Actualitate Cultură Știri

Săpânța – de la martiriu la bucuria Învierii (autor, Marius Vișovan)

image_printPrinteaza

Duminică, 30 septembrie, comunitatea greco – catolică din Săpânța a cunoscut un moment de mare bucurie și împlinire – sfințirea noii biserici, bijuterie arhitectonică maramureșeană, dar, mai ales, casă a Domnului și loc al prezenței Sale euharistice.

Fastul ceremoniei liturgice oficiate de doi episcopi și peste 40 de preoți, cuvintele de învățătură și de mulțumire, sutele de credincioși care s-au unit în rugăciune, copiii îmbrăcați în costume naționale dar și prezența primarului cu tricolorul pe piept și a nu puțini creștini din “cealaltă strană” românească (semne ale unei evidente detensionări și cvasi-normalizări a situației din comună… după o perioadă lungă de persecuție în plină Uniune Europeană, Săpânța fiind probabil singurul loc din țară în care greco-catolicilor li se interzicea efectiv să-și facă biserică), iată principalele motive de înălțare sufletească și legitimă mulțumire a părintelui paroh Mihai Grigor ale cărui permanente eforturi și (de multe ori) jertfe personale, împletite cu cele ale sufletelor păstorite de dânsul, au constituit temelia frumoasei realizări. Dacă mai adăugăm cerul senin și strălucirea soarelui… cred că am completat tabloul unei zile memorabile pentru Săpânța și pentru Maramureș.

Drama comunității greco-catolice din Săpânța a atins apogeul în 1948 când regimul comunist a interzis cultul greco-catolic și i-a confiscat bisericile și toate bunurile. Preotul paroh Grigore Rițiu, patriot român de mare anvergură (fusese delegat cu drept de vot la Marea Adunare Națională de la 1 dec. 1918 de la Alba Iulia) este scos cu forța din parohie și, după ce reușește să se ascundă o vreme, este arestat și întemnițat 4 ani în închisorile comuniste (mai fusese arestat și în 1945 și în 1947 pentru perioade scurte).

Situația preotesei Laura Rițiu (fiică a protopopului Simion Balea, unul din liderii maramureșeni ai luptei pentru Marea Unire) a fost mult mai crudă. Fiind foarte bolnavă, ea n-a mai ajuns la proces şi a murit în închisoarea din Oradea la 5 ianuarie 1954. Multă vreme nu s-a ştiut nimic despre ea, Securitatea nu a anunţat decesul ei. Mai târziu familia a aflat cu groază că şeful Securităţii din Oradea, Mezei, a dispus ca ea să nu fie îngropată, ci dată la Facultatea de Medicină din Cluj pentru disecţie!

Și restul familiei a cunoscut ororile detenției comuniste. Fiica Melania (actualmente în vârstă de 93 de ani) a fost ținută și ea arestată aproape un an și anchetată pe motiv că nu și-a denunțat tatăl, iar fiul Ioan Rițiu și logodnicul fiicei – Gheorghe Rednic (tot fiu al Săpânței) au fost printre liderii grevelor studentești din Cluj din 1946 fiind condamnați pentru activitate politică. Fiul avea să fie eliberat câţiva ani mai târziu, logodnicul fiicei însă va muri în închisoare.

Acesta a fost calvarul familiei Rițiu… lacrimi și sânge în oceanul de suferință și jertfă al neamului românesc. Alături de suferințele altor săpânțeni care s-au opus comunismului se constituie în blazonul de noblețe a acestui colț de țară, bastion nordic al rezistenței și demnității românești. Au urmat multe decenii în care Biserica greco catolică n-a avut dreptul la existență legală, apoi, încet, a ieșit la lumină… la Săpânța mai greu ca în alte localități. Părintele Cornel Ardelean din Sarasău a redeschis parohia în 1994 oficiind liturghia în case particulare până în 2002 într-o atmosferă ostilă. Păstorirea micului grup de creștini greco-catolici a fost apoi preluată de tânărul preot Mihai Grigor, actualul paroh și constructor al bisericii, care, cu o tenacitate remarcabilă, a înfruntat dificultățile care nu o dată păreau insurmontabile, a insuflat curaj turmei și a făcut posibilă împlinirea de azi… Săpânța a fost pusă din nou pe harta greco-catolică a României.

De la Cruce la Înviere, de la durere la bucurie… pe malul Tisei s-a mai aprins o Lumină…

Preot prof. Marius VIȘOVAN

oferta-wise

6 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Ioan Ritiu, fiul parintelui Grigore Ritiu, a fost camarad de ideal si prieten apropiat cu marele erou Ion Gavrila Ogoranu ( ulterior liderul rezistentei din Muntii Fagarasului ) – o adevarata legenda a demnitatii romanesti.

  • Tot din Sapanta a fost si invatatoarea Ileana Rad (n.Stan ), sotia detinutului politic Constantin Rad, membru de elita al „lotului Visovan” ( 13 ani de temnita ). Doamna Rad ramane in istorie prin scena cutremuratoare cand a mers la procesul in care a fost condamnat sotul ei ( 1961 ) cu cei doi gemeni in brate…

  • Multumesc tuturor celor care au citit si distribuit materialul. Evenimentul merita bucuria comuniunii !

  • Sunt din Sighet!Locuiesc in Italia de 11 ani,am un fiu aproape si o fiica ce a ales sa sa se intoarca ACASA din Anglia!In august am fost la nunta fiicei mele!Mi-am adus din Italia neamuri la nunta!Si a fost super!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Doar ca,cand am fost la Sapanta(stiau deja de cimitir),le-a placut enorm noua biserica,aia in lemn!Si cimitirul,cu toate ale scrise!Se rusinau sa rada!Dar biserica din cimitir le-au lasat un gust amar!chich!Si Sapanta nu merita!Cine naiba avut ideea aia cretina?Oricum,ailalta,aia de lemn,deja are o gramada de „fani”

  • 17.10. 2o18, Minneapolis
    M-a bucurat f. mult zidirea si sfintirea Bisericii Gr. Catolice in comuna Sapanta, dupa o lupta grea si indelungata, dusa cu multa perseverenta de credinciosi si, mai ales, de cucernicul parinte, preotul paroh Mihai Grigor. Prin aceasta, lacasul de cult si-a recapatat locul de drept cuvenit, pentru practicarea serviciilor spirituale in randul credinciosilor gr. catolici, drept ce le-a fost uzurpat prin Decretul bolsevic din 1948, un rapt ilegal si abuziv. Decizia nu a fost determinata de cele doua culte, ci s-a impus printr-o Hotarare laica, in mod cu totul nefiresc, ilogic, ilegal si abuziv, proceduri care nu puteau fi in acord nici cu canoanele Bisericii Ortodoxe; Cultele intre ele si Statul cu ale lui.
    M-a bucurat mult si faptul ca la acest maret eveniment au participat si credincioso ortodocsi, care, in acest fel, si-au manifestat statutul conferit si convenit intre cele doua biserici, acela de „Biserici Surori”! Ce bine ar fi daca aceasta relatie frumoasa ar inlocui mereu „vrasmasia” dintre ele, pentru ca, astfel, amandoua ar fi mai puternice !

oferta-wise