Chiar dacă aș fi vrut să nu mai particip la tot ,,spectacolul” acesta ce se desfășoară sub ochii noștri (politic, social, climatic), un zvîc nu-mi dă pace, și-mi dă iar ghes, să comentez.
Se tot vorbește de încălzirea globală, eu însă văd, de mulți ani încoace, un fenomen cu totul diferit și anume o răcire globală.
Pămîntul în ansamblul lui nu este doar un glob rotund care se învîrte în jurul soarelui și atît! Sunt atîția factori care-l fac să se învîrtă și să nu cadă de pe orbită.
În primul rînd, oamenii pentru care a fost creat pot să-l ajute sau să-l frîneze și să facă ca anotimpurile să nu mai fie anotimpuri, ploile, vînturile, să nu-și urmeze cursurile lor, să fie scăpate de sub control.
Încălzirea forțată produsă de Om, prin războaie, explozii care aruncă în aer foc și cenușă, astea toate se întorc negreșit ca un bumerang în capul celui care le-a provocat.
Și apoi urmează o iarnă care nu se mai termină, omoară mugurii, florile, firul de iarbă, adică tot ce înseamnă viață, frumusețe…
Veți zice că se găsește și la aceasta o rezolvare prin știință, prin AI!
Vrei nori, vin norii la comandă, vrei ploi, vin ploile de te îneacă, vrei hrană, se face în laborator, vrei distracție, există distracție virtuală! Totul e posibil, de înlocuit, există surogate la orice, dar viață reală, adevărată, unde se poate programa?
Și atunci, pentru cine Primăvara, cînd n-avem ochi s-o vedem și nici timp s-o trăim? Ea pleacă fără s-o simțim, cu cortegiul ei de flori arse de frig fără să lase rod, cu cîntecul păsărilor dimineața stins de frigul nopții.
De ce ,,Răcirea Globală”? Din cauza răutății dintre oameni, din fragmentarea societăților în suveraniști, globaliști, regaliști, socialiști, comuniști etc. și a lipsei căldurii interumane. Această căldură ar trebui să încălzească Pămîntul!
Termenul de ,,iarnă nucleară”, pe care doar pronunțîndu-l îți dă fiori, poate fi tradus astăzi în iarnă interumană, care cîștigă teren într-o lume divizată, încrîncenată și manipulată. Frigul de afară de început de Mai (totuși!) este doar efectul răcelii dintre oameni.
Natura face parte din noi și noi din ea. Orice derapaj de la normal are efecte în timp și asta o vedem din păcate.
Zilele trecute, într-o seară, tîrziu, către ora 20:00, am auzit pentru prima oară cucul!
Am intrat în casă, am mai pus cîteva lemne pe foc pentru frigul de peste noapte și atunci cînd am tras plapuma, l-am căinat pe săracul cuc nu doar pentru că e singur ci mai ales pentru că o să-i fie atît de frig noaptea.
Dimineață nu l-am mai auzit. Poate a făcut cale întoarsă! Măcar a încercat!
Ileana Pisuc
Foto: carte poștală japoneză – Miya Kosei
Adaugă comentariu