Doamna noastră Melanica!
În viața mea nu am văzut o persoană mai discretă. Aș spune chiar că mi s-a părut a fi discreția întruchipată. A apărut mai frecvent în orașul nostru imediat după 1989. Prezentă la liturghiile descătușatei Biserici Greco-Catolice devenise un punct fix, mic și pierdut, pe un loc prea mare pentru puținul ei trup cufundat în rugăciune. În restul timpului, pe la cimitir, pe la mormântul bunicului, preotul Simion Balea din Săpânța – o făclie aprinsă și călăuzitoare pentru Unirea Maramureșului cu Țara – lânga care s-au așezat de-a lungul vremii spre odihnă veșnică o bună parte a membrilor mai tineri ai familiei sale. Ca o Maica Tereza a credinței nostre și a locului, până în urmă cu trei ani Doamna Melanica nu a lipsit de la nici o manifestare de comemorare a deținuților politici organizată la Memorialul Sighet și de la nici un Pelerinaj la Cimitirul Săracilor. La fel de discretă peste tot. Pietate și răbdare și o credință fără margini, Radio și T.V. „Maria” i-au fost pâinea și apa, după ce n-a mai putut să meargă la biserică. Și telefoanele de la cei care au prețuit-o și au iubit-o.
Rițiu Melania-Terezia s-a născut în 5 noiembrie 1925, la Săpânța, în casa parohială a bunicului Simion Balea, preot acolo de-o viață, ca fiică a Laurei Balea, căsătorită cu preotul profesor de limba română la Liceul „Dragoș – Vodă” din Sighet, Grigore Rițiu.
În toamna anului 1940, după Diktatul de la Viena, liceul a devenit de limbă maghiară, iar profesorul Rițiu s-a retras ca preot la Săpânța, dar în 1948 a fost înlăturat fiindcă a refuzat să trecă la ortodoxie și, știind că urmează să fie arestat, a devenit fugar.
În 1950 preoteasa Laura Rițiu și fiica sa Melania, profesoară suplinitoare la Liceul „Dragoș – Vodă”, au fost arestate și anchetate pentru a mărturisi unde se ascunde fugarul soț și tată. De-atunci Melania nu și-a mai văzut mama. La scurt timp după aceea a fost prins și arestat și preotul.
După eliberare preotul Grigore Rițiu (devenit muncitor necalificat) și fiica sa Melania, funcționară, după îndelungi căutări prin evidențele închisorilor, au aflat că Rițiu Laura a murit în 1954 în închisoarea pentru femei de la Oradea, că își pierduse facultățile mintale și că a ajuns material de studiu pentru disecții. Deci, nici măcar amara consolare de a descoperi locul unde i-au fost aruncate rămășițele pământești, pentru a-i face o slujbă de pomenire, nu au avut-o cei doi.
Grigore Rițiu a murit în 1969 la București, la Melania, care își avea familia și rostul acolo, dar după ce la Săpânța a fost ridicată în anul 2018 o nouă biserică greco-catolică, Melania a adus rămășițele tatălui ei lângă frumoasa biserică de lemn de aici. Și această izbândă a însemnat foarte mult pentru sufletul ei.
Rițiu Melania-Terezia a fost, chiar de la înființare, Membră de Onoare a Asociației „Firul Vieții”, contribuind cu generozitate la toate realizările noastre și, drept recunoștință, ne asumăm obligația de a-i cinsti memoria și a-i îngriji cele două morminte: de la Sighet și de la Săpânța.
Doamna Melanica a trecut la cele veșnice Vineri, 19 iulie 2024, la București.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Ioan Ardeleanu-Pruncu
(președinte – Asociația „Firul Vieții” Sighet)
Dumnezeu să-i dea odihna binemeritată! La orele 12 impreună cu soțul am aprins o candelă si am rostit o rugăciune, la mormantul bunicului, pr. Simion Balea.