Festivalul Național de Poezie „Gellu Naum” a devenit un eveniment literar mult așteptat atât de liceeni, cât și de gimnaziști. Acesta are două etape: municipală, respectiv regională și națională. Din juriu fac parte cinci scriitori, dispuși să îi îndrume pe cei 20 de finaliști, recomandându-le lecturi prețioase și petrecând timp de calitate cu entuziaștii poeziei. Anul acesta, juriul a fost alcătuit din: Ana Săndulescu, Andrei Mocuța, Andrei Zbîrnea, Claudiu Komartin și Ștefania Mihalache. Cea care a dat viață acestei competiții absolut roditoare, este însăși doamna profesoară Virginia Olaru.
Am stat de vorbă cu cele două CNDV-iste participante la cea de a XXII-a ediție a festivalului de poezie: Mira Orza din clasa a X-a E (câștigătoare a Marelui Premiu Apolodor) și Iulia Aurelia Drăguș din clasa a IX-a F, îndrumate de prof. Brîndușa Oanța.
Etapa națională, desfășurată în perioada 17-19 mai 2024 la Predeal, a fost un prilej de celebrare a literaturii, de promovare a culturii poetice și, totodată, de cunoaștere. Am avut ocazia să interacționez cu oameni din diverse zone ale țării și cumva, toată experiența asta, toate plimbările pe care le-am făcut în natură și tot timpul petrecut acolo, nu au făcut decât să îmi pună noi semne de întrebare: Participăm și la anul, nu?
Daaar, să conturez puțin atmosfera premergătoare festivalului… Călătoria cu trenul care, de fel, durase unsprezece ore și care a provocat într-un final o oboseală intangibilă și de nedescris, s-a decis a fi worth it din toate punctele de vedere. Ora patru dimineața, Predeal – credeam că voi rămâne fără ochi, nas, gură sau mai știu eu ce organ din cauza frigului și nu numai. Urma să aflu că Uber-ul pe care îl comandasem nu avea să vină (aparent, Predealul este lipsit de așa ceva) și că degetele mele începuseră să se cristalizeze sub răcoarea unei șosete cu flamingo. Ora șase dimineața- ochii aproape mi se închideau într-un taxi gălbejit. Priveam pădurile de conifere, gândul fiindu-mi acaparat de un duș fierbinte și promițător.
A doua zi a fost dedicată prezentării textelor în fața juriului, atelierului de scriere creativă și festivității de premiere. Totodată, m-am aventurat în pădurea din spatele vilei unde fusesem cazată. Simțeam oarecum nevoia să mă reconectez cu natura și, într-un fel sau altul, a fost de ajutor. În ceea ce privește atelierul, tema exercițiului a fost identitatea, în baza căreia am primit 5 cuvinte: electric, autostradă, cafea, legătură și ofsaid trebuind să scriem un poem colectiv. Exercițiul mi s-a părut unul extraordinar, întrucât arta fiecăruia se contopea cu arta celui din stânga și din dreapta lui, iar poemul final – o ciorbă de legume – pe care cu siguranță, aș gusta-o din nou. Am avut ocazia să o cunosc pe Ștefania Mihalache, care ne-a împărtășit în cadrul atelierului, idei de cărți, ecranizări și sfaturi. Îmi place Ștefania pentru că este ea, pentru că îndrăgește câinii și poezia. Mă regăsesc oarecum în ea, în ei toți, în versurile lor și în ceea ce îi pasionează.
Atât de fericită am fost să mă revăd cu niște oameni atât de speciali și dragi mie, pe care îi iubesc și cu care am legat prietenii, încă din Utopia Verde, atât de verde. (Mira ORZA)
*
În calitate de participant la etapa națională, m-am întâlnit cu elevi de liceu din toată țara, ce au o pasiune comună: poezia. Deși am fost total diferiți, ne-am înțeles grozav de bine. Atmosfera călduroasă și relaxantă a fost perfectă pentru desfășurarea unui festival de poezii și sunt foarte recunoscătoare că am avut șansa de a participa la atelierele de scriere creativă, susținute de scriitotori contemporani, membri ai juriului. Eu am fost în echipa coordonată de Claudiu Komartin care ne-a ajutat la scrierea unei poezii și ne-a explicat ce am putea face mai bine în viitor. Acest lucru m-a ajutat foarte mult și mi-a dat mai multă încredere în mine și în poeziile mele. Sunt convinsă că toți ne-am simțit foarte bine, că s-au legat multe prietenii și, cel mai important, am plecat cu toții cu bagajele pline, nu doar cu cărți, ci și cu experiență. (Iulia DRĂGUȘ)
Maxime felicitări tuturor!
* Poeme din cadrul competiției
Printre stele
Ce-ar fi dacă
Ea ar fi singură,
Și nimeni nu ar lua-o în serios.
Ce-ar fi dacă ar fi singură în aglomerație.
Ce-ar fi dacă ar trăi cu stelele
Care o ascultă și nu o judecă,
Când se trezește fetița din ea,
Cu ochii sclipitori,
Și povestește că ar vrea să fie prințesă.
Asta nu se poate spune,
Decât dacă transmiți stelelor cu mintea
Și devi și tu o stea.
Ea a devenit o stea pe Pământ.
Singură și izolată,
Dar măcar
Fericită.
(Iulia Drăguș)
***
khitanța lui rhadamanthus
la marginea celor două smochine
stau femeile care toarnă lapte și gânguresc
care-și pictează sfârcurile în gurile de metrou
umezindu-și buzele după o înghețată la cornet
ezitând între mirarea inocentă și senzualitatea tâmpă
acolo zac soacrele energice cu păr de portocală
încâlcit
cu smocuri neîmblânzite și cercei grei ce le străpung urechea stângă
zac femeile din spatele ABC-urilor
mater familias
cu palmele uscățive îmbibate în detergent
&intoleranță la lactoză
doar acolo există
femeile care dau uitării
mirosului de ouă prăjite
și cele care încă mai speră că striura cu gust de cireașă
a păcălit pântecul
și nu pântecul pe ea
nu încape îndoială – spatele ți se lățește pe măsură ce realizezi
că sexul ei, la fel ca sexul lui Zalmoxis
nu contează.
(Mira Orza)
Salut, Sighet!
Adaugă comentariu