Actualitate Editorial

Război împotriva tăcerii (autor, Ileana Pisuc)

foto: AGERPRES
image_printPrinteaza
Ileana Pisuc

Titlul acesta, recunosc, nu-mi aparține, el mi-a fost sugerat de o carte scrisă de o scriitoare americană, Andrea Dworkin. O carte dură, greu de lecturat, bazată pe propriile ei experiențe de viață. Pe lângă faptul că este scriitoare, este și o victimă a societății de consum de carne vie, din care a reușit să scape, pentru ca mai apoi, să devină o adevărată luptătoare împotriva a tot ce ține de exploatarea femeii.

Când am citit-o, în urmă cu vreo 15 ani, recunosc că m-a  marcat și m-a lăsat cu un gust amar despre cele aflate atunci despre fața urâtă a societății americane. Nimic și nimeni nu mi-ar fi putut inocula ideea că și la noi se vor crea condiții propice pentru ca și în țara mea acest flagel numit „răpire”, „trafic de persoane”, „viol”, „exploatare sexuală”, să capete formă (și încă ce formă hidoasă), care pe noi, ca popor, nu ne-a caracterizat niciodată.

Din păcate, această „formă de terorism” ia amploare ca o caracatiță cu tentacule înfipte, ce se extind până în cele mai înalte sfere. Se fac aproape două luni de când ecranele tv abundă cu știri „de ultimă oră”, care mai de care mai ofertante, în cazul celebru de la Caracal. E adevărat, primul impact a fost devastator. Care mamă n-a rămas marcată de grozăviile celor întâmplate cu cele două fete, răpite, violate și mai apoi ucise?! Însă, lucrul cel mai periculos ce se întâmplă în ultima vreme, este bagatelizarea evenimentului și ducerea lui în derizoriu.

Nu poți să nu observi cum pe suferința celor direct afectați (părinți, bunici), se ridică niște „personaje” (obscure, până mai ieri), avocați, investigatori ad-hoc – toți dându-și cu presupusul, înghesuindu-se seară de seară pe TV, mărind orele de audiență. Și, în timpul acesta, mii de fete sunt pângărite, murdărite, li se ucide sufletul și trupul în continuare.

Timpul trece și frică mi-e că UITAREA se va depune asemeni prafului peste acest caz și se va așterne TĂCEREA. Întotdeauna anumitor stări de fapt li s-a pus capăt prin revoluție, prin războaie. În cazul de față, eu aș declara război împotriva acestei TĂCERI. Forma de luptă să fie bombardament continuu asupra celor responsabili cu asigurarea securității noastre, prin tiruri de întrebări și ultimatumuri:

– Unde ne sunt copiii?
– Ce-ați făcut cu ei?
– Dați-ne copiii înapoi!

Zi și noapte să-i împresurăm și să-i copleșim, până ce vom vedea că încep să se miște. Nu mai putem sta impasibili, muți și tăcuți în fața unor ecrane care ne manipulează cum vor ele. Ar trebui ca fiecare mamă din această țară să se considere mama Alexandrei și a Luizei (și a câtor altele!), pângărite și aruncate la gunoi. Să nu avem somn până aceste suflete nu vor fi răzbunate.

„Toate acțiunile noastre politice sunt derizorii și mincinoase dacă nu ne angajăm în lupta împotriva violului. Angajamentul trebuie să fie politic, public asumat. Nu poate fi aservit în nume personal. Ieșiți în stradă ca să spuneți în gura mare tot ceea ce vă doare și vă revoltă, pentru că doar astfel veți putea avea un impact asupra instituțiilor, care susțin abuzurile și doar atunci când proxeneții își vor pierde slujbele, pentru că nu vor mai avea clienți și consumatori, voi avea încredere că s-a făcut ceva. Moartea arată altfel pentru o femeie care a fost agresată fizic în mod sistematic. Nu pare la fel de crudă ca viața.” (Andrea Doarkin)

Țipați, și în acest țipăt să se adune toate țipetele femeilor violate și hohotele de plâns ale celor bătute și chiar mai rău. Și, dacă ar exista vreo pledoarie, sau o întrebare, sau un mod de adresare uman, în acel țipăt asta ar fi:

„De ce acționați atât de lent? De ce înțelegeți atât de greu cele mai simple lucruri? Nu complicatele lucruri de doctrină, ci lucrurile simple, clișeele – pur și simplu faptul că femeile sunt ființe umane, în aceeași măsură, în același grad ca și bărbații.” (Andrea Dworkin)

Ileana PISUC

oferta-wise

3 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Noua carte a autoarei acestui articol, doamna Ileana Pisuc, „De suflet, de dor şi de… parodie”, a apărut recent la Editura Valea Verde, tipografia ASKA GRAFIKA. Are o scriitură captivantă, arzătoare, de citit pe nerăsuflate. Garantez. Se găseşte la cele două librării din oraş.

  • O opinie. Felicitari autoarei pentru continutul prezentului articol, atat de actual, in atatea tragedii ce s-au petrecut si se petrec si in prezent pe la noi, parca in mod sfidator, prin care se subliniaza chiar profunzimea raului si protejarea lui, tacit si ciudat, in mod „oficial” ! Ar fi bine ca persoanele, Institutiile, care se ocupa de cazul, de o tragedie penibila, din judetul Olt si vecinatatile lui, sa citeasca cu atentie si acest articol, si sa iasa din neputinta aratata, avuta sau dorita. Sa studieze legile si responsabolitatile, obligatoriu sa le cunoasca si sa dea o cursivitate energica si cursiva cercetarilor, cu actiuni concrete, pe tot paecursul, asa cum gravitatea evenimentelor o impun. Este ciudat cum persoane, private sau oficiale, de o viniovatie grava, evidenta, se afla in libertate, profera si amenintari, in loc sa dea explicatii din „locuri” cuvenite si, culmea, unele sunt si masiv rasplatite. Se pot face inlocuiri in acest amplu „colectiv” ce se ocupa de caz, cu sanctiunile cuvenite, pentru ca sistemul nu este „alterat” peste tot, nu este in totala vinovatie si incompetenta, sau, daca sunt depasite de situatie, sa se solicite o interventie, un sprijin din exterior !

oferta-wise