Lizuca e o căţea cu blana neagră- neagră, de talie medie, jucăuşă, câteodată sfioasă şi… în timpul orelor, mereu dornică de a intra în clasă. Pentru ea, „Dumbrava minunată″ e curtea Şcolii gimnaziale nr. 5 din Sighetu Marmaţiei. E simpatică foc şi nu poţi să n-o îndrăgeşti când o vezi cum aleargă în pauze alături de copii, cât mi ţi-i curtea de mare.
Am aflat că locul ei ar fi în curtea unui băiat din clasa a VIII-a. Acolo ar trebui să fie apărătoarea neînfricată a gospodăriei. Dar nu… Lizuca noastră vine la şcoală aproape în fiecare zi. Spun „aproape″ pentru că sunt zile când băiatul pleacă singur înapoi. Căţeluşa rămâne la şcoală. Nu ştiu dacă îşi ia în serios atribuţiile de câine care apără teritoriul după ce elevii şi tot personalul şcolii pleacă acasă. Cât sunt activităţi şcolare, în pauze, aşa cum am spus, Lizuca aleargă veselă de colo-colo, după câte o minge, un băţ sau acum după câte un bulgăre de zăpadă aruncat special pentru ea.
Lizuca, în timpul orelor, tare se plictiseşte… Ar intra în clase dacă ar putea. Mi s-a întâmplat de vreo două ori să deschid uşa în timpul orelor. Prietena tuturor copiilor şcolii era la uşă. Poate asculta lecţia? Poate căuta pe cineva? Poate ar fi dorit să intre dacă nu s-ar fi sfiit de mine? Eu am chemat-o înăuntru, dar ea, când m-a văzut, a luat-o puţin ruşinată pe scări în jos şi n-a vrut nici în ruptul capului să se întoarcă.
Poate într-o zi o voi convinge să stea la oră. Sunt curios cum s-ar comporta în clasă.
Spuneam că pe Lizuca nu poţi să n-o îndrăgeşti când o vezi alergând printre copii în curtea şcolii. Dar pe partenerii ei de joacă din fiecare pauză cine ar putea să-i ignore în această poveste despre sentimente şi bună-înţelegere?
În „Dumbrava minunată″ Lizuca rămâne la bunici, pentru că acolo găşeşte dragostea acestora. Căţeluşa Lizuca de la Şcoala gimnazială nr. 5 rămâne la şcoală din acelaşi motiv. Acolo şi-a găsit dragostea copiilor.
Iar eu, pentru omenia atât de normală pe care o au, îi îndrăgesc şi pe ei!
Horia Picu
Adaugă comentariu