Actualitate Cultură

In memoriam Alexandru Ștefan (1932-1996)

image_printPrinteaza

Un deținut politic sighetean mai puțin cunoscut, dar care – asemenea celorlalți – nu merită uitat, este Alexandru Ștefan (1932- 1996 ). Foarte tânăr în 1949, elev al Liceului „Dragoș-Vodă”, neîncadrat politic, dar revoltat, asemenea majorității elevilor sigheteni, de arestarea profesorului lor Aurel Vișovan și a colegilor din clasele mai mari în august 1948 ( „lotul Vișovan” ), apoi a altui grup de colegi conduși de Ștefan Minică în mai 1949 ( „Tânărul cuib” ), Alexandru Ștefan a fost arestat, împreună cu alți doi colegi – Ștefan Coman și Alexandru Nagy – printr-o capcană organizată de Securitate prin colegul lor Alexandru Ivasiuc (din păcate, aceeași persoană cu renumitul scriitor de mai târziu). Dăm cuvântul memorialistului Gheorghe Andreica, coleg de suferință cu aceștia în închisorile comuniste, care explică în detaliu situația lor.

„Trei elevi mai tineri de la „Dragoș Vodă”: Ștefan Alexandru, Coman Ștefan și Nagy Alexandru sunt convinși de Ivasiuc să activeze clandestin contra regimului. Ivasiuc le distribuie manifeste pe care tinerii le duc acasă. În noaptea următoare Securitatea descinde la locuințele celor trei, găsește manifestele și cei trei sunt arestați. Deși toți trei au declarat că au manifestele de la Ivasiuc, acesta nu este arestat.” (Gheorghe Andreica, Târgșorul nou – Închisoarea minorilor, pag. 62)

Ștefan, Coman și Nagy constituie al treilea (și ultimul) lot de elevi condamnați politic de la Liceul „Dragoș-Vodă” din Sighet. Vor ispăși condamnarea la Târgșor (jud. Prahova) – unde elevii maramureșeni din cele 3 loturi succesive vor constitui cel mai numeros grup de deținuți, renumit prin verticalitate de caracter și solidaritate pe toate planurile – apoi la Canal.

După eliberarea din detenție, Alexandru Ștefan se întoarce la Sighet, unde se realizează familial iar profesional atât cât i se permite, va prinde căderea (oficială) a comunismului în 1989 și trece la cele veșnice în 1996.

Veșnică odihnă și memoria binecuvântată !

Preot prof. Marius VIȘOVAN

oferta-wise

3 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Un aranjament de o perversitate cumplita, acceptata, o unire intre un mare viitor scriitor si o asa „micime umana”. A avut si alte manifestari contradictorii de viata, fiind exmatriculat pentru combaterea unor idei filozofice marxiste (?), apoi a fost trimis pe langa ceva ambasade ca Interpret (?), probabil cu acelas scop si insasi trecerea lui la cele vesnice a fost nefireasca, neasteptata, dureroasa. Dumnezeu sa-l ierte.
    Omagiu si Domnul sa-i binecuvinteze si ocroteasca, pe martirul Stefan Alexandru, ca si pe colegii lui. Cu Coman Stefan am locuit in Viseu de Sus si a avut parte de o inmormantare plina de maretie si demnitate. Multime de colegi de suferinta i-au incadrat sicriul pana la cimitir, conducansu-l spre cele vesnice, unde i-am cantat acel frumos cantec pentru cei plecati dintre noi, care a emotionat puternic intreaga asistenta, pentru viata si suferintele lui.

    • „Ca o lacrima de sange a cazut o stea …” pentru toti martirii nostri.
      Va multumesc, domnule profesor Barcan.

  • Va multumesc si eu D-le Parinte Prof. Marius Visovan, pentru intelegere si aprecieri. Exprim, cu sinceritate, adevaruri pe care le cunosc, si cred ca le spun cu destula retinere; consider ca am acest drept, dupa ticalosiile mari pe care am fost obligat sa le indur. Este falsa exprimarea : „Despre morti, numai de bine!”. Sunt anumite lucruri cu efecte personale, intimitati familiale, de prietenie, pe care le cunosti si care se tac si acestea le separa fiecare, le uita. Dar cele cu efecte publice, cu suferinte si brutalitati, ilegalitati, produse asupra altora, nu trebuiesc tacute, mintite, direct sau prin omisiune. Dimpotriva ! Istoria se scrie, in general, pentru evenimente trecute, documentate, cu oameni trecuti; si atunci sa se scrie numai bine despre ei. Asa apar Istoriile false, ori falsificate (Roller si altii). Cum sa scrii despre Tepes, fara tepe, despre Stefan cel Mare, fara taieri de capete si cate altele ? Iar Istoria vietii o facem toti, mici si mari, acolo unde traim, ori suntem numiti, pusi sa o traim. Ceea ce trebuie eliminat, este exagerarea, neadevarul si discriminarea. Trebuie separate faptele rele, pacatoase, de faptuitor, pe car-l ierti, chiar daca e langa ele, pentru a le identifica, dar ele se mentioneaza, pentru a nu le fi partas. „Cezarul”este acela care poate si trebuie sa nu le ierte, sa le sanctioneze : „Dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”, se spune in Evanghelii. Talharul a murit pe cruce, a ispasit pedeapsa data de Cezar, desi a fost iertat de Isus.

oferta-wise