Ultimul membru al grupului de rezistență anticomunistă din Maramureș din perioada 1947-1948 (format din elevi și studenți), despre care nu am scris până acum neavând nici informații suficiente și nicio fotografie a dânsului, a fost tânărul elev Ioan Nemeș din Ieud. Pentru a-l salva de la uitare, oferim aici puținele date de care dispunem, cu speranța că acest modest început va putea fi completat ulterior.
Născut la 9 august 1929, din părinții Ioan și Maria, țărani gospodari din Ieud, urmează Liceul „Dragoș-Vodă” din Sighet unde îl are ca profesor de chimie pe Aurel Vișovan și coleg de clasă pe Nistor Man. În 1948 a reușit să scape de arestare, ascunzându-se apoi multă vreme în diverse locuri izolate din hotarul satului natal Ieud, multă vreme fiind împreună cu preotul greco-catolic Ioan Dunca Joldea, fostul paroh al localității și liderul spiritual al grupului Popșa (destrămat în 1949 în urma morții în luptă a lui Vasile Popșa și a arestării majorității celorlalți membri ai grupului). Raportul Securității Maramureș din 15 august 1950 îl menționează pe o listă de fugari care se ascund în zona Ieud – Dragomirești (cf. Camelia Ivan Duică, Rezistența anticomunistă din Maramureș, Gruparea Popșa 1948-1949).
Este depistat și arestat în 1952, dus și bătut la Securitate la Sighet. Condamnat pentru „uneltire contra ordinii sociale“, a pătimit mai bine de 10 ani în temnițele comuniste: Oradea, Jilava, Canalul Dunăre – Marea Neagră (lagărul Capul Midia), Gherla, Aiud, lagărele 9 Culme și Periprava (din Dobrogea) și din nou Aiud, de unde este eliberat în 1963. Ar fi foarte interesant de știut dacă numele lui apare undeva în memoriile de detenție ale unor colegi de suferință din închisorile respective; până în prezent eu nu am găsit asemenea relatări. După detenție s-a retras în satul natal unde a locuit până la sfârșitul vieții. L-am întâlnit o singură dată personal în 1992 când a fost la noi acasă la Sighet, în vizită la tatăl meu.
Veșnica odihnă și memoria binecuvântată!
Preot prof. Marius Vișovan
Adaugă comentariu