Actualitate Cultură

Sighet – Album retro (LXIX)

Palatul Comitantes (Carte poștală, cca 1900)
image_printPrinteaza

Palatul Comitatens din Sighet (azi „Curtea Veche”), cea mai valoroasă clădire administrativă de piatră din Țara Maramureșului.

Atestat în anul 1577, reconstruit între 1610-1617, 1690-1693 (placa de pe clădire e greșită), 1803-1804, ars în 1717 și 1802, forma care se vede azi fiindu-i dată între anii 1855-1857, a fost reabilitat masiv, cu multe distrugeri, neținându-se cont de valoarea sa arhitectonică, între anii 1985-1986, când a devenit complex comercial.

Prin sala mare de la etaj, acolo unde au avut loc ședințele Prefecturii vreme de câteva secole, au trecut împărații Iosif al II-lea și Franz Joseph I, regii Ferdinand I, Carol II și, în anii din urmă, Mihai I, președinți de țară, mari scriitori (G. Coșbuc, L. Rebreanu) și mulți alții.

De-a lungul timpului a fost și închisoare, loc de tortură și execuție, rezidență pentru oficialități, școală și internat, sală de box și prima discotecă din Sighet și depozit și arhivă, iar lista nu este completă.

Sursă foto & text, Teofil IVANCIUC

oferta-wise

4 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Clădire istorică, importanta de-a lungul secolelor de viata, astăzi batjocorită prin destinația care i s-a dat! Nu-i cunosc statutul juridic actual, cui îi aparține, dar vad cum se darama moral si pe nimeni nu-l intereseaza, păcat! Curtea interioară din partea locuibila este un dezastru, cred ca nici locuințele nu arată altcumva, cand stim cine locuiesc acolo. Oare cui aparține partea din față, cu restaurantul? Nu era mai bine ca aceasta clădire sa fie transformată în muzeu si sa fie centralizat in ea toate secțiile aparținătoare ale acestuia? Asa s-ar fi păstrat valoarea istorică si arhitecturală, dandu-ne posibilitatea sa o vedem si din interior nu numai din exterior! Este revoltător ca nu ne stim pretui ce mostenim, distrugem tot, fara sa tinem cont de trecutul existenței noastre si mărturia care ne-a mai rămas!

  • „Curtea Veche” si, dupa cum se precizeaza, cea mai valoroasa cladire administrativa din piatra, din Tara Maramuresului”, atestata din 1577, a trecut prin multiple transformari, chiar si prin „foc si para”, modificandu-i de atatea ori structura arhitectonica, dupa voia edililor ce au condus cetatea; ca doar nu era un spatiu in parasire, cu portile vraiste, unde sa faca fiecare ce vrea.
    Cand eram elev, in 1944/45, acolo era sediul Prefecturii judetului Maramures si prezenta cu totul alt aspect. Prefect era domnul profesor de l. romana, Vancea; pentru putin timp, a ocupat acel post, in mod abuziv, prin semnaturi false, ucrainianul Odoviciuc care voia sa alipeasaca Maramuresul imensei URSS, prin Ucraina.
    Schimbarile destinatiei au inceput inca din ultimele decenii ale secolului XX, cand statutul de patrimoniu national a inceput sa dispara, pentru multime de imobile, ca imagine contand doar partidul, cu sediile lui. A fost si este locul unor multiple servicii si activitati, cu operarile structurale ce le reclamau, cu totul iresponsabile, ajungand la forma dezastruoasa ce o prezinta acuma. Asa cuma se afirma in comentariul precedent, cat de frumos se putea oerganiza acolo un spatiu muzeistic extinst, in acel loc central, materialele decorative fiind din abundenta; sau pentru alte destinatii.
    Dupa cum se vede, sunt „carii” si pentru piatra, nu numai pentru lemn si, mai nou, au aparut si pentru om, asa cum este: „covid 19”!
    Am mai spus-o si alta data si o repet, Sighetul nu este Sighet fara Palatul Cultural, in care sa functioneze si sa se desvolte cultura, asa cum i-a fost destinatia. Cate feluri de scoli si activitati culturale nu s-ar putea desfasura in acel incapator spatiu, folosit pentru tot felul de bisnitarii.
    Deci, aproape de asest spatiu, cu „tragediile” lui, este si „Palatul Culturii”, o alta cladire emblematica a orasului, a carui proprietar era si care prezinta aceleasi leziuni. A fost donata Bisericii ortodoxe, printr-o actiune cu totul ciudata si fara drept, personajul de atunci, prim ministru al Romaniei, neavand nici
    prestigiul si nici autoritatea morala sa o faca. Biserica ortodoxa romana era extrem de putin reprezentata in Maramures si a folosit aceasta grandioasa Institutie Culturala doar pentru a instaura o Capela, in cele cca 30 de camere ale ei si nici nu stiu daca aceasta a si functionat, avand alte spatii suficiente pentru aceasta. S-au facut insa inchirieri pentru diverse alte activitati, poate unele nefiind nici recomandate a fi in apropierea unui lacas de cult. Dar ce conteaza, banii sa iasa si au tot iesit, multi. Constructia iimobilului s-a facut si cu contributii ale cetatenilor si donatia apare ca o confiscare comunista, prevestitoare.
    Asa cum spuneam, donatorul nici nu avea calitatea morala de a o face, era necuvenita chiar peste aceasta „confiscare”. Sub autoritatea lui, s-a transformat o decizie a Instantelor de Judecata de temnita grea, intr-o condamnare la executie a mai multor detinuti (nu ma intereseaza aspectul politic, ci doar cel juridic, moral), in mod cu totul abuziv si ilegal.
    Asa cum s-au facut recursuri in anulare pentru fapte reale de coruptie, oare nu se poate face acest demers juridic pentru dobandire proprietatatii orasului asupra Palatului de Cultura, intru dreptate si inlaturarea unui abuz sau dezinteresul local al cuiva? Mai ales ca noul primar este de formatie juridica adecvata.

oferta-wise