Cred ca cel mai bun comentariu este un citat dintr-o frumoasa poezie scrisa de Mihai Eminescu.
,, A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata.”
Referitor la Sighetul de altadata e de ajuns.
Clădirea (Casa Irsa Bela) se află în intersecția străzilor Mihail Kgălniceanu – Pintea Viteazul. A fost construită în anul 1904, la comanda lui IRSA BELA. Una dintre încăperi a fost amenajată ca salon special pentru audiții muzicale și mici concerte și a avut instalată o orgă clasică destul de mare, dacă avem în vedere forma (trunchi de piramidă) acoperișului frontal sub care a fost amplasată orga. Cel puțin din acest punct de vedere, construcția este un unicat în zona Maramureșului. Proprietarul ei, una dintre personalitățile marcante ale orașului, a fost pianist și flautist cu studii la Academia de muzică din Budapesta, profesor de muzică la Preparandia (maghiară), dirijor al orchestrei semisimfonice a orașului și director al Școlii de muzică de aici între anii 1907 – 1919. Numele său a fost consemnat în diferite manifestări artistice locale până în anul 1924.
În prezent, casa respectivă este aproape o ruină și numai faptul că a fost bine construită o mai ține în picioare.
Cred ca cel mai bun comentariu este un citat dintr-o frumoasa poezie scrisa de Mihai Eminescu.
,, A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata.”
Referitor la Sighetul de altadata e de ajuns.
Clădirea (Casa Irsa Bela) se află în intersecția străzilor Mihail Kgălniceanu – Pintea Viteazul. A fost construită în anul 1904, la comanda lui IRSA BELA. Una dintre încăperi a fost amenajată ca salon special pentru audiții muzicale și mici concerte și a avut instalată o orgă clasică destul de mare, dacă avem în vedere forma (trunchi de piramidă) acoperișului frontal sub care a fost amplasată orga. Cel puțin din acest punct de vedere, construcția este un unicat în zona Maramureșului. Proprietarul ei, una dintre personalitățile marcante ale orașului, a fost pianist și flautist cu studii la Academia de muzică din Budapesta, profesor de muzică la Preparandia (maghiară), dirijor al orchestrei semisimfonice a orașului și director al Școlii de muzică de aici între anii 1907 – 1919. Numele său a fost consemnat în diferite manifestări artistice locale până în anul 1924.
În prezent, casa respectivă este aproape o ruină și numai faptul că a fost bine construită o mai ține în picioare.