De mult eram pornită să abordez un subiect pe care, observ, mulți îl evită, se fac că nu-i intereseaza, dar sunt sigură că-i deranjează. A trebuit ca o poză din media să mă facă să mă hotărăsc, să reacționez și să-mi spun: Gata, pînă aici! Lăsați țăranul în pace!
Nu vă jucați cu imaginea lui, nu i-o pervertiți, nu o transformați cu orice preț în afacere particulară, după interese comerciale, care în ultima vreme au cam dat pe de lături.
Se poluează tot: politică, educație, cultură, aer, apă, mîncare.
Toate se trag unele pe altele ca într-un carusel, de te ia cu amețeală, însă nimeni nu se dezmeticește să zică: Destul! Ne-a ajuns!
Pentru mine, picătura care a umplut paharul a fost cînd am constatat, cum, pe centrul orașului în plin vad comercial, dispar anumite magazine de profil și în locul lor apar ca ciupercile după ploaie ,,emanațiile” în materie de Fashion în îmbrăcămintea tradițională, țărănească.
Luat la pas, orașul este înțesat de aceste ,,buticuri”, create împotriva bunei tradiții și a bunului-gust al țăranului și care reinterpretează portul adevărat cu kitsch-uri ce se vor autohtone.
Sumne și pînzături, cămeși, toate trase pe calculator, pentru iubitorii de artă „pură”! Purul chinezesc, combinat cu cel turcesc, vor să dea împreună portul nostru strămoșesc.
De ce oare atîta înverșunare în a „reinventa” portul țărănesc, de care se fugea în trecut? Nu că ar fi ceva de blamat, dar nu oricum! Mai demult nu trebuia mai mare insultă decît ca cineva să te facă țăran! Toți se vroiau domni! Oricum!
Se pedalează acerb pe promovarea unei industrii de modă îndoielnice, din păcate cu asta defilăm, exact ca și cuiul din capul Pietonalei. Astea să ne fie brandurile din oraș? Turiștii care nimeresc în urbea noastră le iau de bune și-și fac o părere: aceasta să fie oare mult trîmbițata noastră artă maramureșeană?
Chiar nu există în cadrul Primăriei o persoană competentă desemnată să urmărească aspectul orașului și a ceea ce se promovează sub ochii lor?
Oare ce interese se ascund în spatele acestor buticuri care cuceresc orașul? Pe ce criterii se dau?
O fi asemeni cu Piața de alimente, cu mărfuri aduse de oriunde, numai de la producătorii locali nu, iar necăjiții, cu cîteva produse din propria gospodărie se pitesc pe trotuare pe lîngă Big, sau printre blocuri, vînați de cei din Pol. locală și amendați. Pentru că ei nu au acces la piața publică, acolo fiind o castă greu de spart!
Așa și cu produsele non-alimentare dar de bun-gust, în conformitate cu un oraș care s-ar vrea oraș, dar trebuie să se retragă în fața „emanaților” tradiționali, ancestrali, naturali țărani!
Iubesc țăranul, sunt parte din ei, mi-e drag pîna la lacrimi țăranul (născut iar nu făcut!). De aceea mai zic o dată: lăsați-l în pace, luați mîna de pe el, nu-i pervertiți imaginea, nu i-o folosiți pentru interesele voastre comerciale!
Țăranul adevărat, cu portul lui adevărat, reprezintă un brand de țară, dar nu oricum! Portul țărănesc adevărat are o sobrietate a culorilor, o noblețe a materialelor folosite care, împreună, dau autenticitate celui care îl poartă.
Niciodată nu voi recunoaște o țărancă trasă pe sticlă sau o cămeșa trasă pe calculator sau o pînzătură și o sumnă „învechite” pe loc și trase în sute de exemplare, făcîndu-le „unicate”!
După toată această tiradă adusă în apărarea țăranului meu drag revin iar și iar la această poză și titlul sugerat de ea nu mi se pare nicidecum exagerat! Dumneavoastră hotărîți!
Ileana PISUC
Adaugă comentariu