Piaţa agroalimentară din Sighet arată ca un loc lovit de o calamitate. Principalele alei de comunicaţie sunt brăzdate de gropi, care parcă se vor o atenţionare la adresa celor în atribuțiile cărora intră întreţinerea sau reabilitarea acestor spații, gropi care produc un disconfort mărit numeroşilor sigheteni care vin zilnic la piaţă pentru a se aproviziona. Dacă pe timp frumos se mai trece cu vederea imaginea gropilor, nu acelaşi lucru se întâmplă când plouă. Gropile formate în urma măcinării cimentului se umplu cu apă, făcând dificilă circulaţia.
„Nu mi se pare un lucru frumos ca piaţa noastră să arate aşa. Când plouă parcă am fi pe o baltă, şi nu într-un loc aflat în buricul târgului”, a spus Vasile Turda.
„Nu este prea plăcut să mergem prin bălţile formate după ploaie. Locul arată urât. Poate cei de la primărie îşi vor găsi timp să remedieze problema”, a spus Ana Pop.
„Să facă bine primăria să rezolve problema sau să ne dea la toţi cizme de cauciuc ca să ne putem deplasa pe timp de ploaie în piaţă. Mai în glumă, mai în serios, cred că sighetenii merită să aibă o piaţă agroalimentră modernă, în plus, există şi alte aspecte ce privesc derularea unui comerţ civilizat care trebuie să fie luate în seamă”, a spus Sergiu Luscalov.
„Într-un interval de timp cât mai redus, odată ce vremea ne va permite, vom trece la executarea lucrărilor de reabilitare a aleilor din piaţa agroalimentară”, au spus cei din cadrul Primăriei Sighetu Marmaţiei.
Liviu Şiman
Ori cizme,ori asfalt!
Aspectul semnalat de Liviu Siman,intereseaza intregul oras..Nu este sighetean care macar o data pe saptamana sa nu treaca prin piata de alimente,impropiu zis.mai bine spus balci deoarece intr-o ordine nedesavarsita aici gasesti de toate,haine amestecate cu carnati,tuica impreuna cu paprica,ceapa cu tigari,lapte cu pantofi,toate alan-dala,de calitate indoielnica,produse necontrolate din punct de vedere igienic si sanitar,cumparate de bietul sighetean,ca asa-i obisnuit el,sa cumpere la piata si nu de la moll.Nu ar fi asta o problema cumparatorul se pricepe la marfa,problema-i aspectul pietii,aspect promis de fiecare primar ales,ca-l va schimba dar toti ne-au vandut gogosi si gropile s-au imultit,cocioabele si improvizatile s-au largit pe caile de acces iar noi ne gandim la cizmele primariei sau la asfaltul de pe campurile agricole din tarile civilizate,unde-i mai bun ca-n biatapiata a nostra!Cred ca trebuie sa ne rugam celu-i de Sus sa nu mai ploua,ca-ci edilii nostri n-au urechi sa auda si ochi sa vada ce spun ori semnaleaza presa sau omul de rand!Ne-am cam saturat de linistea primariei si a celor care o diriguiesc,poate-i trezeste cineva din amorteala…ca prea sunt harnici in a nu face nimic!
Bine că avem un cui în care cică se agață harta. Las’ că e bine aşa cu bălțile până la glezne.
Constat şi eu cu regret că administrarea acestui spaţiu public, lasă în continuare de dorit. Mărturisesc că sunt o ”victimă” a acestor nereguli organizatorice. Spre a fi mai explicit, vă relatez ceea ce mi s-a întâmplat mai anul trecut, în ”minunata noastră piaţă agro-alimentară”. Căutam ceva leguminoase, cam grăbit fiind, pe la precupeţele producătoare locale, de la cele patru rânduri de mese aflate sub o copertină de tablă (precis cunoaşteţi locul, e în vecinătatea Căminului ”Piticot”). Presat de timp şi niţel cam neatent (recunosc…), m-am trezit înfigându-mă temeinic cu ”căpăţâna” într-un obiect metalic, care nu prea avea ce căuta în acel loc… Era acoperişul unui chioşc metalic amplasat total aiurea sub copertina cea mare şi cu partea mai lăsată a acoperişului, înspre zona de trafic dintre mese… Norocul meu a fost că aveam pe cap o şapcă cu cozoroc, dar care mi s-a umplut instantaneu cu sânge…. Crăpătură, nu glumă… Stele verzi cât încape… Am bătut la uşa Administraţiei Pieţii cu gândul de a depune o plângere în scris cu privire la amplasarea total ilogică a numitului chioşc de tablă cu acoperiş sub … acoperişul mare. Eram în întârziere, aşa că, după promisiunile verbale din parte unei tinere domniţe că se va remedia situaţia (chioşcului, binenţeles, că a mea era clară…), am plecat însângerat dar plin de speranţe, într-ale mele. La ora când scriu aceste rânduri, constat că, chioşcul incriminat este tot acolo, bine-mersi, iar ”mătuşile” precupeţe din zonă, contabilizează în continuare numărul neatenţilor-grăbiţi care-şi perforează căpăţânile în acelaşi acoperiş buclucaş (cu excepţia celor care au învăţat ca şi mine din ceea ce au ”pătimit” şi care, poate mai speră să poată circula cu mai multă siguranţă prin ”Piaţa noastră cea de toate zilele”, chiar şi în grabă şi uitându-se la portofelul tot mai gol). Respectul meu, d-le primar.