Pensionarii noștri “jalnici”
Sunt mulțumiți c-un ban de pâine:
Deși au fost odată harnici,
Azi ei trăiesc de azi pe mâine.
Să-i mai întrebi cât le dă statul
Pe câți leuți și-au vândut viața?
E prea târziu, așa li-i datul
Din pensie-și pot face… piața,
Să-și strângă-n pungă niște ceapă,
Cartofi, doi morcovi și-o gulie,
Iar cei de Sus n-or să priceapă
De ce fac “ăștia” gălăgie.
Se mai revoltă, rar, sărmanii,
Pe cei cu pensii speciale,
Pe cei ce au trișat cu anii
Și au muncit cu… vorbe goale.
Cică din toți prea – specialii
Ce s-au retras cu pensii grase
Cei mai plătiți sunt generalii,
Parlamentarii și-alte caste:
Soldați ce n-au văzut războaie,
Judecători cu grade-ascunse,
Chiar bugetari cu mari căsoaie,
Și alte funcții bine… unse.
Iar cei săraci, bieți profesórii,
Pensionari cu multă carte,
Și inginerii, muncitorii,
Categorii ce n-au fost parte
La marea luptă pe ciolan,
Trăiesc în lumea imperfectă
Ce îi “suportă” an de an,
Și-așteapt-o soartă mai… corectă.
Ars Publica
Pensionarul de…rand!
Nu pot sa-i numesc,”pensionari speciali” pe cei cu pensii de cateva sute de lei, ei sunt… pensionarii de rand, cei umiliti, batuti de soarta si far’ de noroc, uitati de cei de „sus”! Sunt pensionari de rand, îi vezi purtandu-si „punga de-un leu”,intotdeauna aproape goala,ca marfa-i scumpa si-a lor pensie, mica! Îi vezi aproape peste tot, îi recunosti dupa mers, incet, atenti, cu privirea aplecata, umili, sfiosi si rusinati ca dupa-o viata de munca, au ajuns la „mila” statului, ce-si bate joc de ei! Sunt suparati, sunt „aplecati de spate” de zeci de ani de munca, isi poarta trupul cu mandrie, sprijininduse-n baston, ca alt sprijin nu au! Adesea îi vezi in haine ponosite, purtate sau ramase din anii cand erau si ei de „folos”, îi vezi prin magazine uitandu-se la raftul cu reduceri, ca poate,cei
doi banuti economisiti cu truda, le vor ajunge sa-si cumpere ceva la second hand! De multe ori îi surprinzi prin fata vitrinelor, privind si minunandu-se de-atata marfa, se uita-n portofelul jerpelit de vreme, isi numara din priviri agoniseala si pleaca mai departe! Nu au timp si cui sa se planga, nimeni nu-i asculta, ei stiu ca-s dati uitarii si vorbele lor ades in van sunt spuse! Ei nu cersesc, ei îsi cer drepturile ce cu adevarat lor li se cuvin, ca stiu ca au muncit o viata, si-acum la batranete „sistemul” ii vrea „dusi”! Incet si pe-ascuns, in soapte si „cuvinte alese” isi tot spun de ce n-au si ei „pensii speciale”,ca au trudit din greu ca noua bine sa ne fie, platiti de „vai si-amar”, muncind cinstit, cu gandul ca la senectute statul le va purta de grija prin pensii de „rand”, rasplatindu-le munca, ce nu le-a fost usoara! Se mira de ce atata diferenta, de ce pensii speciale si de rand, de ce unii primesc necuvenit din truda celor multi si lor li se arunca, acolo, doi trei lei, ca nu sunt bani pentru toti, ca ,norocul îi numai de-o parte, iar cei mai multi sunt umiliti? Nu au raspunsuri, ei stiu ca au muncit, si-acum merita mai mult, dar cine sa-i auda? Pensii speciale, pensii de rand… cata nedreptate-n tara asta, unii au prea mult, iar altii, cei mai multi, abia primesc sa-si duca anii, de pe-o zi pe alta! Sa nu uitati de pensionarii de rand, peste ani si ani si voua randul va va veni, si-atunci, va veti aduce aminte cata dreptate au avut bunicii, iar regretele vor fi tardive!!!