Miercuri, 06 noiembrie 2024, la Centrul Cultural Pastoral „Iosif Mărturisitorul” din Sighet, Ioan BORLEAN a revenit pe simeze cu o nouă serie de lucrări de artă vizuală care au subliniat – o dată în plus – căutările artistului pentru a se (auto)defini, pentru a se prezenta publicului cu… „haine noi”.
Am fost surprins, am mărturisit-o și la vernisaj, de eliberarea și reinventarea cromatică pe care prietenul Ioan Borlean ne-o propune cu dezinvoltură, de trecerea – previzibilă pentru un artist care se respectă – la un grad extins de libertate senzorială, transferându-și gândurile pe pânze, cu tușe ferme izvorâte din cunoaștere și autocunoaștere.
Lucrările expuse (în două săli distincte) s-au conformat temei expoziției „Semne și simboluri identitare”, identitatea și „cartea de identitate” a artistului suferind o tranziție controlată de la un trecut „pașnic”, asumat artistic – o etapă necesară și benefică – la un prezent versatil, lipsit de constrângeri.
Simbolurile unor lucrări – expuse în prima încăpere – sunt conectate la istoria locală, fiind „inoculate” probabil în gena maramureșanului Ioan Borlean și reinterpretate – firesc – de artist prin propriul filtru imagistic. Simbolurile vernaculare, transpuse artistic în primul grupaj din expoziție, sobre și/ sau aparent „rigide” pe alocuri cu reminiscențe ale iconografiei (religioase, evident), sunt „depășite” stilistic de grupajul organizat într-un spațiu alăturat, delimitat fizic dar și metaforic, deschis modernismului. Am găsit, în cea de-a doua încăpere alocată expunerii lucrărilor lui Ioan Borlean, o altă abordare, un alt drum în găsirea identității stilistice, o îndrăzneală interesantă în a simplifica și moderniza temele/ subiectele supuse atenției publicului. Iar judecata publicului, subiectivă și prețioasă, poate – în cel mai bun caz – răscoli orgoliul artistului, fără a găsi rezonanța care să-l abată de la propria strategie.
Ioan Borlean și-a „expus” cu răbdare și încredere „însemnările” cromatice din noua etapă a vieții artistice, simte că a „consumat” eficient timpul și cred că de acum încolo își trăiește – mai puțin cuminte – visul.
Felicitări, prietene Ioan Borlean!… și… să-ți priască toate provocările în/spre libertate!
Ion Mariș
Adaugă comentariu