Terapii
Zi de zi ne abatem la Iza, să trecem cu ea o vreme, neabătut. Cu pocnetele dezghețului, cu șopotul/ susurul apei, cu poveștile de la Banca de rezerve.
Tocana, zupa, zama
– Atâta-i de bună, că doamne-feri cât îi de bună!
– Ioai, feri-doamne cât îi de bună!
Tristeți de plastic
La jocuri, în parc. Copiii aleargă și aleargă. Îngerașul unuia se așează pe o bancă. Obosit, roz.
(E plastic turnat în forme. Aripile închipuie două băncuțe pentru doi copilași – of course… Cu cât mai frumos, cu atâta mai hâd. Tot așa, primăverile trecute lucrătorii de prin localuri puneau într-o mică vază, la fiecare masă, câte o floare minunată – de plastic, desigur….)
MM
– Când dai jos căciula, Ioa’?
– Dacă aud roata de la tileguța plugului. (& M. L.)
Lecția
Supermarket. Doi copilandri romi tocmai pleacă dezamăgiți de la raionul „Mezeluri”:
– Noa, nu aveți micii…
– Niște micii…, doi micii…!
Intervin:
– Nu vă supărați, copii…. Se zice „mici”, cu un „i”, pentru că…
– Știm, nenea! Am glumiit…
…Ați reușit.
Consemnări, Marin Slujeru
Foto: I. Mariș
Adaugă comentariu