În urma discuției în direct de ieri, de pe Facebook, dintre domnul Ion Mariș și subsemnatul („Sighet – există soluții pentru actuala criză?”), am reținut câteva concluzii pe care le redau succint.
– Orașul este administrat foarte prost, nefiind în stare nici măcar să-și cheltuie banii alocați (au rămas 13 milioane lei necheltuiți de anul trecut, în schimb s-a cerut mărirea taxelor locale!).
– Sighetul are cele mai proaste drumuri dintre municipiile Transilvaniei (mai mult de jumătate din străzi sunt neasfaltate), dar nimeni nu caută și nu aduce soluții, astfel ca măcar lungile artere periferice (Iapa-Grui până la capăt, la fel și Valea Ungurească, Câmpu Negru, Valea Cufundoasă, Șugău, Mocăniței, Valea Mare, Lazu Șesului ș.a.) să aibă minimalul strat de asfalt; ce să mai zicem de craterele din asfalt ori de trotuarele impracticabile (îi rog pe aleși să parcurgă, pe jos!, strada A. Mureșanu); în schimb, aducem autobuze electrice…
– Lipsa de transparență e totală, nu știm nici ce bani publici se cheltuie, nici cum anume.
– Clădirile emblematice ale urbei se prăbușesc pe trecători, inclusiv cele proprietate a municipiului: Sala „Viorel Costin”, Casa „Ioan Mihalyi de Apșa”, Cinematograful „Mara” ș.a.
– Avem cel mai scump serviciu de salubritate din România (nicăieri nu mai costă 19 lei/pers.!), dar aproape toți aleșii locali au ținut partea Herodot SRL atunci când s-ar fi putut rezilia contractul și aduce un alt operator de salubritate.
– Aparatul public este supraîncărcat: șoferi la Primărie (deși toți edilii și angajații au permis de conducere), o armată de oameni la Urbana (dar asfaltările, pietruirile, întreținerea spațiilor verzi etc., sunt făcute de alte firme), Casă de Cultură municipală („ascunsă” în cadrul Centrului Cultural) – care nu-și poate justifica deloc activitatea, 7 restauratori la Muzeul Maramureșului (însă vedem lucrări de restaurare externalizate) ș.a. Nu mai vorbește nimeni nimic despre noile organigrame promise, obligatorii, pentru a debloca și „desprăfui” aceste instituții.
– Sighetul, cu un buget de 223 mil. lei, cheltuie 5,3 mil. pe Muzeu și Centru Cultural, în timp ce Baia Mare, cu un buget de 730 mil., cheltuie pe cultură 5,5 mil. lei. Da, ei nu au nici un fel de Centru Cultural, dar în schimb fac cultură!
– Festivalurile de Datini de Iarnă și de Poezie au ajuns o bătaie de joc, o simplă justificare a activității unora, fără anvergură, cheltuind doar bani publici fără a aduce nici notorietate, nici turiști.
– În ultimii 30 de ani, am identificat doar 5 (cinci) realizări majore sighetene:
A. învățământ – aducerea Extensiei UBB (datorită lui N. Hodor și cu susținerea lui A. Marga);
B. cultură/ notorietate – deschiderea Memorialului Victimelor Comunismului (datorat lui A. Blandiana și R. Rusan; dacă clădirea ar fi fost administrată de către muzeul din Sighet, azi probabil era o ruină în care ar fi plouat prin acoperiș și ni s-ar fi prezentat 3 plăci cu nume); acesta aduce 160 mii de turiști pe an, cu care nu știm ce să facem (doar 60 mii dintre ei mai ajung la Muzeul Maramureșului și sub 10% rămân să doarmă în oraș).
C. infrastructură: deschiderea Podului Istoric, așa prăpădit cum e el (datorat lui E. Godja, I. Bledea și Gh. M. Bârlea), care ne deschide spre nord, aduce certe beneficii economice etc.
D. calitatea vieții: aducțiunea gazului metan (datorată lui E. și P. Godja, I. Bledea și Gh. M. Bârlea); și acum, după 15 ani, suntem singura localitate din Maramureșul istoric racordată.
E. dezvoltare economică: societățile Plimob (înființată de V. Godja) și Aviva (N. Boaz), care oferă aprox. 3300 locuri de muncă.
Aleșii actuali au demonstrat ce pot.
Pentru a scoate Sighetul din criză, trebuie implicați oameni noi și exercitată continuu presiune pe aleși de către mediul de afaceri, societatea civilă și, mai ales, de către voi, cetățenii.
Indignați-vă!… Mergeți la ședințele de consiliu, opriți-i pe stradă, interpelați-i pe social media, scrieți-le, sunați-i și spuneți-le, cereți-le, presați-i să facă treabă, să cheltuie transparent și eficient bugetul, să muncească pentru comunitate!
Doar prin implicarea voastră se poate schimba ceva!
Înregistratea evenimentului de pe Facebook o puteți urmări aici.
Teofil Ivanciuc
Foto: Ion Mariș
Probleme multe si concrete, solutii putine si vagi.
Sighetu are cultura dar nu mai are ziaristi ci doar fripturisti. Observatiile sunt prea pe față pentru a justifica dorința unuia de a face bani,nu cultură.
Se pot schimba lucrurile doar dacă ne implicăm. Fiecare cu ce și cât poate. Eu sper ca sighetenii să se trezească din letargie și să realizeze că se pot face multe cu acel oraș.
[…] Ieșirea Sighetului din criză? Câteva concluzii… (autor, Teofil Ivanciuc) […]