Actualitate Cultură Știri

Sighet – Cluj: Conferința „Rezistența prin cultură, ieri și azi” (18-21 octombrie 2019)

image_printPrinteaza

În perioada 18-21 octombrie 2019, Fundația Academia Civică – Memorialul Sighet, Institutul Polonez, Fundația Hanns Seidel în parteneriat cu Facultatea de Litere, Universitatea „Babeș Bolyai” organizează conferința „Rezistența prin cultură, ieri și azi”, Sighet-Cluj.

PROGRAM

  • Vineri, 18 octombrie

Sosirea participanților la Sighet

  • Sâmbătă, 19 octombrie

Orele 10.00-13.30
Sala de conferințe a Memorialului Sighet
Deschiderea conferinței

Prima masă rotundă
Ana Blandiana, La ce bun poeții în vremuri de restriște?
Vitalie Ciobanu, Scriitorul între criza de identitate (a sa, a țării sale) și cenzura „pieței libere”
Acad. Alexandru Zub, titlu rezervat
Cristian Vasile, Ipostaze ale scriitorilor români în anii 80: între disidență și rezistență prin cultură

Discuții
(vor participa studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai
din Cluj și Universității din Baia Mare)

Prânz

  • Orele 16.00-19.30

A doua masă rotundă
Libuse Valentova, Rezistența prin cultură în Cehia
Remigiusz Kasprzycki, Politică și contracultură Punk în Polonia între 1977 și 1989
George Achim, I.D. Sîrbu – un model de rezistență prin cultură
Gheorghe Mihai Bârlea, Cenaclurile literare ca nuclee de evadare de sub presiunea ideologică a
comunismului

Discuții
(vor participa studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai
din Cluj și Universității din Baia Mare)

Cină

  • Duminică, 20 octombrie

Orele 9.30-13.00

A treia masă rotundă
Christian W. Schenk, O țară se ridică prin cultură
Radu Vancu, Poezia ca reacție politică intrinsecă
Emilian Galaicu-Păun, titlu rezervat
Liviu Țîrău, O retrospectivă a rezistenței prin cultură în timpul comunismului și după

Discuții
(vor participa studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai
din Cluj și Universității din Baia Mare)

Prânz

Vizită ghidată a Memorialului Sighet și a Cimitirului Săracilor
Vizitarea altor obiective culturale din Maramureș

Cină

  • Luni, 21 octombrie

Plecare spre Cluj

Facultatea de Litere UBB
Orele 12.00-13.30
Masă rotundă Rezistența prin cultură, ieri și azi

Participă: Ana Blandiana, Ruxandra Cesereanu, Libuse Valentova, Vitalie Ciobanu, Radu Vancu, Christian
W. Schenk, Remigiusz Kasprzycki, Cristian Vasile, Liviu Țîrău, Emilian Galaicu Păun

Închiderea conferinței

Comunicat de presă

oferta-wise

2 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Dupa cum stim, Festivalul EUFONIA , din Germania, care a concertat in Romania, a sustinut si la Sighet doua concerte, prin FURIANT QUARTET, in ziua de 04.10.2019, ambele in locatii cu o deosebita semnificatie. Am amintit de prima, care a fost la Colegiul National Dragos Voda, constituind un preambul deosebit, pentru aniversarea Centenarului acestei Institutii (1O.10-12.10.2019), cu o reusita de exceptie. A doua locatie a fost “Memorialul Sighet”, a carei importanta si semnificatie este bine cunoscuta in Sighet si peste tot in lume. In cadrul acestor superbe manifestari, eu m-am bucurat de o prezenta imaginativa, vizionandu-le de departe, dupa putinta, cu bucuria si placerea oferita de mijloacelor audio- vizuale, pe care acum le avem la dispozitie.

    Intr-o fosta inchisoare de drept comun, construita in 1897, sub stapanire Austro-Ungara, au mai fost tinuti in “camarele” dintre zidurile ei si cate un razvratit politic, sub diferite stapaniri. Indata dupa 1945 a fost “vizitata” si de parintele Dunca Joldea si de alti cativa contestatari- prevestitori ai vremurilor de urgii ce aveau sa vina.

    In vara anului 1948, a fost incarcerat aici primul lot de detinuti politici, cei 17 elevi din lotul Visovan, dandu-i semnificatie de temnita cu regim politic. De abia au fost dusi acestia prin anchete si tribunale , pentru a li se administra condamnari grele, pentru ca, incepand cu noaptea de 5/6 mai 1950, sa fie adusi in locul lor elitele intelectuale, politice, administrative, din toate domeniile si la fel cele spirituale, care au inceput sa ocupe si sa umple “spatiile” acesteia. In 1950 au fost adusi aici intre 45-50 de episcopi si preoti Gr. Catolici si Romano- Catolici si chiar unii credinciosi, cu totii fiind supusi la tratamente de o rara cruzime, in blasfemie si profanare spirituala, fiind lasati la discretia calaului Ciolpan. Au transferat aici, de la Galati si membrii lotului PNT (condamnatii in 1947), pentru a ocupa “locurile ramase libere”. De ce oare au intemnitat in aceste locuri elitele tarii, la margine de tara, la distanta in jur de 1 km de frontiera cu Rusia bolsevica? Situatia nu era inca asezata, stabilizata si, in cazul unei interventii, trecera peste “ape” era aproape si drumul spre Siberia deschis !

    Abia in 1955, cativa din cei scapati au fost eliberati, altii au fost trimisi in locatii cu domicilii restrictive, sau, destul de multi, si-au continuat chinurile prin alte inchisori, cu aceleasi tratamente. Au ramas destui acolo, pentru vesnicie, asezati in Cimitirul Saracilor, locul de imas al urbei, in gropi necunoscute, fara nici un semn de prezenta lor acolo, inafara de o denivelare de teren, eventual. Au fost dusi in paturi si pusi goi in pamantul rece, despartindu-i de “uniforma, care avea o valoare” de inventar! Pe acest “camp” si-au gasit sfarsitul si locul de veci mai multi episcopi Gr. Catolici, care au si fost canonizati, in acest an, de Preasfintia Sa Papa Francisc, in vizita in Romania, pentru jertfa suprema in apararea credintei, impotriva invaziei ateismului bolsevic. Tot aici au ramas si au fost imprastiati pe aceleasi locuri necunoscute multe din elitele tarii, din toate domeniile, modele ale demnitatii si onestitatii nationale, puse in slujba patriei, pentru apararea libertaii, a legalitatii si independentei nationale. In continuare, pana in 1977, erau acolo incarcerati condamnati de drept comun, dar si unii politici, cu incadrare falsificata. Acest spatiu a devenit apoi unul de depozitari dezordonate, pana in 1993, cand D-na Ana Blandiana l-a solicitat si obtinut, l-a scos din ruina si l-a pus in acest scop nobil, unde a construit, impreuna cu sotul sau, Romulus Rusan, “Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet”, care sta alaturi de cel de la Auschwitz si de Memorialul Pacii din Normandia, ca semnificatie de jertfe umane in nobletea lor, prin care au condamnat si amintit raul intunecat al ideologiei comuniste! S-a construit cu un enorm efort si multa munca, in aproape doua decenii, cu sprijin major din partea Consiliului Europei, in Patrimoniul caruia este inscris, fiind in administratia Fundatiei Academiei Civice. Aici este insa si primul Memorial din lume, dedicat “Victimelor Comunismului”.

    Pe o gravura a Lui Francisco Goya sunt imprimate gandurile: “Somnul ratiunii naste monstri!”, iar Romania Libera, parafrazand, scrie: “Somnul unei natiuni naste monstri !”

    Ma gandesc cat de potrivita este tema ce se dezbate la “Memorialul Sighet”, pe 19-20 octombrie, in timpul prezent, sub autoritatea atator inalte personalitati legate de aceasta, in prezenta si a D-nei Ana Blandiana si care, nu ma indoiesc, va avea o invitatie la trezire, va avea succes. Ce bine ar fi daca s-ar dezbate astfel de teme si la un alt Memorial de la noi, “Memorialul Inchisorii Pitesti”, acolo unde “A fost cea mai cumplita barbarie a lumii contemporane” (Alexander Soljeniten).

    S-a facut insa, in fata acestui Templu, a acestui “Altar” al suferintei umane, un Mormant uman enorm, in care sunt prezente si schelete zdrobite, rupte…,in ziua de 20 septembrie a.c. (dupa cum retin din relatarile presei), o altfel de manifestatie, a catorva tineri, purtand steaguri rosii, pe care erau imprimate secera si ciocanul si care scandau felicitari calailor, care au dezvoltat acolo atata urgie si moarte cumplita, “meritata”! Nici nu comentez faptul daca aveau sau nu aveau dreptul sa se manifeste cu astfel de abordari. Se mai vad uneori si manifestatii naziste, prin unele locuri, atat de dur condamnate peste tot. Dar au manifestat impotriva cuiva care nu avea posilitatea de a raspunde, de a se apara, in fata zidurilor stropite cu atata sange de jertfe umane, indiferent daca au avut sau n-au avut vinovatii si, de aceea, le socot josnice. Ele profaneaza credinta, suferinta umana, intimitatile familiale, viata insasi. Exprimarile facute, arata ele insele gradul lor de cultura si civilizatie, de instructie si educatie. Ciudat este faptul ca glorifica pe ucigatorii de oameni in masa si fac eroi pe marii criminali ai lumii (Gheorghiu Dej, I.V. Stalin, calaii de la Pitesti s.a.) si ca anunta idei marete de perspectiva: “nu ne vom opri, pana nu vom face o “Romanie Rosie”. Nu trebuie sa uite ca Romania nu a fost niciodata rosie (amintiti-va de evenimentele din 1990!), ci a fost numai “inrosita” de sangele a multe sute de mii de oameni care au facut sacrificiul suprem pentru apararea credintei, pentru libertate, in toate formele ei, pentru dreptate si demnitate nationala. Si nu va fi niciodata rosie, pentru ca este o tara crestina, cu traditiile ei de veacuri si are o optica de traire contrara ideologiei comuniste, rosii.

oferta-wise