Se zice că Dumnezeu lucrează prin oameni.
Acum, nu că mă cred eu atît de credincioasă, dar prin experiențele mele în materie de călătorii cu CFR- ul, aș putea să spun că aș fi un bun observator în materie.
Cu fiecare ocazie cînd am observat anumite derapaje de la normalitate pe care le presupune un serviciu public (în acest caz CFR), am tras semnalul de alarmă (la figurat).
E drept că nu am prea văzut semne de îndreptare imediate, dar în timp s-a observat că „Dumnezeu nu doarme” și ele au venit, uneori sub formă condensată, în cazul celor peste 20 de conductori de tren arestați pentru matrapazlîcurile cu rezervările la vagoanele de dormit. Dar ca în orice domeniu unde se umblă cu banul public și după o practică îndelungată, se petrec niște mutații care se adaptează foarte ușor la noile condiții.
Îți trebuie doar o ușoară intuiție să pui cap la cap niște situații și ești edificat pe loc că tocmai ai fost victima unei noi înșelătorii bine ticluite (cred ei!), iar tu ca un naiv ai picat în plasă!
Vă dau pe viu o astfel de stratagemă CFR în care am căzut chiar eu.
Vineri, 25 Apr. 2025, călătoresc cu acceleratul București- Sighet.
Fiica mea ne cumpărase în aceeași zi biletele .
Căutăm vagonul, urcăm, căutăm locurile și, stupoare, ambele locuri ocupate.
Convinși că e o greșeală de calculator, așteptăm cu încredere conductorul să ne lămurească.
A apărut într-o vreme, s-a uitat la noi cu un aer superior și pe un ton răstit m-a interpelat:
– Doamnă da’ dumneata știi pe ce dată ai biletul?
– Da, domnule, pentru astăzi!
– Nu, doamnă, ai biletul pentru 1 Mai!
– Cum să fie pentru 1 Mai?
O sun pe fiica mea dintre el și-mi confirmă că ea a specificat pe ce dată vrea biletul 25 Aprilie!
– Nu mă interesează pe mine, de ce n-ai verificat biletul?
– Pentru că n-am considerat să verific o angajată de la casa de bilete dacă știe ce face în timpul serviciului!
– Atunci, o să fiți dați jos la prima gară sau cumpărați încă o dată bilete cu suprataxare!
Spectrul de a fi dat jos din tren în putera nopții, într-o gară în cîmp, credeți-mă, nu e unul plăcut și tocmai asta e miza, de a te determina să faci orice pentru a rămîne în tren.
– Și dacă nu vreau să cobor ce-mi faceți?
– O, veți coborî, pentru că o să chem poliția și tot veți coborî!
– Adică de la a fi o victimă a incompetenței unei angajate mă faceți acum și o delicventă! Ei, uite că n-am să mă dau jos decît cu kalașnikovul în ceafă și, în gara din Sighet, eu am să chem poliția să constate cine a greșit!
Sfinților care sunteți de corecți, în condițiile în care eu am plătit biletul, banii au intrat la CFR, vagonul era pe jumătate gol și eu trebuie să cobor cu coada între picioare în cîmp ca o infractoare?!
Mai mult, o să vă dau și în judecată pentru umilire în public!
Soțul meu care e o fire mai bonomă, a ,,reușit” să negocieze cu conductorul cerber să mai ia un rînd de bilete!
Deci așa se poate!
Mie însă nu mi se pare normal ca asemenea ,,practici” să se întîmple și poate că nu luam atitudine, dar voci din jurul nostru șușoteau că sunt de notorietate asemenea incidente.
Plătești încă o dată, îți continui cursa, nu plătești, te dă jos!
Vi se pare normală o asemenea conduită?
Mie, NU!
Aștept reacția CFR și scuze publice pentru umilire!
Ileana PISUC
P.S.: Poate că e tardiv, dar și în cazul rezervărilor la vag.de dormit le-am observat. Umblau conductorii prin vag. de cl.2, ,,la pețit” îmbiindu-te să te muți în vag. de dormit, contra unei sume. Nu m-a interesat.
Acum vin cu această găselniță!
Adaugă comentariu