Beneficiind de primitoarea locație de la Galeria Vassiliev, pusă la dispoziție de cunoscuta creatoare de modă, am ales să finalizăm ediția 2023 a proiectului „Lumea lui Teodor Mazilu” cu un eveniment de suflet intitulat „Jos pălăria, domnule Mazilu!” Concursul literar, filosofic și de arte plastice care a început în 24 ianuarie ne-a dat ocazia să-l descoperim, să ne amintim sau, după caz, să aprofundăm ceea ce știam despre Teodor Mazilu, un om care și-a dedicat întreaga viață literaturii. Contemporanii săi l-au admirat, l-au contestat, l-au cenzurat, l-au pus în descendența unor scriitori români sau străini cu care nu s-a identificat. Opera sa, originală, de o mare forță și vitalitate a fost sursă de inspirație pentru pelicule cinematografice de o certă valoare pentru anii ‘70. Însă lumea pe dos din tragi-comediile sale continuă să fie o oglindă pentru mulți indivizi din vremea noastră. De aceea, la patruzeci și trei de ani de la moartea sa, piesa Frumos e în septembrie la Veneția se joacă pe scena Teatrului Național din București, dar și în străinătate. La Teatrul Național din Turda se lucrează la punerea în scenă a piesei Don Juan moare ca toți ceilalți. La Festivalul Național de Teatru pentru amatori de la Reghin, unde am participat în 2018, alături de trupa Centrului Cultural, am avut ocazia să vedem piesa cu care Mazilu a debutat în teatru, Proștii sub clar de lună, în regia lui Lucian Pintilie, piesă care i-a adus autorului atâtea neplăceri, dar mai ales cenzura, exilul. În 2020, Muzeul Național al Literaturii Române a publicat într-o nouă ediție volumul său de poezii „Cântece de alchimist”. În urmă cu 2 ani, au fost republicate eseurile adunate în volumele Ipocrizia disperării și Fotbalul n-a fost creat de diavol. Sunt doar câteva dovezi ale viabilității în timp ale operei maziliene.
A fost o onoare să o avem în mijlocul nostru pe doamna Ioana Mazilu, fiica marelui scriitor, pictoriță stabilită în Franța, departe de locul în care Mazilu a strălucit, cum spune chiar ea, pentru a fi puțin mai suportabilă despărțirea. A lăsat Valea Loarei ca să vină lângă Iza, să ni se alăture în călătoria noastră pe urmele lui, deși toate potecile îi sunt deja cunoscute.
Adevărul este că fiecare a trăit cel puțin o dată în viață o „situație Mazilu” și fiecare se regăsește undeva în opera sa, atât de ofertantă. Teodor Mazilu a fost un spirit creator care a avut voluptatea de a se exprima prin mai multe voci: a fost dramaturg, nuvelist, romancier, poet, eseist, umorist, jurnalist, scenarist, memorialist, actor, traducător. La prima ediție, ne-am propus să aducem în atenția publicului poezia lui, adunată în volumul Cântece de alchimist, însemnările sale de călătorie intitulate Este corida o luptă cu moartea? și câteva dintre lucrările doamnei Ioana Mazilu.
La reușita evenimentului a contribuit o echipă numeroasă, formată din profesori, elevi, studenți, scriitori și artiști plastici, de la Centrul Județean de Excelență Maramureș, Colegiul Național „Dragoș – Vodă”, Corul „Armonia”, Facultatea de Geografie Extensia Sighetu Marmației, Centrul Cultural, Clubul de dans Mini Maxi. Tuturor le mulțumim pentru implicare, dedicare și profesionalism.
Un alt moment așteptat a fost premierea pe secțiuni la concursul „Lumea lui Teodor Mazilu”. Au fost în total 118 lucrări. Ne-am bucurat să avem participanți de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord, din Baia Mare, de la Colegiul Economic „Nicolae Titulescu”, de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, de la Ulmeni, Șomcuta, de la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” Focșani, de la Centrul de Excelență Caraș Severin, din Alba Iulia și Brăila, dar și din Sighetu Marmației, de la toate școlile, liceele și de la Clubul Copiilor. Felicitări tuturor participanților pentru talentul și munca depusă!
O pălărie din Maramureș a plecat pe Valea Loarei în semn de respect și de mulțumire pentru doamna Ioana Mazilu care a venit să spună alături de noi „Jos pălăria, domnule Mazilu!”
Luminița Colopelnic
Foto: Florian Szabo
Adaugă comentariu