Dragi prieteni, ştiţi cum se spune! Ce îi e dat omului, se va întâmpla oricum…
Cam aşa mă raportez şi eu la întâlnirea cu Julia Szeremi şi Dragoş Georgescu: trebuia să fie! Invitată să iau cuvântul la o expoziţie vernisată la Castelul Károlyi din Carei, am avut onoarea să-i cunosc şi – după doar câteva minute – aveam impresia că ne ştim de o viaţă!
Şi cum, spre sfârşitul verii sighetenii vor avea ocazia să le admire arta, în cadrul expoziţiei „Între cer şi pământ”, m-am gândit să dezvălui publicului câte ceva despre omul din spatele camerei foto, despre ochiul care vede, simte şi desluşeşte pentru noi minuni pe care altfel, poate, le-am trece cu vederea.
Andreea Biro: Cine e Julia Szeremi… şi cum reuşeşti să ai mereu zâmbetul pe buze?
Julia Szeremi: Julia Szeremi este un profesor în culori. Refuz să mă transform într-un personaj gri (cum e imaginea generală a unui cadru didactic) și asta mă face să zâmbesc și să gândesc pozitiv de câte ori am posibilitatea.
Andreea Biro: Dragoş, la prima noastră întâlnire m-a frapat pofta de viaţă care radiază din toată fiinţa ta! Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
Dragoş Georgescu: E greu să mă descriu pe mine, fiind perfecționist îmi văd în mare parte părțile negative, la care lucrez pentru a le elimina din viața asta, care oricum e scurtă. Încerc să mă înconjur de oameni pozitivi de la care am ce învăța și rezonez cu ei.
Andreea Biro: Julia, ştiu că ai experimentat o paletă largă de domenii artistice. Există vreun… number one în preferinţele tale?
Julia Szeremi: Nu am un number one. Îmi place să creez și să mă exprim prin artă. Fiecare creație de a mea este rezultatul unei emoții și am observat că fiecare emoție are un „leac” mai la îndemână, dacă te exprimi prin arte diferite.
Andreea Biro: Dragoş, spune-ne cum se împacă rigoarea funcţiei administrative cu sufletul liber al artistului?
Dragoş Georgescu: Se împacă extraordinar, dacă găsești calea de mijloc. Totul stă în balans. Și arta are nevoie de o disciplină (mai mult interioară) cum și administrarea unui patrimoniu cultural are nevoie de o viziune artistică.
Andreea Biro: Înapoi la tine, Julia! Care este crezul tău artistic? Ce speri să transmiţi prin artă?
Julia Szeremi: Eu nu vreau în mod cert să transmit. Vreau să ajut prin lucrările mele, să pornesc un sentiment în sufletul, inima și mintea privitorilor.
Andreea Biro: Ce îl inspiră pe artistul Dragoş Georgescu? La ce vibrează eul tău?
Dragoş Georgescu: Eul meu vibrează cu libertatea și cu sentimentele. Și acestea le găsesc în ochii necuvântătoarelor și fețele oamenilor.
Andreea Biro: Am avut bucuria să vă am oaspeţi la o importantă aniversare de familie în luna mai, ocazie cu care am primit de la voi un cadou fabulos, care are, în sine, o poveste fabuloasă. Te rog, Julia, să o dezvălui pentru publicul nostru!
Julia Szeremi: Da. E lucrarea mea preferată și e la sufletul meu. Nu pentru că este prima lucrare în comun cu Dragoș, ci și pentru că el a demonstrat că două stiluri diferite de fotografi se pot completa reciproc, într-un tot unitar, rezultând o a treia viziune care e total diferită. Mai exact, e vorba de o combinație dintre un corp celest și niște spini de cactus acoperiți de picuri de ploaie. Și cum artele sunt interconectate această imagine are și un citat dintr-o poezie care, eu zic că o completează. [„Too see a world in a grain of sand and a Heaven in a wild flower” (W. Blake) – Să vezi lumea într-un grăunte de nisip şi Raiul într-o floare sălbatică – nota reporterului]
Andreea Biro: Ştiu că, în afară de expoziţia pe care o pregăteşti pentru finalul verii la Centrul Cultural Pastoral Sf. Iosif Mărturisitorul, mai ai şi alte planuri la Sighet. Ce te atrage aici, la noi, Dragoş?
Dragoş Georgescu: În primul rând mă atrag oamenii de aici și, cum omul sfințește locul, Sighetul a devenit un loc extraordinar, mulțumită oamenilor extraordinari. Colaborarea mea cu Sighetul nu a început aici și nici nu se va termina aici.
Andreea Biro: Care este locaţia, galeria, muzeul unde ţi-ai dori cel mai mult să îţi expui arta şi, mai ales, de ce?
Julia Szeremi: Îmi place să expun afară. În aer liber. Eu creez pentru toată lumea, nu doar pentru vizitatorii de galerii. Toți trecătorii au dreptul la un moment „de-al lor”. Se opresc, privesc și, pentru preț de câteva secunde, uită de problemele cotidiene. În acele secunde, ei sunt liberi și fericiți.
Andreea Biro: Fiecare artist are, sau îşi trasează limite. Care e compromisul pe care nu l-ai face niciodată în numele artei?
Dragoş Georgescu: AU! Asta doare, pentru că e vorba de concepte și percepții foarte personale. E o întrebare foarte simplă, dar tot pe atât complicată, sau mai exact complexă. În fotografie nu prea fac compromisuri, fotografiile le fac cum vreau eu, cum și când simt eu. În momentul în care trebuie să fac compromisuri, mai multe decât cele minim necesare, în acel moment îmi transform fotografia în poză.
Andreea Biro: Julia, un mesaj pentru publicul sighetean, te rog!
Julia Szeremi: Nu vă îngrădiți imaginația. Creați și voi! Sunteți liberi cât timp creați!
Andreea Biro: „Microfonul” merge spre tine, acum, la final, Dragoş! Câteva cuvinte pentru cei care se vor bucura de arta voastră, aici, la Sighet, în mai puţin de două luni.
Dragoş Georgescu: Învățați-vă ochii să perceapă libertatea. Să vadă frumosul în urât, să empatizeze cu emoțiile. Cu alte cuvinte să înțeleagă. Și cum a zis și Julia: creați! Toți avem un sâmbure de creație în noi, toți avem sentimente care abia așteaptă să răbufnească. Udați aceste semințe prin studiu. Acordați-vă timp ca, prin cultivarea culturii și a artei, să vă eliberați sufletul.
Andreea Biro: În numele cititorilor „Salut, Sighet!” vă mulţumesc amândurora pentru timpul acordat şi vă aşteptăm cu drag!
Cultura Gratia Urbis invită publicul sighetean să-şi răsfeţe papilele artistice la finalul lunii august, la vernisarea expoziţiei „Între cer şi pământ”, semnată Julia Szeremi şi Dragoş Georgescu.
Andreea BIRO
Adaugă comentariu