Fac de la început o mică ajustare a întrebării puse. Ştiu unii dintre noi să mai vorbească corect româneṣte?
Întrebarea are un răspuns care i-ar putea pune pe gânduri pe cei cărora le pasă. A ști să scrii și să vorbești corect în limba în care te-ai născut e prima formă de patriotism pe care o poate avea un om. Îl citez din nou pe Emil Cioran (am mai făcut-o și cu alte ocazii), care spunea: „Nu locuim într-o ţară, locuim într-o limbă. Patria asta înseamnă și nimic altceva”.
Tonul exprimărilor stereotipe ṣi eronate din punct de vedere logic îl dau televiziunile. Se spune „a conduce” în loc de „a duce”, „a avertiza” în loc de „a atenţiona”. De exemplu, ni se spune mereu la știri că un oarecare individ care a încălcat legea a fost condus la secţia de poliţie. A fost condus…, adică, altfel spus, „vă rugăm poftiţi, pe aici, daţi-ne voie să vă conducem, poate aţi obosit, poate nu știţi drumul, nu sunteţi din localitate”…
„A fost dus”, „nu a fost condus”!!! Iubitul îṣi CONDUCE iubita acasă. Poliţistul DUCE infractorul la secţia de poliţie.
Tot la televiziuni, când urmează scene mai dure de difuzat, ni se spune „vă avertizăm că…” în loc de „vă atenţionăm că…”. Televiziunile, din când în când ne ameninţă (ne avertizează). Mai bine ar face să ne atenţioneze.
„Vă atenţionăm”, nu „vă avertizăm”!!! Telespectatorii n-au nicio vină pentru cele ce urmează a fi văzute. Desigur că trebuie pregătiţi pentru a vedea niște scene „care i-ar putea afecta emoţional”, dar depinde cum se face asta.
Tot la televiziuni se tot repetă știrile, se tot repetă starea meteo. De fiecare dată când prezentatorul sau prezentatoarea ne vorbește despre vreme zice, invariabil, „bună ziua din nou”, adresându-se celorlalţi colegi din studio care prezintă știrile, sau adresându-ni-se nouă, telespectatorilor.
Atâta „politeţe” inutilă e greu de suportat… Te uiţi la tv și ai impresia că cei care lucrează acolo nu pot intra altfel în discuţie, numai salutând de fiecare dată. E ca și cum la locul de muncă în momentul când ai de vorbit cu un coleg pe care-l saluţi la venire, îl tot „bombardezi” cu salutul sau cu salutul „din nou” de fiecare dată când ai ceva de discutat cu el.
Penibil și îngrijorător… Stereotipiile din limbaj dovedesc o atenuare a gândirii individului. Spune unul ceva, gata!, se și reped nu știu câţi să-i urmeze limbajul, gesturile…
Citez un fragment dintr-o poezie scrisă de Costel Macovei: „dar lumea nu poate să iasă din stereotipuri sau poate că nu vrea / e mai comod să treci prin aceleaşi hârtoape / decât să faci potecă nouă″.
Acum am ajuns la un paradox. Poteca nouă e… cea veche, nu trebuie decât să fie redescoperită, refolosită. Lumea preferă „hârtoapele”, e mai uṣor… Şi mai trist…
Horia Picu
Adaugă comentariu