp.
În cele patru zile au avut loc dezbateri pe teme de mare importantă și actualitate pentru frații români din Basarabia. Pentru relevanță le menționez: Memorie și identitate în proiectul comun european, Statele mici în actualul climat geopolitic, Dincolo de memorie – Mărturii ale familiilor victimelor represiunii comuniste, Politica memoriei vs cultura memoriei, Memoria represiunilor comise de regimul comunist de ocupație, Unitate prin memorie – Integrarea Republicii Moldova în UE, Ziua comemorarii victimelor deportărilor staliniste în R. M.
Între dezbateri au fost proiectate și câteva filme cutremurătoare prin conținutul tematic, precum filmul Katy, în regia celebrului Andrzej Wajda, despre oribila ucidere a peste 12 mii de oameni din elita militară și civilă poloneză în pădurea Katyn, atribuită naziștilor, pentru a nu-l „supăra” pe Stalin, dar crima o fost „opera” armatei sovietice. A urmat o dezbatere ale istoricilor prezenți despre o minciună cultivată o jumătate de secol până la restabilirea adevărului istoric. A fost proiectat un documentar extrem de interesant privind experientele unui german din fosta RDG, în confruntarea cu STASI, celebra securitate, înainte de căderea zidului Belinului. Amintesc și filmele „Jurnalul familiei Escu”, regizor Șerban Georgescu, „Drumul războiului”, regizori Viorica Tătaru și Andrei Captarenco, „Anul nou care n-a fost”, în regia lui Bogdan Mureșeanul. Nu în ultimul rând s-a dezbătut și filmul serial PLAHA, în prezența regizorului Igor Cobilanschi și a actriței Ada Lupu, un film despre corupție, având ca pretext cazul unui cunoscut personaj, Plahotniuc, în prezent aflat în închisoare. De neuitat, cutremurător, a fost Spectacolul de teatru DOSARELE SIBERIEI, cu o prestație extraordinară a actorilor de la Teatrul MIHAI EMINESCU din Chișinău, în regia lui Petru Hadârcă. A fost prezentă și muzică, la ore de seară, prin Ansamblul PLĂIEȘII, concertul cu Ada Milea și Bobo Burlăceanu.
În deschiderea manifestărilor am transmis un mesaj din partea doamnei Ana Blandiana, președinta Fundației Academia Civică, inclusiv invitația pentru doamna președintă Maia Sandu de a vizita Memorialul Sighet. Dar, în scurtul dialog pe care l-am avut cu doamna Maria Sandu, la momentul comemorativ la monumentul dedicat victimelor deportărilor, doamna președintă mi-a confirmat că a fost deja la Memorial!
Merită admirație și respect Domnul Alexandru Postică, pentru inițiativele sale, Memorialul ar urma să devină o instituție necesară și de referința pentru istoria recentă a Moldovei sub ocupația sovietică. Să nu se uite sutele de mii de victime ale foamei din anii 1946/ 1947, amplificată cinic de autoritățile staliniste, pe lângă cauzele naturale.
Am constatat cu mândrie progresele vizibile în economie, în viața cotidiană, implicarea elitelor culturale și academice în afirmarea identității românești, optimismul generat de deschiderea UE pentru sprijinul integrării în marea familie europeană, împreună cu România, partenerul statal cel mai important pe acest drum. Unitatea culturală și spirituală atât de pregnante în prezent, sunt argumente – suport pentru un viitor comun.
Gheorghe Mihai Bârlea
Adaugă comentariu