PeNibiL(i)… (autor, Horia Picu)

Printeaza

Florin Vasile Cîţu a coborât singur de pe piedestal. „Gaudeamus igitur″ sau să nu ne pese?

Nici nu ne bucurăm, nici nu ne întristăm. Hai s-o iau la persoana întâi singular. Reformulez: nici nu mă bucur, nici nu mă întristez. Constat numai.

Anul trecut a fost luat de mână şi plimbat de la Piaţa Victoriei la Romexpo via Cotroceni, unde cinci mii de penelişti destoinici ai ţării au avut revelaţia că fără Cîţu nu mai merge politica liberală, iar ţărişoara, în condiţia aceleiaşi eventuale lipse, ar gâfâi rău de tot din punct de vedere economico-financiar.

Asta se întâmpla pe 25 septembrie 2021. Până la data mai la stânga menţionată, toţi mai-marii partidului, mulţi dintre ei descinzând tocmai din partidul care-l susţinuse necondiţionat pe Băsescu, s-au întrecut în a aduce elogii unicului care poate, şi fără de care nu se poate, F.V.Cîţu.

Desigur că şi peneliştii de sine stătători au jucat cotroceneasca şi şi-au declarat public susţinerea totală a candidatului care va face, atât în partid, dar şi pentru ţară. Eu spun asta acum, alţii au spus-o atunci. De exemplu: „Congresul PNL de sâmbătă, 25 septembrie a fost aranjat și controlat până în cele mai mici amănunte, potrivit descrierii pe care a făcut-o Dan Tăpălagă la g4media.ro.(sursa: www.dw.com/ro)

Trecut-au şase luni de-atunci. F.V.Cîţu a fost prim-ministru. N-a fost bun. Jos cu el! A devenit acum şeful Senatului. Tare mi-e teamă că mânia partidului care gândeşte cu un singur cap îl va face să-şi mai dea încă o demisie, din moment ce tocmai s-a obişnuit cu acţiunea.

Acum şase luni domnul Cîţu era salvarea partidului şi a ţării. Nenorocul domniei sale a fost că n-a avut o ţară mai mare şi mai importantă, aşa… pe măsura puterilor sale, că dac-ar fi avut-o, salva Europa şi poate întreg mapamondul de la foamete şi îmbrânceli armate.

Domnu Cîţu n-a avut noroc şi cei care acum şase luni nu ştiau cum să-l mai laude şi să elimine orice scamă de pe umerii lui largi, sau să-i pună la loc şuviţa căzândă, acum, ascultând fără să crâcnească aceeaşi comandă misterioasă (?), au zis că nu poate un asemenea individ să fie şeful liberalilor.

PeNibiL… Atât de mare să fie nevoia în partidele noastre (că nu doar în PNL unul cântă şi toţi ceilalţi dansează) ca cei din fotolii să stea cât mai confortabil încât să-şi închidă conştiinţa şi să acţioneze după cum este comanda primită? Cum de nu vomită unii partidişti când spun în public una, când îşi arată susţinerea până la sacrificiul suprem pentru un unic propus de sus (cam rimează, dar altă rimă nu vreau să am…), iar când ajung acasă, când redevin ei însişi şi se privesc în oglindă şi văd… că nu văd nimic?

Unde v-a fost propria judecată, membrilor de partid? Cum de v-aţi gândit toţi că F.V.C. e salvarea salvării salvatoare? V-aţi uitat bine în dreapta (nu zic nimic că era bine să fi privit şi în stânga, să nu se interpreteze) şi acolo aţi văzut doar un singur om, o singură opţiune? Nu credeţi că prin modul cum v-aţi manifestat înainte de 25 septembrie 2021, aţi dat un imbold oprtunismului românesc? Din câţi membri are PNL-ul, doar Cîţu putea să devină şeful? Anul trecut vă întreceaţi în osanale. Acum, omul care v-¬a trebuit să vă conducă nu mai e bun.

René Descartes a spus în secolul XVII „Mă îndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist″. Trecut-au nişte secole de-atunci, până când unii oameni au ajuns să nu se îndoiască, deci să nu cugete.

Necugetând, nu există!

Horia Picu