A trecut recent la cele veșnice, la vârsta de 99 de ani, domnul inginer Constantin Popilian, deținut politic anticomunist din Ploiești (arestat pentru activitatea în cadrul Tineretului Național Țărănist și întemnițat mulți ani în închisorile regimului), multă vreme președinte pe județul Prahova al Federației Deținutilor Politici Anticomuniști. Mulți dintre noi l-am cunoscut în calitate de organizator al comemorării anuale de la închisoarea Târgșor (lângă Ploiești), unde noi maramureșenii ne deplasăm anual de multă vreme alături de seniorii noștri, elevii de atunci ai Liceului „Dragoș-Vodă” din Sighet.
Un aspect remarcabil al biografiei domnului Popilian, creștin ortodox, este întâlnirea în detenție cu Fericitul episcop Ioan Suciu (a fost probabil ultima persoană în viață care a stat în aceeași celulă cu Fericitul), unul dintre martirii Bisericii Greco – Catolice. Mărturia sa a fost inclusă în dosarul de beatificare.
„În perioada 1-15 septembrie 1949 am stat în arestul MAI în zona „garsoniere” cu P.S. Episcop Suciu. Eu fiind în „trecere” spre securitatea Rahova de la securitatea Craiova, l-am găsit pe P.S.Sa împreună cu colonelul Ungureanu din Garda Regală.
P.S. Sa mi-a arătat de la început afecțiune și multă căldură sufletească, iar eu m-am atașat foarte mult de dânsul, chiar și acum mă gândesc cu mari emoții, când îmi amintesc de acel moment. P.S. Sa era suferind, se pare colită și din această cauză nu putea să mănânce orice și se bucura de permisiunea de a i se cumpăra mâncare (brânzeturi și mezeluri) din banii săi. Din aceste bunătăți ne servea și pe noi, colegii săi de celulă. În scurt timp s-a creat o relație umană între noi și a început să povestească căte ceva din viața sa. Mi-a spus că are mai mulți frați și că în timpul studiilor a făcut sport. Mi-a povestit despre multe evenimente ce le-a petrecut în copilărie, apoi la studii și în timpul petrecut la Roma, precum și despre festivitățile (procesiunile) petrecute în zona Blajului cu ocazia unor sărbători sau evenimente. Uneori ne făceam rugăciunile împreună, mai ales după ce mă învățase Rozariul.
Era foarte demn, pregătit să-și ducă crucea până la capăt. Era convins că nu va fi eliberat niciodată. Această „mare” întâlnire a mea cu P.S. Sa episcopul Suciu, consider că a fost ca un dar de la Dumnezeu, pentru că după aceea, momentele petrecute în acea perioadă deși foarte scurte m-au ajutat foarte mult să îndur ceea ce a urmat. Dumnezeu să-l odihnească pe P.S. episcop Suciu.”
Acum trei ani l-am vizitat acasă la Ploiești pe domnul Popilian, împreună cu domnul Petru Codrea, seniorul nostru din Sighet… apoi treptat am avut tot mai rare informații despre dânsul și am bănuit… și apoi am aflat că a plecat spre cerul cu martiri, la cei cu care a pătimit împreună în anii marilor jertfe…
Episcopul Ioan Suciu a trecut la Domnul în 1953, la noi, în temnița din Sighet, dar domnul Constantin Popilian a mai trăit încă peste 70 de ani, ca să dea inclusiv această mărturie de suflet…, plan providențial, ca un arc peste timp care unește simbolic colțuri ale spațiului românesc. Veșnică odihnă de la Dumnezeu, onoare și respect din partea noastră!
Preot prof. Marius Vișovan
Adaugă comentariu