Joi, 12 februarie 2026, începând cu ora 12:00, la Sighet s-a desfășurat o adunare publică (protest) aprobată, inițiată de d-na Adriana Curmei (consilier local AUR). Aproximativ 130 – 150 persoane s-au adunat în jurul „cuiului” de pe Aleea pietonală (str. Corneliu Coposu) și și-au manifestat nemulțumirile vizavi de taxele și impozitele crescute, de scăderea nivelului de trai și de contextul critic în care îți duc viața o parte din cetățenii orașului dar și ai țării.
S-a scandat împotriva actualului guvern și a premierului Bolojan dar și împotriva CCR-ului care a anulat alegerile prezidențiale din anul 2024. Am văzut și purtători de mesaje (format A3) care aveau solicitări precise dar și ai drapelului național, pentru a ne reaminti că patriotismul încă mai are rezonanță în comunitate.
A vorbit organizatoarea mitingului, Adriana Curmei (vezi VIDEO) care a subliniat problemele societății, lipsurile și constrângerile locale dar și la nivel național. Protestul s-a desfășurat într-o atmosferă civilizată, comentariile punctuale pe care le-am auzit fiind – unele – chiar picante (unul dintre participanți a invocat „colorat” coincidența dintre „pohta ce-am pohtit” și… cui).
Foto, Video, text: Ion Mariș
Între etichetă și realitate: de ce am ieșit în stradă?
La protestul de astăzi am auzit de mai multe ori expresia „protestul AUR-iștilor”. O etichetă pusă rapid, comod, fără dorința reală de a înțelege cine sunt oamenii care au ieșit și de ce?
Da, opoziția față de actuala guvernare a fost susținută și de AUR. Da, există oameni care îl susțin pe Călin Georgescu și care consideră că acestuia i s-a făcut o nedreptate prin eliminarea sa din cursa electorală. Pentru mulți dintre cei prezenți, aceste lucruri contează și nu pot fi ignorate. Fiecare a ajuns și va ajunge să sufere din cauza ignoranței și a promisiunilor mincinoase. Chiar și cei care nu au votat și nici nu ar fi votat cu ei ar fi trebuit să fie în stradă, tocmai pentru că au fost mințiți și amăgiți.
Dar protestul de astăzi nu a fost doar despre un partid sau un lider. Nu a fost organizat pentru un partid, ci pentru oameni. A fost despre nemulțumirea față de un sistem politic perceput ca fiind rupt de realitatea oamenilor obișnuiți.
Am ieșit pentru că acest sistem a împovărat cu taxe și cu decizii pe care nu le înțelege nimeni și nu sunt justificate.
Am ieșit pentru că simt că vocea cetățeanului este ignorată.
Am ieșit pentru copiii mei, pentru toți copiii din România, pentru bătrâni și bunici, pentru cei care nu pot protesta, pentru ideea că România poate fi un loc în care munca este respectată, iar viitorul nu este o incertitudine permanentă.
Pentru unii, Călin Georgescu reprezintă simbolul unei alternative blocate. Pentru alții, AUR este singurul partid care se opune vocal actualei guvernări. Indiferent de poziționarea politică, realitatea este că în stradă au fost oameni care au simțit că nu mai pot rămâne indiferenți.
Cea mai mare problemă a societății noastre nu este diferența de opinii, ci indiferența. Ideea că „oricum nu se schimbă nimic” sau că „mie să-mi fie bine, restul nu contează; eu m-am asigurat și mie îmi este bine”.
Eu cred că schimbarea începe atunci când refuzăm să tăcem.
Nu am ieșit pentru a crea haos. Am ieșit pentru a cere responsabilitate.
Nu am ieșit din ură. Am ieșit din dorința de dreptate.
Nu am ieșit pentru a susține un cult al personalității, ci pentru a susține ideea că puterea trebuie să răspundă în fața cetățenilor.
Indiferent cine se află la guvernare — PSD, PNL, USR, UDMR (partide care conduc această țară de 35 de ani) sau orice alt partid… oamenii au dreptul la transparență, corectitudine și respect.
Protestul nu este despre extremism. Este despre participare civică.
Și poate că adevărata întrebare nu este „cine a organizat?”, ci „de ce au simțit oamenii nevoia să iasă?”.
Un cetățean care refuză indiferența! Dana-Izabela Bacs-Balea