Sighet
Învăluiţi într-un potop de clipe
Prin viaţă trec buieştri năzdrăvani
Croindu-mi din trecut nişte aripe
Şi-un zbor prin timp de nouăzeci de ani.
Şi iată-mă din nou întors la tine,
Rup ceaţa-n două să te pot vedea,
Căci prin mireasma gândurilor, cine
Alăturea de pasul tău să stea?
Pământul mi-a adus miros de stele
Din Maramureş hohotind în ploi
Şi-un râu al amintirii, să ne spele
Pe veci singurătăţile din noi.
Acum se-adună brumele în struguri
În ghiceii tîmplelor cărunţi.
Mi-adun în cântec sfintele belşuguri
Ce se adună peste anii mulţi.
Spre cer se urcă verdele cu scara
Nuntite aripi încercând să zboare.
În roua din căuş vuieşte Mara
La Sighet cu văpăi de sărbătoare.
Sunt zările Marmaţiei visare
Şi holdele sunt una cu veşmântul
De parcă glia legendară
Se leagănă în ritmuri precum vântul.
Mircea BELU
* * *
Mircea BELU s-a născut la Lugoj, mama sa fiind fata cea mai mică şi foarte frumoasă a unei vechi familii maramureşene, familia Popenilor: „avem arborele genealogic din 1700 însemnat”. Tatăl lui a fost adjunctul lui Ştefan Voiteg, preşedintele Marii Adunări Naţionale, apoi ataşat cultural la ambasadele româneşti din Viena, Praga, Berlin.
Mircea Belu a făcut liceul la Sighetul Marmaţiei. A urmat Facultatea de Teatru, desi mama voia cu tot dinadinsul să-l facă farmacist. În 1969, termină facultatea de actorie şi-şi ia repartiţia la Teatrul Bacovia din Bacău.
În 1972, debutează cu poezie în revista „Ateneu”. În 1974, cucereşte „Premiul Criticii pentru poezie”. De poezie nu s-a putut lăsa niciodată. „Sunt singurul actor din România care are pregătite simultan trei spectacole de poezie adevărată, dedicate lui Eminescu, George Bacovia şi Nichita Stănescu”. A creat şi a susţinut spectacole de poezie începând cu „Arena de paiaţe” (1975) şi terminând cu „Întâlnire cu Nichita” (2001).
În 1975, decide că „e timpul pentru o schimbare” și dă concurs la Teatrul Naţional Timişoara, la care director era profesorul Traian Bunescu. A cucerit Timișoara greu, dar definitiv, în roluri precum Velasquez şi Astrov în regia lui Ioan Ieremia, Despot Vodă în regia lui Dan Nasta, Bologa în regia lui Emil Reus.
Tot el este singurul actor din România laureat cu Medalia în aur de 24 de carate, cu figura lui Menumorut. În 1989, a primit „Premiul Eminescu” din partea Centrului Universitar Timişoara, iar în 2000, prin decret prezidenţial, „Premiul Anului Eminescu”. Nichita Stănescu a fost cel care „i-a moşit” lui Mircea Belu prima carte de poezii. S-au tipărit 12 cărţi de poezie semnate Mircea Belu (dintre care trei au apărut postum).
Îmbolnavindu-se, în septembrie 1988, Mircea Belu a fost pensionat. Hotărârea de-a urma Facultatea de Teologie a luat-o pe patul spitalului, la Bucureşti, înaintea primei operaţii pe cord deschis. Singurul lucru care-a rămas neschimbat în viaţa lui Mircea Belu, singurul şi cel mai mare viciu a fost Poezia.
Sala de festivități a Colegiului Național „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației poartă numele celui care a fost elev la această instituție școlară, actorului și poetului Mircea Belu.
Volume de versuri: Gongul şi masca (1986), Tăcerile unui actor (1993), Lacrima de seară (1996), Cuibul zăpezilor albastre (1998), Întâlnire la Zenit (1999), În numele meu (2000), Recviem pentru Maria (2000).
Salut, Sighet!
Adaugă comentariu