Actualitate

Sighet – Album retro (XVII)

image_printPrinteaza

Podul peste râul Iza de la Grădina Morii, o imagine din perioada interbelică.

În acea perioadă peste podul din lemn (construit la sfârșitul sec. XIX) se putea trece – în siguranță! – atât pietonal cât și cu… căruța!

O, tempora!…

 

Completările cititorilor la această fotografie, sunt binevenite!

Fotografie din colecția Pal Robert Zolopcsuk.

 

Salut, Sighet!

oferta-wise

2 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Mama mea isi aminteste festivitatile de le Gradina Morii de la 8 iunie 1940, au fost dusi cu scoala.

  • Podul copilariei!
    Un pod ca oricare,dar este podul peste care in copilaria mea,am trecut cel mai mult!Ma duceam in excursii pe Solovan,treceam si reveneam pe el,eram la strand si ma taia setea,treceam peste el la Izvor sa mi-o potolesc cu o „finge” de apa rece ca ghiata ce curgea din „cioporul” de la poalele Solovanului ,la cinci metri de pod.Cand am ajuns un flacaias,parintii m-au lasat la strand,dar ce era rau ,era ca nu stiam sa inot!Mi-a venit ideea sa stau pe pod sa ma uit la cum oamenii inoata sub el,sa prind miscarile si dupa aceea sa le fac si eu in apa cristalina a raului Iza,ce te imbia la inot sa te racorestu in zilele toride de vara!Asa am invatat sa inot,,am intrat in apa,am repetat miscarile si mi-am dat drumul spre celalalt mal.Nu stiu cum s-a facut dar din prima data am invatat sa trec Iza,inot!Deatunci inot si mi-a placut acest sport!Intamplari hazli cu podul imi vin in minte!Eram copil si eram nesabuit,faceam trasnai fara sa-mi dau seama ce fac!M-am luat dupa ceilanti copii si am inceput de pe pintenul de aparare a podului,sa ma arunc „feies”in Iza!La inceput de mai jos,am prins curaj si am inceput sa sar de la varful lui!Apa era adanca doar langa el,in rest maximum un metru,trebuia sa avem curaj si iscusinta sa cadem in gol chiar langa pinten unde apa poate avea doi metri,adancime!Sarind ne-am plictisit de inaltimea pintenului si-atunci am inceput sa sarim de pe balustrada podului,la inceput in picioare,dupa ce am prins experienta,ne-am aruncat cu, capul inainte si mainile intinse,ajungeam cu ele pe fundul apei,puneam frana cu bratele si dupa o rotire a corpului in apa,ieseam la suprafata,inotam pana la piciorul podului dantelat cu barne de parca era o scara si ne suiam din nou pe pod de unde faceam noi sarituri!Eram „falosi”ca nu toti copii aveau curajul sa sara de pe pod,eram mandrii mai ales cand zaream pe mal,vre-o colega de scoala,ne dadeam mari saritori si curajosi ca poate le atrageam privirile!
    Intr-o seara,mama vazand ca nu ma intorc la ora stabilita,acasa,a venit sa vada ce fac eu la Iza si cand s-a apropiat de pod si a vazut ca eu sar de pe el,s-a speriat pentru mine.Suparandu-se ca nu i-am ascultat sfaturile m-a pedepsit o saptamana sa nu ma duc la apa care o iubeam atat de mult si-n fiecare vara,mai tot timpul,acolo il petreceam!Muream de necaz stiind ca prietenii sunt la Iza si unii sar de pe pod si eu stau pedepsit,acasa!Cu chiu cu vai a trecut acea saptamana si am reinceput iesirile la strand,acum eram mai atent la dig atunci cand eram pregatit pe pod pentru saritura,ca din departari sa nu apara mama sa ma pedepseasca din nou ca asa mi-a promis,ca daca ma mai vede sarind intraga vara am sa stsu acasa!
    Au fost vremuri frumoase,imi amintesc cu drag de podul de la Gradina Morii,a fost mult timp locul distractilor mele de vara,care ades imi vin in minte si ma bucur pentru acele momente!Nu ma pot bucura astazi de puntea care a inlocuit podul,punte care sta inchisa din cauza birocratiei si neputintei celor care administreaza orasul!O lucrare de cateva zile,cu multa bunavointa,ar putea facilita redeschiderea ei si nu ne-ar mai priva de bucuria sa o folosim pentru placerea si utilitstea ce ne-o ofera!Speram ca nu va trece vara si puntea va fi redeschisa circulatiei dar… pentru asta trebuie sa facem mai mult zgomot ca sa-i trezim pe cei ce dorm linistiti la primarie!

oferta-wise