CINE ARE URECHI DE AUZIT…
Am voit să ard, să înalt, să iubesc, să dărîm;
am voit să plîng, să lupt, să ucid –
e oare o țară, un timp, un tărîm?…
un zid pretutindeni, un zid.
Voi pleca deci lăsînd moștenire o lungă
trenă de sînge, de zgură, de fum –
puținii ce vor putea să mă ajungă
poartă stigmatul meu de pe acum.
Otrăviti-vă carnea! Din hoitul îmbălsămat
nici spic, nici floare, nici salcie nu dă!
iată se-aude istoria urlînd depărtat –
cine are urechi de auzit, să audă!…
A. E. BACONSKI
(din volumul „Cadavre în vid”)
* * *
Anatol Eftimie Baconsky (n.16 iunie 1925, Cofe, Hotin, România – d. 4 martie 1977, București, România) a fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător român de orientare modernistă, asociat și cu mișcarea suprarealistă din România. Este tatăl diplomatului, scriitorului și politicianului Teodor Baconschi. A publicat sub numele A. E. Baconsky.
A fost fiul lui Eftimie Baconsky, preot ortodox basarabean, și al Liubei. Inițiala E. din numele său provine de la prenumele tatălui, Eftimie, după obicei rusesc. A fost fratele criticului și istoricului literar Leon Baconsky, respectiv tatăl lui Teodor Baconschi.
A urmat liceul la Chișinău și la Râmnicu Vâlcea. Între 1946 și 1949 a frecventat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist și este autorul volumului Panorama poeziei universale contemporane, un compendiu al poeziei moderniste europene. A murit în cutremurul din 4 martie 1977.
Volume de poezii: Copiii din valea Arieșului, 1951, Cântece de zi și noapte, 1954, Două poeme, 1956, Fluxul memoriei, 1957; volum retrospectiv, 1967, Dincolo de iarnă, 1957, Imn către zorii de zi, 1962, Fiul risipitor, 1964, Cadavre în vid, 1969, Corabia lui Sebastian, 1978, volum postum.
Proză: Echinoxul nebunilor și alte povestiri antologie de povestiri, 1967, Biserica neagră, roman, în Scrieri, vol. II, ediție postumă, 1990.
Adaugă comentariu