A căzut tencuiala tavanului dintr-un birou al Poliţiei din Pucioasa şi Europol România, a pus pe facebook un comunicat din care citez: „NU, nu este rezultatul unui cutremur, dacă asta vă întrebați, este sediul unei unități de poliție din România lucrului bine făcut. Imaginea de mai jos reflectă realitatea cruntă în care polițiștii își desfășoară activitatea″.
Probabil că pereţii laterali vor da destule detalii astfel încât cauza prăbuşirii tencuielii să fie elucidată, iar vinovatul, nisip, var, apă sau ce-o mai fi fost pus acolo în compoziţie, să fie tras la răspundere în mod exemplar.
Nu ne putem aştepta ca lucrurile să se lămurească rapid. Bine că nu s-a ales nimeni cu vătămări. Comunicatul dat de Europol România (îl puteţi accesa de aici: https://www.facebook.com/europolromania/posts/4999942636769567) nu precizează dacă în urma interacţiunii dintre moloz şi declaraţiile aşternute pe hârtie, s-au şters ceva nume, sau ceva date absolut necesare pentru descifrarea fărădelegilor, consemnate în scris.
Comunicatul poliţiştilor din Pucioasa conţine o sintagmă pe care o tot aud/citesc :„ România lucrului bine făcut″. Trimiterea e, de fiecare dată când apare, pentru locatarul de la Cotroceni.
Acum e Klaus Iohannis. Apoi va veni altcineva care să ne îndrume şi care să ne servească vreo vorbuliţă-două pe care unii dintre noi se vor înghesui să le preia cât mai exact şi să le folosească apoi de cât mai multe ori.
Doar că aceste secvenţe lingvistice care se tot repetă şi apar şi acolo unde nu e cazul, denotă o mentalitate. Vorba şefului trebuie dusă mai departe. Şeful ştie, şeful poate sau ar putea, şeful e sublim, altul nici nu poate exista. E unicat. Tot şeful e cel pe care se poate da vina pentru orice. Chiar şi pentru o tencuială care cade fără să ceară voie.
M-am uitat pe promisiunea electorală a candidatului Klaus Iohannis, publicată luni, 29 Septembrie 2014, ora 17:57, pe https://www.hotnews.ro/stiri-politic-18205314-klaus-iohannis-isi-prezinta-oficial-programul-prezidential-romania-lucrului-bine-facut.htm
Atunci ni se promitea ca în 2018 nimeni să nu întrebe „ce ați făcut până acum, timp de 30 de ani, cu această țară?″. Ni se promitea că „Mediul universitar nu trebuie să producă șomeri cu diplomă, ci oameni bine pregătiți, specialiști, care își găsesc loc pe piața muncii″. (K. I.)
Care…piaţă?
„Este inacceptabil pentru o societate civilizată, pentru România secolului XXI, ca elevii să nu aibă manuale în prima zi de școală.″ (K. I.)
Aşa să fie? Sunt manuale la toate disciplinele când începe anul şcolar?
Pentru următorul mandat (care se întâmplă acum, prin entuziasmul de nestăvilit al maselor populare), ni se promitea aderarea la moneda Euro. Nici „Ieuro″ n-a fost, nici Euro nu-i…
„În România lucrului bine făcut, kilometrii de autostradă nu rămân pe hârtie, ci sunt construiți, contractele sunt încheiate corect, nu în detrimentul statului român, iar termenele de finalizare sunt respectate″. (K. I.)
Răspunsul, prieteni, îl ştiţi…
Am pus aici câteva din promisiunile prezidenţiale din 2014. Din cele multe, a rămas doar sloganul: „România lucrului bine făcut″. Adică doar vorbe. Fapte… mai puţine.
Tavanul căzut la Poliţia din Pucioasa se vede că n-a fost bine făcut. Se poate oare încadra fapta abominabilă a tencuielii răzbunătoare care n-a găsit alt birou unde să cadă decât în ăla cu materiale „fierbinţi″, în categoria criticabilă a „lucrului bine făcut″?
Evident că nu. Atribuţiile prezidenţiale nu prevăd şi tencuială bine aplicată, sau corect obţinută. Ne obişnuim prea uşor cu niste clişee de limbă pe care apoi le folosim şi când trebuie, dar şi când nu trebuie.
De fiecare dată, „vinovatul″ e prea sus-pus ca să poată fi tras la răspundere. În schimb, poate fi arătat cu degetul şi atunci când nu-i cazul. Oricum, în România ne-am obişnuit cu lucrul bine făcut pe jumătate (Variantă optimistă)!
Cealaltă jumătate a întregului e „România educată″ (Variantă pesimistă).
Horia Picu
Sursa foto: Internet
Adaugă comentariu