Activitatea de la Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, susținută pe data de 25.02.2022, de judecătorul Cristi Danileț – invitat de dna director, prof. Crina Voinaghi – face parte dintr-un proiect care are drept scop educația judiciară în școli, un proiect demarat în 2013 și susținut de Asociația VeDem Just. De ce responsabilizarea elevilor ar fi un scop țintă? Ei bine, la această întrebare avem deja răspunsul.
Cristi Danileț: Mulți ani în România s-a vorbit doar de drepturile copiilor, mai puțin de responsabilități. Ce înseamnă asta? Copiii să fie conștienți că odată cu trecerea vârstei cresc și obligațiile și drepturile lor […].
Proiectul înregistrează evoluții pozitive considerabile, însă „linia de finish” nu se întrezărește, așadar mai este cale lungă până când trofeul, reducerea delicvenței juvenile, va fi înmânat societății. Dar care este ghidul spre dobândirea acestui ideal?
Cristi Danileț: [..] cât mai mulți copii să afle de programul acesta de educație juridică, să-si descarce cartea Elevul și legea de pe internet, și aplicația Lege-n-dar și poate că găsesc mai multe răspunsuri la întrebările lor […]
După cum se poate observa, am avut plăcerea de a purta un dialog cu domnul Cristi Danileț, care a fost foarte deschis, împărtășind idei, ghidat de întrebările adresate de mine.
Raluca Rusnac: Considerați că așa-zisele subiecte „tabu” sunt mai ușor de abordat/susținut în fața elevilor din perspectivă juridică?
Cristi Danileț: Da! Abuzurile există sub mai multe forme, de exemplu, cu privire la copii sunt cinci forme de abuzuri, cu privire la violența în familie sunt șapte forme sau chiar opt, lucrurile acestea trebuie discutate; ai abuz sexual, ai abuz fizic, ai abuz psihologic, ai abuz emoțional, ai abuz economic, lucrurile astea cu cine le discuți? Poate că uneori suntem abuzați și nici măcar nu ne dăm seama. De aceea, în societatea românească domină încă violența, chiar și în familie și pe stradă și între copii, sunt foarte mulți care agresează, crezând că au acest drept. De exemplu părintele care spune copilului: „Eu te-am făcut, eu te omor!”. Sunt mulți părinți care nu au aflat încă de legea din 2004 a copiilor, sunt mulți profesori care la școală agresează copii, să știți că am condamnat profesori pentru purtare abuzivă, și-au pierdut locul de muncă, au zburat din profesie. Sunt copii care agresează alții copii, chiar violenți, am avut și un caz de canibalism în România. Vă dați seama că lucrurile trebuie discutate cândva, undeva, măcar să ne păzim. Eu nu spun că noi suntem prezumtivi infractori, dar suntem posibile victime, și atunci cumva trebuie să ne păzim de cei din jurul nostru, nu?
R.R:Există vreun topic de discuție pe care îl evitați?
C.D: […] evit chestiunile politice, vorbesc despre dreptul la vot, dar nu am voie să spun pe cine să voteze. Oricum nici eu nu sunt prea lămurit, decât când ma duc la vot. Și pe chestiunile religioase nu prea mă bag, adică prefer să văd că religia este de fapt, merge în aceeași direcție cu legea, nu cumva adversare, dar în rest, nu, ating orice subiecte, chiar și cele sensibile, de exemplu de viața intimă a adolescenților.
R.R: Tocmai mi-ați răspuns în avans. Voiam să vă întreb dacă credeți că există un „tratat de pace” între religie și justiție?
C.D: Da, sunt complementare, dacă regulile morale sau cele de morală religioasă ar fi respectate nici nu ar mai trebui legi și justiție. Din păcate, oamenii întotdeauna vor comite infracțiuni și încălcări ale legii, de aceea eu cred că, cumva la bază, se află legea civilă – ca să spun așa – urmând ca în funcție de grupurile religioase sau organizațiile pe care le frecventăm să stabilim și alte reguli. Eu, de exemplu, respect toate religiile, dar unele reguli sunt la o biserică, alte reguli la o altă biserică. Unii sunt colegi de ai mei care nu cred în nici o divinitate, dar legile sunt obligatorii pentru toată lumea.
În continuare, iau pulsul colegilor aflați în sală. Printre cele câteva interogații adresate de aceștia, se află și una care sună în felul următor: cât timp v-a luat să vă reglați fluxul de informație, încât să compactați esențialul? Iar răspunsul a fost unul sincer și concis: șase ani a fost intervalul în care subiectele, discursul, chiar adaptabilitatea au fost exersate pentru a ieși o activitate pe care astăzi mii de elevi o numesc „captivantă”. Așadar, lucrurile mari, necesita timp.
Vă ofer și feedback-ul colegilor mei care au participat la „lecția” de educație juridică oferită de Cristi Danileț.
Sincer, din perspectiva unei persoane pe care o tentează Dreptul, chiar mi-a plăcut evenimentul și m-a captivat întreaga discuție pentru că știa (n.r. Cristi Danileț) cum să ne facă sa fim atenți. (Antonia Ștețiu)
Consider că experiența de vineri a fost una foarte benefică și că mult mai multe rânduri de tineri ar fi trebuit să fi luat parte deoarece, în sfârșit, am fost și noi informați despre toate lucrurile care de obicei ne-au fost ascunse de părinți, în sfârșit a venit cineva și a spus lucrurilor pe lume. Ne-a arătat că trăim într-o lume reală înconjurată în permanență de bariere virtuale, iar acele bariere virtuale nu sunt sub nicio formă mult mai sigure decât cele reale. În concluzie, rămân la părerea de la început. A fost o conferință foarte benefică, un om potrivit la un moment potrivit, dar consider că acel glas ar fi trebuit să fi fost auzit de mai multe persoane, deoarece oamenii se confruntă în prezent cu astfel de probleme și de situații în viața de zi cu zi. (Dragoș Tivadar)
A fost o activitate foarte frumoasă și educativă, iar judecătorul acela un om tare interesant care a știut să ne capteze atenția. Sper că o să se mai țină și alte evenimente pe diverse teme. (Marusceac Denisa)
A fost foarte fain și interesant. Chiar mi-a plăcut. Mi-a făcut plăcere să pot să îl întâlnesc pe domnul Danileț și să aflu lucruri noi. (Drimuș Denisa)
Încet, încet, unitatea noastră de învățământ începe să se poarte ca un adevărat colegiu. Școala nu înseamnă doar să venim și să tocim pagini infinite, ci să ne îmbogățim pe toate planurile. Activitatea de vineri ne-a ajutat să punem o cărămidă la temelia personalității și viitorului nostru. Domnul Danilet, carismatic și știutor despre ceea ce vorbește, a reușit să mă impresioneze. Aveam așteptări, nu pot să zic că nu, dar el mi le-a depășit. A vorbit direct, fără ocolișuri, și ne-a tratat ca și pe egali ai domniei sale. Am ieșit din Sala Festivă știind că în cele 60 de minute nu o fost niciun moment irosit și tot ceea ce a spus invitatul a fost interesant și de ajutor. Sper la cât mai multe activități de acest gen! (Jer Daria)
La început eram sceptic cu privire la eveniment, dar nu regret alegerea de a participa. Am învățat multe și sper să mai fie astfel de conferințe. (Filip Boldizsar)
În final, îi mulțumesc domnului Cristi Danileț, un magistrat cu notorietate, cel care a adus timpul în fața justiției și l-a condamnat pentru plictiseală, lipsă de informație și concentrare.
Raluca RUSNAC
redactor al revistei AxA
clasa a XI-a D, CNDV
Adaugă comentariu